Maria Maxim are 81 de ani şi este cel mai vârstnic voluntar activ al Crucii Roşii Botoşani. Fosta învăţătoare este renumită în zonă pentru acţiunile sale umanitare. Octogenara oferă cadouri persoanelor cu handicap şi miluieşte săracii din pensia ei.
Văculeşti este un sat din judeţul Botoşani situat la 30 de kilometri de reşedinţa de judeţ. Pe uliţele sale trece în fiecare zi, cu pas hotărât, o femeie în vârstă, cu o geantă de prim-ajutor la braţ. Este o prezenţă obişnuită de peste patru decenii. Fie că este furtună, caniculă sau chiar zăpadă, femeia îşi vede de treabă. Se opreşte la curţile văduvelor, bolnavilor, ale nevoiaşilor sau bătrânilor. Le ia tensiunea, glicemia, oferă primul ajutor sau pur şi simplu îi îmbărbătează.
De multe ori, le găteşte şi le aduce daruri. Nu există om din satul Văculeşti, chiar din toată comuna, care să nu o cunoască pe bunicuţa cu trusa de prim ajutor. Se descoperă când o văd, o salută respectuos şi îi spun, din generaţie în generaţie, „mama satului“. În actele oficiale se numeşte Maria Maxim, la vârsta la care mulţi se bucură de liniştea bătrâneţilor, ea continuă să fie un ajutor constant pentru comunitate şi chiar să salveze vieţi.
În analele Crucii Roşii de la Botoşani, este o adevărată legendă, privită cu respect şi uimire. „Doamna Maria Maxim din Văculeşti este cel mai în vârstă voluntar activ pe care îl avem în evidenţă. Are o activitate deosebită şi este un exemplu de dăruire şi ambiţie. La 81 de ani, este ceva cu totul deosebit“, spune Eduard Măciucă, director al Crucii Roşii Botoşani.
Maria Maxim are o vigoare ieşită din comun. Zâmbeşte mult şi merge de multe ori mai repede decât voluntarii cu 30 de ani mai tineri. De altfel, femeia coordonează întreaga activitate a Crucii Roşii în comuna Văculeşti. Adună voluntari, îi învaţă tot ce trebuie să ştie şi îi trimite să ofere ajutor nevoiaşilor. Nu zăboveşte prin jurul casei. Se ocupă atât cât trebuie de gospodărie şi pleacă, după un plan bine stabilit, să aibă grijă de cei care au nevoie.
„I-am spus de multe ori să stea liniştită, să se mai aciueze pe lângă casă. Nici vorbă, cum mă apuc de treabă, şi dispare pe poartă“, spune Dumitru Maxim, soţul Mariei.
Programul este simplu la prima vedere, dar istovitor pentru orice persoană. Nu şi pentru Maria Maxim. Ştie exact familiile în care s-au petrecut tragedii. Îi cunoaşte foarte bine pe cei cu boli grave, pe cronici, îi are la catastif şi pe bătrânii imobilizaţi sau pe familiile care nu au ce mânca. Îi vizitează pe toţi, fără excepţie. Le verifică tensiunea, diabeticilor - glicemia, le pansează rănile şi chiar le numără bătăile inimii. Le aduce medicamente şi îi trimite la medic dacă este cazul. Cheamă şi ambulanţa în locul lor, evaluând, pe baza cunoştinţelor şi a experienţei de peste 44 de ani în Crucea Roşie, fiecare caz în parte.
Celor săraci le aduce mâncare, bătrânilor - mângâiere, iar celor bolnavi - alinare şi, de foarte multe ori, medicamente.
Jurnaliştii „Weekend Adevărul“ au găsit-o pe Maria Maxim pe uliţa satului, cu trusa de prim ajutor. Mergea la o femeie din sat căreia îi murise soţul cu doar câteva zile înainte. Ştia că este diabetică.
„Cum să nu mă duc, săraca, că a dat nenorocirea peste ea. Este diabetică şi îi voi lua glicemia. Îi mai spun o vorbă, două, că şi eu am trecut prin nenorociri. Oamenii ăştia îs ca şi copiii mei. Îi ştiu de-o viaţă. Pe unii i-am şi purtat în braţe. Merg acolo unde este nevoie. Mai iau o tensiune, o glicemie, le mai dau un sfat, o bomboană, ceva de mâncare. Trebuie să fim oameni“, spune Maria Maxim.
Cât despre oboseală, la vârsta ei femeia spune că nu simte nicio durere, mai ales când ştie că are o misiune.
„Eu, când m-am hotărât să fac asta, mi-am luat o sarcină. Nu pot să o las aşa. Cât mă ţine Dumnezeu pe picioare merg şi fac ce pot pentru nevoiaşi. Mare lucru nu fac. Asta ar trebui să facă orice om. Cum aş putea eu să dorm liniştită când un bătrânel poate are nevoie de o cană cu apă sau de medicamente şi nu are cine să-l îngrijească?“, spune Maria Maxim.
De-a lungul celor 44 de ani de voluntariat în Crucea Roşie, femeia a desfăşurat numeroase campanii de informare privind diferite boli, infecţii sau pur şi simplu a dat lecţii de prim ajutor în gospodării. „Şi-a făcut pur şi simplu datoria. Este foarte conştiincioasă doamna Maxim“, spune Eduard Măciucă, director al Crucii Roşii Botoşani.
Maria Maxim a fost, până la pensionare, învăţătoarea satului. „Au fost multe generaţii. I-am văzut cum au crescut sub ochii mei. I-am văzut copii, apoi elevi de liceu şi, mai târziu, adulţi. Pe unii – chiar vârstnici. Este un sentiment plăcut. Mai ales atunci când văd un gospodar din sat şi îmi dau seama că poate am contribuit şi eu la succesul lui. Îmi vine să plâng atunci când îl văd om în toată firea şi spune încă aşa, ca la şcoală: «Sărut-mâna, doamna învăţătoare»“, spune botoşăneanca.
(Sursa - Adevărul)
