În nordul extrem al Moldovei, la Botoşani există locuri în care paranormalul este la el acasă. Cel puţin pentru localnici. Sunt cel puţin trei păduri considerate bântuite, două sate în care ar fi apărut OZN-uri, dar şi cetăţi sau mănăstiri blestemate.
Cele mai cunoscute locuri pentru încărcătura lor legendară cu astfel de puteri paranormale sau întunecate se întind de-a lungul judeţului. O faimă deosebită o au însă şmârcurile de la Copălău, OZN-urile de la Poiana, fenomenele încă neelucidate de la Cândeşti, dar şi ruinele de la Ibăneşti.
Satul Poiana este un loc idilic din comuna Brăeşti, aşezat în spatele unor coline, paralel cu drumul ce leagă municipiul Botoşani de Dorohoi. Oamenii din sat se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor ca mai peste tot în judeţul Botoşani.
Aici însă, unii localnici spun că paranormalul şi-a făcut casă la ei în sat. Mai precis, susţin că ar fi vizitaţi de creaturi de pe alte planete şi că au dovezi că pe un câmp din apropierea satului a aterizat un OZN. Încă de acum 4-5 ani, un cerc imprimat pe iarbă a stârnit nebunia în sat, scrie Adevărul.
”Era o urmă perfect rotundă pe câmp. De parcă iarba ar fi fost arsă. Nu cred că există ceva care să poată face o asemenea chestie, pur şi simplu, pe un câmp. S-a întâmplat într-o noapte. Eu zic că a fost un OZN”, spune convins Dan Pădurariu, un localnic.
De altfel, un vârstnic din sat, cunoscut ca fost locotenent comandor în aviaţie, şi retras pe tărâmurile natale la Poiana, a povestit localnicilor că a văzut cu ochii lui două OZN-uri. Unul a aterizat pe câmp, unde a rămas urma, iar celălalt a zburat mai departe. De atunci, oamenii spun că au tot văzut ciudăţenii prin sat şi se tem că extratereştrii umblă printre ei.
”Umblau aşa aiurea nişte străini. Poate au luat formă de om. Că altfel să umbli aşa fără ţintă, acoperit”, adaugă un sătean.
De altfel şi la Hlipiceni, în cealaltă parte a judeţului oamenii cred că deasupra satului a zburat,un OZN.
Pe lângă poveştile cu extratereştrii, de altfel fără tradiţie la Botoşani, există pădurile şi locurile blestemate, de care şi astăzi oamenii se feresc. Una dintre acestea este pădurea de la Cerbu, comuna Copălău, considerată din generaţie în generaţie, o adevărată ”poartă a iadului”.
Este adevărat că astăzi doar oamenii bătrâni mai cred în aceste poveşti care au pornit de la un fenomen natural perfect explicabil din punct de vedere ştiinţific. Mai precis, de la nişte vulcani noroioşi, aflaţi în marginea şi chiar în interiorul pădurii. Sătenii trecuţi de 70 de ani încă mai ţin minte poveştile de groază cu aceşti vulcani, cărora oamenii locului le spun şmârcuri.
La smârcurile din pădurea de la Cerbu se ajunge pe drumuri de pământ, paralele cu şoseaua Botoşani-Iaşi. Odată ajunşi în preajma smârcurilor, mai ales vara, impactul vizual este puternic. Imediat există impresia că am păşit pe altă planetă. Pământul crăpat şi sulfuros este presărat din loc în loc cu nişte guri care duc în adâncul pământului, pline cu noroi. Sunt zone în care smârcurile bolborosesc.
Cel mai mare, este smârcul din pădurea Cerbu.
Are o suprafaţă uriaşă şi este şi cel mai înspăimântător. Cel puţin pe înserat oferă o privelişte bună pentru amatorii de senzaţii tari. Legendele locului spun că mai ales acest smârc este o adevărată ”poartă a iadului” şi că ar fi înghiţit mulţi călători neatenţi. Mai ales că acum 300 de ani, pe lângă Şmârc trecea un drum care scurta distanţa de la târgul Botoşanilor către Flămânzi, Frumuşica şi Hârlău.
”Am auzit de la părinţi, de la bunici despre şmârcul care înghiţea oamenii. Şi astăzi unii mai în vârstă în ocolesc, de frică. Se spune că acolo este o putere necurată. Era şi o poveste cu un boier care avea moşie la Flămânzi. A trecut pe acolo şi vizitiul a adormit. Toţi au adormit, că era şi fata, şi ginerele boierului cu ei. Caii parcă şi-au pierdut minţile, spun poveştile şi au intrat în şmârc. Şi cum şmârcul nu are fund, au pierit acolo cu toţii”, spune nea Agrigoroaie, un bătrân din Cerbu.
Material integral AICI
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
