Industria românească din anii comunismului a fost îngropată de vie, fără nicio justificare. Cel puţin asta cred şi astăzi, foştii maiştrii, ingineri sau sindicalişti ai „Epocii de Aur”. Aproape toţi vorbesc despre devalizare şi subminarea intenţionată a economiei şi poporului român, scrie Adevărul.
În anii comunismului, începând cu 1947 s-a trecut pe etape la industrializarea României. S-a ridicat un număr uriaş de fabrici şi uzine. Statisticile arată că România avea, în 1989, peste 8 milioane de salariaţi, adică 73% din populaţia activă, majoritatea angajaţi în aceste uzine ale „Epocii de Aur“. În 2004 mai erau în România doar 4.300 de salariaţi, dintre care cei mai puţini în sectorul industrial. Botoşaniul a fost unul dintre oraşele şi judeţele din România cu o zonă industrială importantă. Aceasta ocupa sute de hectare în municipiul Botoşani. Erau fabrici şi uzine de diferite categorii, iar Botoşaniul deţinea titlul de „regină a industriei uşoare“, vorbind în special de cea textilă. Totodată la doar 20 de kilometri de Botoşani, la Bucecea funcţiona o fabrică cu cel mai fin zahăr din ţară şi care exporta sute de mii de tone. Dorohoiul avea o sticlărie de invidiat, iar strungarii botoşăneni erau consideraţi printre cei mai buni din ţară.
„Au fost fabrici foarte importante. Poate cea mai importantă fabrică de zahăr din ţară a fost la Bucecea. Apoi era fabrica de sticlă şi porţelanuri de la Dorohoi, renumită în Europa în aceea perioadă, dar şi textilele de la Darabani. Erau fabrici ce dădeau mii de locuri de muncă. La textile exportam 80% din producţie în ţările asiatice, URSS, America Latină şi chiar în Africa“, spune Vasile Chiru, astăzi sindicalist, fost om al muncii în industria textilă de la Botoşani.
Cu toate acestea din uriaşa zonă industrială a Botoşaniului, ca şi din majoritatea uzinelor din România, s-a ales praful. Câteva ruine mai amintesc de existenţa acesteia. Majoritatea fabricilor au fost rase de pe faţa pământului şi transformate în supermarketuri şi centre comerciale. Rolul s-a schimbat de la producţie au trecut la consum. Despre economia românească din perioada comunismului s-a spus după 1990, că era energofagă şi că trebuie retehnologizată. Foştii ingineri şi muncitori ai „Epocii de Aur“ spun însă că nimeni nu a vrut să facă nimic în acest scop. Mai mult decât atât în ceea ce priveşte industria textilă din Botoşani, Vasile Chiru, lider sindical şi angajat al fostei fabrici de textile Textila, spune că pe locul fabricii unde a lucrat se află astăzi un complex comercial.
„Botoşaniul prin industria textilă era numit regina industriei textile româneşti. Exportam în cantităţi mari. Făceam uniforme pentru armata irakiană de exemplu. Era producţie mare. Mulţi muncitori“, spune Chiru.
Totodată liderul sindical zice că privatizarea „care a început după 1990 a fost moartea acestor fabrici“.
(Foto generic: Adevărul)
