Un tânăr de 18 ani din Botoşani este un adevărat exemplu de voinţă şi perseverenţă. Deşi nu vede aproape de loc, duce o viaţă independentă, este un adevărat as al tobelor şi compune versuri. A reuşit deja să pună pe picioare două trupe de muzică rock.
Mălin Vacariu este un tânăr de 18 ani din municipiul Botoşani care deja a realizat multe. Este un cunoscut muzician, a fondat două trupe rock şi una de rap, este renumit pentru versurile şi muzica pe care o compune. Totodată este un elev silitor, cu o sete aparte de cunoaştere, fiind decis să urmeze două facultăţi în acelaşi timp. Mălin este totodată un personaj popular în comunitatea rock din zona Moldovei, sfătos, optimist şi mai mereu cu zâmbetul pe buze.
Puţini ştiu însă, că în spatele ochelarilor, a zâmbetului, a tobelor şi a optimismului se află un adolescent care se chinuie să ghicească culorile în care este zugrăvită lumea. Puţini îşi dau seama că Mălin, bateristul fantastic care scrie istorie în rockul underground contemporan la Botoşani, se luptă cu umbra şi cu ceţurile. Practic, Mălin Vacariu este aproape nevăzător. Ochelarii cu lentile speciale nu-l fac să vadă cu mai mult de 5%.
Pasiunea lui Mălin, a fost însă dintotdeauna muzica. În special muzica rock. Ascultând şi-a dat seama că poate şi să cânte. Mai mult decât atât, urmând cursurile Liceului de Artă din Botoşani, a descoperit că are un talent deosebit la baterie. Bate aşa cum multora le-ar plăcea să gândească.
”Când asculţi un gen în care te regăseşti, simţi nevoie să-l şi produci. Astfel am ajuns să practic percuţia. La început la liceu, apoi pe parcurs, am zis că pot să tind la ceva mai mult şi m-am apucat singur să studiez”, spune Mălin Vacariu.
Studiul intens, talentul, dar mai ales pasiunea pentru muzica rock l-au transformat într-un adevărat virtuoaz al bateriei. De altfel, părinţii l-au încurajat în această pasiune, au făcut sacrificii şi i-au cumpărat un set de tobe profesionale încă din clasa a IX-a. De atunci pentru Mălin s-a deschis o adevărată lume. Nu vede bine, dar simte fiecare vibraţie şi fiecare ritm. Totodată, în spatele bateriei Mălin are şi o filosofie de viaţă bine pusă la punct.
”Dacă stăm să ne gândim mai bine noi vedem multe lucruri, dar nu ştiu cât la sută simţim din ele. 99% din ceea ce fac eu aici este că simt. Pentru că în momentele când cânt undeva, fie că este repetiţie, fie că este că este concert, lumea din jur dispare şi rămân doar cu instrumentul meu. Asta este tot ce simt. Vibraţiile produse de instrument în sine provoacă o stare de detaşare emoţională şi simţi că trăieşti. Efectiv prin orice bătaie, în cazul meu la tobe, simţi că pui o parte din tine. Am ajuns la performanţa de a cânta cu ochii închişi”, spune tânărul baterist. Datorită priceperii sale, pentru Mălin a venit şi recunoaşterea.A fost căutat de tineri care, la fel ca şi el, aveau o pasiune pentru muzica rock şi doreau să cânte. Bazându-se pe calităţile sale de lider, Mălin a pus pe picioare o serie de proiecte rock originale la Botoşani. Ultima trupă în care activează se numeşte Last Room şi sunt adepţii genului alternative. ”Nu mi-am dorit niciodată celebritatea. Să zicem că sunt cunoscut acum. Dar îmi doresc mereu să cânt, să transmit în special celor care mă ascultă un mesaj”, spune Mălin.
Bateristul botoşănean a concertat în repetate rânduri în diferite localuri botoşănene, a urcat pe scenă în deschiderile unor evenimente şi a unor trupe celebre din sfera muzicii rock. Mălin este binecunoscut întregii comunităţii rock din zonă, ca un muzician talentat. De altfel, a derulat câteva proiecte importante, stând la baza înfiinţări a trei trupe rock locale. Cu ultima sa trupă, ”Last Room”, Mălin repetă într-o cameră din casa bunicilor. Aici se află toată aparatura, inclusiv setul de tobe.
