S-a stins din viață pe 7 mai 2013, încheind la doar 65 de ani o viață de boem împletită cu o rară osârdie în tot ceea ce a însemnat documentare, arhive, istorie.
A fost, vreme de câteva decenii, printre cei mai importanți istorici ai Botoșanilor. A asociat informații pentru alții lipsite de valoare, a scotocit arhivele, a pus cap la cap poveștile-martor și a recompus un timp al Botoșanilor pe care astăzi îl recunoaștem ca fiind nu doar glorios, ci și mai departe născător de legende.
Ionel Bejenaru s-a născut pe 24 septembrie 1948. A absolvit Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani și Facultatea de Istorie-Filozofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A activat doi ani ca profesor de istorie, iar din 1975 a fost muzeograf, șef al secției Memorialistică a Muzeului Județean Botoșani.
A publicat volumele ”Dicționarul botoșănenilor” (1994); ”Dintre sute de rondeluri” (1996); ”Botoșanii și Marea Unire a românilor din 1918” (1998); ”100 crocodili de Botoșani” (2000); ”Trei mătuşi Iuraşcu ale lui Mihai Eminescu în condica Mănăstirii Agafton din 1872” (2002); ”Biserica Uspenia – 450: file de monografie” (2002); ”Istoria unui monument: Compania de mitraliere „Maior Ignat” în atac” (2002); ”Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Botoşanii” (2004); ”George Enescu – Meleagurile natale şi ale copilăriei” (2005); ”Monumente vechi şi noi de For Public” (2007); ”De la frumoasele tradiţii evreieşti botoşănene la pogromul din Dorohoi (1 iulie 1940)” (2008).
„Într-un fel, să-l fi dat țării doar pe Mihai Eminescu și Botoșanii ar fi fost cu datoria onorată pentru totdeauna. Să-l fi dat numai pe Nicolae Iorga și ar fi fost la fel. Numai pe Enescu sau Luchian și totul ar fi fost OK. Dar, iată, toți laolaltă sunt fiii Botoșanilor. Și atâtea alte valori le stau în preajmă, purcese din aceste felurite și mirifice locuri sau rodind pe aceste locuri, spre a străluci într-o galaxie a științei și culturii românești pentru acum, pentru oricând. Și gândul ne duce la o trebuitoare Galerie a Oamenilor de Seamă ai Botoșanilor, în măsură să ilustreze mai la vedere, mai palpabil, contribuția acestor mari valori, fii ai locurilor, la neprețuitul tezaur de spiritualitate românească și universală”, spunea Ionel Bejenaru, și cuvintele sale ar trebui să capete valoare testamentară pentru cei de astăzi.
