Lângă Bazarul din Botoșani, câteva mese din metal așezate sporadic, la câțiva metri distanță unele de altele. Petre Dumitru are pe masă câteva perechi de șosete, cuțite cu lama lucioasă, portofele, ceasuri și ochelari șmecherești, de culori cameleon. La masa de lângă, Aneta Ilincariu își repară umbrela stricată. Pe masa ei, a scos la vânzare o pereche de pantofi roz, cu tocul subțire, câteva perechi de șosete, și papiote de ață. Stau liniștiți la mese până când, dintr-o dată, se stârnește „furtuna”.
Mâine, poimâine ar putea să plece, căci poliția e pe urmele lor de ceva vreme și-i sufocă amenzile. Tanti Aneta are 78 de ani. Femeia are mâinile groase, uscate ca pământul care n-a primit strop de apă de câteva luni. O podidesc lacrimile când se gândește că se întoarce acasă cu buzunarele aproape goale, după ce, până la soarele de-amiază, n-a vândut decât două papiote de ață și are doar doi lei câștig. Dincolo de asta, recent și-a amanetat cerceii de aur primiți de la soțul ei răposat, pentru a plăti o amendă primită de la Poliția Locală pentru că și-a scos marfa în stradă.
„Dacă nu vin aici să vând câte ceva, nu am ce mânca. Am pensia de 700 de lei, nu îmi ajunge pentru câte cheltuieli am, sunt și bolnavă, am o vârstă. Cu ce păcătuiesc eu că vând câteva șosete? Am primit amendă de 500 lei, mi-au pus-o în ușă, nici măcar nu i-am văzut”, spune bătrâna plângând. Alături, ’nea Petre arată cel mai supărat. În februarie a primit aceeași amendă ca tanti Aneta, pentru o marfă care, spune el, nu valorează nici 100 lei. Pe-atunci a scos pe masă și câteva căciuli îmblănite pe care ofițerii de la Poliția Locală le-a și fotografiat.
Bărbatul lua „prânzul” când și-au făcut apariția reporterii de la Botoșăneanul. Mânca o pâine rotundă care spune că îl va ține până spre seară și cam atât. De supărare, trântește bucata de pâine începută pe masă, și se plânge de soartă:
„Am copil de purtat în școală, am greutăți, am probleme. Mănânc pâine goală, și când le spun, își bat joc de mine! De șapte ori am vrut să merg în audiență la ei, la dl. director, și nu m-a primit. Mă face nebun. Să stea ei iarna la minus 18 grade, în ger, pentru o bucată de pâine”.
În jurul celor doi se adună, încet, multă lume. Toți par să aibă aceleași probleme. Aceeași amărăciune. Doi soți de etnie romă vând telefoane folosite și încărcătoare pe o bucată de pânză așezată direct pe trotuar. Soția are parcă și mai mari doleanțele: au opt copii acasă și amenzile în casa lor au curs gârlă, până au ajuns să treacă de suta de milioane.
Nimeni însă, nu scoate un cuvânt despre vizitele repetate pe care le-au primit de la polițiștii botoșăneni. Despre vorba bună, avertismentele verbale primite, apoi de cele scrise, apoi iar de cele verbale și cum au ajuns amenzile să crească după ce, multă vreme, au stat neachitate. Tanti Aneta iese din discuție, spune ea. A renunțat la cadoul primit de la soț pentru a-și plăti obligațiile. ’Nea Petre încă nu s-a resemnat și se judecă în instanță pentru ca poate, cineva, să îi facă dreptatea de care are nevoie.
De partea cealaltă, reprezentanții Poliției Locale spun că sancțiunile sunt date potrivit legii și că ele vin după mai multe avertismente prealabile. Ba mai mult, cum mulți astfel de comercianți nu au acte care să dovedească proveniența mărfii, ori au o marfă de calitate îndoielnică, sancțiunile ar trebui să fie și mai dure. Legea „umană” nu funcționează atunci când ea o încalcă pe cea scrisă.
(C.B.)
[[galerie-foto]]
