Azi pe adresa redacției am primit un nou comunicat. Cu șefi de instituții care se încăpățânează în ideea târgului de produse agroalimentare în Piața Revoluției, prin ocuparea integrală a parcării. S-a găsit un nou prilej de „sărbătoare”. Și din nou, se face o deschidere oficială (?!). A câta oare, anul acesta?
În 2016 în Parlamentul României, vicepreședintele comisiei pentru agricultură, deputatul Alexandru Stănescu, depunea un proiect de lege prin care data de 10 octombrie să devină Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești.
O zi în care românii să se bucure de calitatea produselor agricole românești, iar producătorii să organizeze târguri și expoziții cu produsele lor. Legea a fost adoptată de parlamentari și astfel an de an au avut loc tot felul de târguri deschise de oficialitățile locale.
Succesul a fost garantat la început, la aceste târguri organizate în prima decadă a lui octombrie pe Platoul B al parcării supraterane de la Piața Centrală. De altfel, pe acest amplasament, fostul primar Ovidiu Portariuc a fost cel care a deschis prima serie a evenimentelor organizate cu același specific sub denumirea „Ziua Recoltei”, în colaborare cu Urban Serv, undeva prin 2012.
Portariuc o mai pune de-un festival – Ziua Recoltei în octombrie
Ulterior a rămas acțiunea legiferată la nivel național și în cadrul căreia calitatea de amfitrion a fost dobândită de Direcția Agricolă Județeană. În primii ani a existat interes chiar și printre oficialitățile județului care participau la deschiderea târgului, iar ulterior luau parte în grup la un tur „de gală” printre producători și aflau tot felul de lucruri legate de produsele vândute, metode, greutăți sau succese, cam tot ce ține de o astfel de afacere - ruletă.
De la an la an însă târgul s-a transformat într-o piesă de teatru, în care actorii s-au schimbat prea puțin. Și nu neapărat una de calitate. Ba, mai mult, în bunul spirit românesc, ziua de 10 octombrie nu a mai fost suficientă pentru această acțiune și s-au găsit mai multe prilejuri și motive pentru ca producătorii locali să vină mai des în întâmpinarea consumatorilor locali.
Și s-a ajuns astfel la o repetiție de prost gust a acestor târguri agroalimentare, o dată organizate pentru PSD și încă o dată pentru PNL. Pentru că da, au fost cazuri în care același târg s-a inaugurat de două ori, pe preferințe politice.
Iar producătorii sunt aceiași de ani și ani de zile. Indiferent de cel care organizează aceste acțiuni care în mare sunt aceleași, doar numele diferă. Aceleași fețe, aceleași produse, prețurile doar se schimbă de la an la an, dar în sus. Aceeași gășculiță preferată de șefii de la Direcția Agricolă. Aceeași mascaradă cu oficialități care iau cuvântul și își arată nețărmuritul sprijin pentru producători, defilează apoi printre aceștia și se gândesc ce să-i mai întrebe, de dragul aparatelor de fotografiat și al „publicului” pentru că au mai trecut pe la ei de ”n” ori înainte.
Iar la final, indubitabil, politicienii cumpără din produsele expuse, fără să tragă cu ochiul prea mult la prețuri pentru a încuraja și cetățenii să facă la fel. Numai că probabil jumătate din populația municipiului nu-și permite să plătească sumele pretinse de comercianții autohtoni.
Care, apropos pot fi găsiți extrem de ușor în piețele orașului unde au tarabe sau chioșcuri închiriate, fără a mai fi nevoie să fie organizate târguri special pentru ei, și astfel să fie ocupate centrul orașului sau alte zone din cartierele târgului. Sau paralizate patru weekenduri la rând parcările centrale, în condițiile în care piața este la doar câteva sute de metri depărtare. Am primit o explicație, cum că prin orașele mari europene....dar noi nu suntem în marile orașe europene, suntem la Botoșani.
Nu s-a gândit niciun director extrem de zelos și cu idei nenumărate să organizeze un târg pentru bătrânele sărmane care nu au loc prin piețe și sunt fugărite de polițiștii locali. Sau pentru copiii care primăvara cutreieră pădurile și strâng ghiocei și viorele iar toamna umblă după bureți, pe care-i vând la piață, din mâini bătătorite de copil. Sau pentru bătrânul de pe Pietonalul Unirii care vinde busuioc. Sau celelalte de prin oraș care stau cu flori, mărar sau ce mai au prin grădină. Sau pentru bătrâna de la Carrefour care stă pe caldarâmul rece și-și vinde florile.
Chiar dacă nu au această titulatură pompoasă de „producător autohton” și nu fac parte din asociații agricole, vă garantez că acești oameni au cu adevărat nevoie de ajutorul semenilor. Iar un astfel de târg ar atrage clienți la marfa care ar fi expusă pentru vânzare. Cum zicea și o veche zicală: ban la ban și păduche la păduche.
