Astăzi, 11 mai, se împlinesc 19 ani de la plecarea la Domnul a Părintelui Dionisie Ignat, născut în Vornicenii Botoșanilor.
Biserica Ortodoxă pregătește, pentru anul 2025, canonizarea Cuvioșilor Dionisie Ignat și Petroniu Tănase, de la Sfântul Munte Athos, dar și a Părintelui Cleopa Ilie, născut în Sulița, județul Botoșani.
Pentru poporul credincios, părinții îmbunătățiți din Sfântul Munte Athos reprezintă repere în ortodoxie, pilde demne de urmat, călăuzitori în biserică și în viață.
Pentru botoșăneni, nume precum cel al Părintelui Cleopa sau al Părintelui Paisie, dar și cel al Părintelui Dionisie Ignat de la Colciu sau al Părintelui Iulian Prodromitul sunt mai mult de atât. Născuți în pământul Botoșanilor, intrați de copii în mănăstiri, fie la Neamț, fie în Sfântul Munte, nu au uitat niciodată locurile natale.
Mai există însă și o altă categorie, cea a creștinilor care i-au cunoscut altfel pe acești părinți ortodocși. Și anume preoții sau călugării care au avut privilegiul de a-i vizita mai des în chilie, de a se spovedi sau de a împărtăși tainele credinței.
Unul dintre aceștia este și părintele Teodor Ciurariu, slujitor la Capela Spitalului Municipal din Dorohoi.
Părintele a mărturisit că Muntele Athos înseamnă mai mult decât o simplă vizită, mai mult decât o simplă întâlnire. Muntele Athos prilejuiește, mai presus de toate, loc de purificare ortodoxă prin marii duhovnici de aici.
”Îmi este dor de pelerinajele în muntele Athos. Îmi este dor de rugăciunile și privegherile din acest loc atât de binecuvântat și ocrotit de Sfânta Fecioară Maria. Îmi este dor de gradina Maicii Domnului. Îmi este dor de marii duhovnici pe care i-am cunoscut și ascultat în tinerețile mele, la care chiar am poposit sub epitrahilul lor pentru spovedanie și sfat duhovnicesc”,
Pr. Teodor Ciurariu
Părintele din Dorohoi își amintește de primul pelerinaj în Muntele Sfânt, când încă nu era preot.
”Cel care mi-a înlesnit acel prim pelerinaj împreună cu alți colegi de-ai mei a fost actualul Patriarh al României, pe atunci mitropolitul Moldovei și Bucovinei. El ne-a înlesnit viza de la ambasadă și ne-a dat și câteva sute de drahme grecești. Era un fel de recompensă pentru activitatea noastră de voluntariat pe care o desfășuram la Mitropolie, iar eu, în plus, făceam parte și din corala Catedralei condusă în vremea aceea de profesorul Alexandru Verdeș. Așa am avut posibilitatea de a cunoaște mari duhovnici români de aici”,
Pr. Teodor Ciurariu
Așa i-a cunoscut părintele Teodor de la Dorohoi pe Părintele Stareț Petroniu de la Prodromu, Părintele Dionisie Ignat de la Colciu, Părintele Iulian Lazăr, tot viețuitor al Schitului nostru românesc de aici, anul acesta plecat dintre noi.
Momente de înălțare, dar și de taină. Copleșitoare. Părintele Teodor își amintește emoția pe care a simțit-o când, săvârșind Sfântul Maslu la Sfântul Munte, sub epitrahilul său îngenunchea însuși Părintele Iulian Prodromitul.
(Iulian Lazăr Prodromitul)
”Îmi aduc aminte că deseori, când săvârșeam Sfântul Maslu aici, Părintele Iulian Lazăr stătea sub epitrahilul meu, el fiind cam bolnăvior în ultimii ani și desigur bătrânețea își lua obolul. Câtă emoție să-l ai sub epitrahil pe acest ”uriaș" al spiritualității românești contemporane! Ziua îl vizitam eu pentru spovedanie și sfat duhovnicesc și stăteam sub epitrahilul lui, iar noaptea la rugăciune se inversau rolurile. Câtă smerenie putea să aibă acest călugăr nonagenar!”,
Pr. Teodor Ciurariu
Nu uită nici ”pansamentul duhovnicesc" oferit de părintele Petroniu, ”după ce am fost tratați cu mai puțină ospitalitate de niște greci la mănăstirile lor chiar în zi de hram”.
Însă de mare folos i-au fost Părintelui Teodor Ciurariu întâlnirile cu părintele Dionisie Ignat, născut în Vornicenii Botoșanilor.
„Era aproape orb în vremea aceea, însă dificultățile vederii cu ochii trupului nu îl împiedicau să aibă lumina cunoștinței în Duhul Sfânt. Nu aș putea zice că era clarvăzător în sens ezoteric. Era un om care îți făcea o ”radiografie duhovnicească" după o discuție, un dialog. După ce asculta ce îi spuneai, după ce te supunea unor teste, îți dădea o recomandare, un sfat. Dar așa mare putere avea acel sfat, încât eu și acum, după atâția ani, le urmez și execut întocmai ca pe niște porunci”,
Pr. Teodor Ciurariu
Sfaturile Părintelui Dionisie s-au lipit de suflet și nu îl părăsesc niciodată.
”De exemplu, m-a întrebat odată dacă îmi pomenesc binefăcătorii. Eu am bâiguit ceva (nu mai știu ce), atunci m-a luat ”ca din oală". Imediat a continuat nemaiașteptând răspunsul meu: ”Să ți-i pomenești, să ți-i pomenești!", îmi zice! Și astăzi, când neglijez din motive obiective acest sfat parcă îmi sună în urechi tonul hotărât al părintelui.
Un alt sfat pe care l-am primit de la Părintele Dionisie a fost să citesc zilnic sau cât mai des posibil acatistul Sfântului ocrotitor, în cazul meu al Sfântului Teodor Tiron. Eu sunt născut pe 17 februarie, exact de sărbătoarea Sfântului Teodor, cum s-ar zice am venit în lumea aceasta cu Sfântul meu ocrotitor. Până atunci citeam acatistul acesta o dată pe an, la onomastica mea. De atunci, de la întâlnirea cu părintele Dionisie, îl citesc cât mai des”,
Pr. Teodor Ciurariu
”Măi băiete! Dacă vrei să ai parte de bine în viața asta terestră, cinstește-l cât mai des pe ocrotitorul tău din cer, al cărui nume îl porți. Ai să vezi cât de folos îți va fi oriunde vei merge!", îi spunea Părintele Dionisie Ignat.
”Am icoana Sfântului Teodor Tiron acasă aproape în mărime naturală, mai am una pictată în Muntele Athos de un călugăr. Mărturisesc că mult folos duhovnicesc aduce această cinstire a Sfântului ocrotitor”,
Pr. Teodor Ciurariu
Dorul de Athos este dorul de inima ortodoxismului. Este locul în care sfinții vorbesc, în care necredincioșii prind a crede. Athos înseamnă pentru Botoșani locul în care au nevoit sfinții plecați din Crăiniceni, din Vorona sau Vorniceni..
”Îmi este dor de Athos. Abia aștept să ajung din nou acolo și să le pun câte o lumânare la mormintele unde au odihnit, știut fiind faptul ca Părintele Petroniu și Părintele Dionisie nu mai sunt în cimitir, ci își așteaptă canonizarea ce va veni probabil în anul 2025”,
Pr. Teodor Ciurariu
