Mulți dintre cei care, în anii 70-80, făceau publicul să vibreze, nu se mai află pe această lume. Ne-au rămas însă, de dincolo de timp, vocile lor.
După 43 de ani, vocile actorilor botoșăneni pot fi auzite din nou. Teatrul Radiofonic a făcut publică o înregistrare din 1977 a două spectacole cu actori ai Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani.
Este vorba despre ”Amor pierdut, viaţă pierdută – Emmi” și ”Histrion”
Adaptarea radiofonică: Mihai Zirra. Regia artistică: Ion Olteanu în colaborare cu Dan Puican. Interpretează un colectiv al Teatrului ”Mihai Eminescu" din Botoşani.
În distribuţie: Cristina Radu, Gheorghe Popa, Ion Maydik, Boris Perevoznic, Constantin Cadeschi, Tudor Duinea (în ”Amor pierdut, viaţă pierdută – Emmi”) şi Cazimir Tănase, Victor Nicolae, Silvia Brădescu, Cristina Radu, Gheorghe Popa, Teodor Brădescu, Ion Maydik, Tudor Duinea, Narcisa Vornicu, Valentina Livinţ, Aurora Prodan, Florita Rusu (în ”Histrion”).
Regia de studio: Crânguţa Manea.
Regia muzicală: Emil Nedelescu.
Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic.
Înregistrarea pentru teatrul radiofonic a avut loc în anul 1977.
Precizăm că cele două spectacole, ”Amor pierdut, viaţă pierdută – Emmi” și ”Histrion”, au fost montate pe scena de la Botoșani în anul 1976, premiera având loc în ziua de 2 octombrie.
” Amor pierdut, viaţă pierdută – Emmi”, în regia Ion Olteanu, scenografia Constantin Piliuță, muzica Gheorghe Cojocaru.
Spectacolul ”Histrion”, adaptare de Mihai Eminescu după o lucrare de G. Ierwitz, a avut premiera pe scena de la Botoșani în aceeași zi de 2 octombrie 1976. În regia lui Ion Olteanu, îl regăsim și aici, în postura de scenograf, pe Constantin Piliuță.
.jpg)
Muzica era semnată, de asemenea, de Gheorghe Cojocaru.
În revista ”Teatrul” din octombrie 1976, Mira Iosif consemna despre ”alesul merit al Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani care, cu pasiune și constanță, construiește în scenă edificiul dramaturgiei lui Mihai Eminescu”.
Aflăm din aceeași cronică de teatru că ”spectacolul, de studio, este amplasat în imediata apropiere a spectatorilor (așezați pe scenă), stabilindu-se, astfel, intimitatea necesară aici receptării. Sugestia scenografică a lui Constantin Piliuță conferă ambianței o factură subtil emoțională”.
Spectacolul este privit ca un ”eveniment de istorie culturală, montarea Eminescu, omagială, completând un edificiu scenic deosebit”, aflăm din cronica Mirei Iosif, datând din octombrie 1976.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