”De aceea se şi numeşte Last Room. Şi părinţii, şi bunicii sunt obişnuiţi deja cu ce facem aici”, spune Mălin.
Mălin nu este doar un foarte bun baterist, ci şi un poet în toată regula. Scrie versuri inclusiv pentru melodiile pe care le interpretează alături de trupă, dar şi pentru un proiect rap pe care l-a început alături de un alt tânăr. De altfel, pe lângă muzică, în ciuda faptului că nu vede, literatura este una dintre pasiunile lui Mălin.
”Citeşte” enorm, spun părinţii săi. ”Scrie versuri şi este îndrăgostit de lectură. Îi citeam mult, apoi foloseam audio-books, dar şi cărţi mărite şi cu ajutorul unei lupe cu led-uri le putea citi. Pe calculator, de asemenea, citeşte, tot cu font-uri uriaşe. Nu se lasă niciodată. Este pasiunea lui şi o urmează indiferent de piedici”, spune Carmen Vacariu. Pe lângă proiectele muzicale pe care doreşte să le continue şi pe viitor şi să le extindă, Mălin vrea să meargă la facultate. Deocamdată la sociologie, dar şi-ar dori să facă două facultăţi în acelaşi timp. ”I-am spus să o înceapă pe prima, după care mai vedem”, spune Carmen Vacariu.
Problema lui Mălin este veche. De la vârsta de 6 ani părinţii acestuia au realizat că nu vede.
”Totul era bine la început. Pe la vârsta de 6 ani a început la grădiniţă să nu mai dea randamentul scontat. Am observat că totul era din cauza faptului că nu vede. Nimeni nu a observat acest lucru. Într-o seară însă i-am spus să se uite la mine. Mi-a spus că mă priveşte, dar am constatat cu stopare că se uita în altă parte. L-am dus la medic, i-a prescris purtarea ochelarilor. Am plecat în concediu şi acolo am văzut că orice lucru pe care îl privea îl ducea foarte-foarte aproape de ochi. Atunci am realizat că este o problemă gravă”, spune Carmen Vacariu, mama băiatului.
”Am fost la un oftalmolog la Iaşi şi a fost consultat. Diagnosticul a fost destul de dur. Nu ne-am putut obişnui o bună perioadă cu el. Este vorba de distrofie maculară, popular se numeşte boala lui Stargard. Am fost sideraţi, nu credeam că nouă ni se poate întâmpla acest lucru”, spune Carmen Vacariu.
Culmea, cel care a reuşit să-şi motiveze părinţii şi să-i facă să treacă peste şocul suferit a fost chiar Mălin. Încă din copilărie acesta a dovedit o ambiţie fantastică. Niciodată nu a cedat în faţa bolii. Din contră a dus o viaţă cât se poate de normală, bineînţeles cu sprijinul părinţilor o bună perioadă.
”Mălin are o voinţă fantastică. Niciodată nu s-a plâns şi nu a îngenuncheat. Din contră a luptat şi a dat putere tuturor să lupte alături de el. A fost şi este un învingător”, spune mama acestuia.
În gimnaziu, deşi era dus şi luat de la şcoală de către părinţii, într-o bună zi, familia Vacariu s-a trezit cu Mălin la uşă. A venit singur.
”Într-o primă fază ne-am speriat. Dar apoi i-am acceptat dorinţa de independenţă. Ştiam că este un luptător şi de atunci se descurcă perfect. Merge în oraş, se plimbă, face lucruri ca orice copil normal“, povestesc părinţii.
Mai mult decât atât, Mălin a dat examenul de Evaluare Naţională, cu colegii săi, după ce bineînţeles a urmat cursurile unei şcoli normale. Mălin a trecut cu brio examenul, scriind cu ochii aproape lipiţi de foaie. A fost o probă de ambiţie extremă, pe care Mălin a trecut-o. Sursa: Ziarul Adevărul.
