INTERVIU Ana Manuela Zarug : Să nu se ducă acolo că sunt morţi de foame şi rupţi în fund

Ana Manuela Zarug este unul dintre cei mai longevivi manageri din Botoşani. A devenit director în confecţii la numai 33 de ani şi a avut perioade în care a condus un colectiv ce numără în jur la 5.000 de oameni. Din 1993 este director general la Serconf, întreprindere despre care spune că plăteşte salarii peste media ţării din acest sectorde activitate. Dincolo de asta, timp de mai bine de un deceniu a făcut politică, domeniu din care a plecat brusc toamna trecută, când a demisionat din Consiliul Local şi din PDL. Despre toate acestea, dar şi despre multe altele, citiţi în rândurile ce urmează.

"Când toată lumea se lăfăia şi cheltuia banii în dreapta şi în stânga, cât nu făceau serviciile respective, noi am resimţit criza" 

-    Sunt vreo patru ani de când ne aflăm în criză economică, confecţiile cum resimt această perioadă?
-    Cred că am mai spus-o şi acum o să trebuiască să mă repet: cam din 2008 noi am resimţit criza în domeniul nostru de activitate. Când toată lumea se lăfăia şi cheltuia banii în dreapta şi în stânga, cât nu făceau serviciile respective, noi am resimţit criza, generată de diferite cauze pe care nu mai vreau să le repet: şi politica BNR, şi politică guvernamentală. Toate astea ne-au îngreunat situaţia, nu ne-au ajutat. Noi, cei din Serconf, am avut cred că un dram de noroc fiindcă am avut clienţi de potenţial, numai clienţi din Germania. Germania nu a trecut printr-o criză atât de profundă, au intrat şi ei în criză, dar ei totuşi au trecut altfel, măsurile de acolo le-au permis să treacă altfel de criza… criza care s-a întors, este deja al doilea val, care este determinat de consum şi normal ar trebui să ne afecteze şi pe noi, dar foarte tare nu suntem afectaţi. Noi avem comenzi exact la nivelul capacităţii firmei, am avut totdeauna. Sigur, o perioadă de vreo patru sezoane, ca să putem trece de această criză, a trebuit să reducem preţurile. Am redus preţurile cum cu 5%, cu 3% într-un sezon, cu 2% în următorul sezon, asta s-a întâmplat în 2010 şi 2011, iar în următoarele sezoane am revenit la preţurile din 2009. Dar asta a însemnat că a trebuit să ne luăm nişte măsuri organizatorice foarte drastice în fabrică ca să putem trece peste această criză şi nu numai să realizăm veniturile, dar să facem şi ceva profit, că orice afacere vizează profitul, nu lucrezi numai de dragul de a lucra.

-    Reduceri de personal aţi făcut?
-    Nici un fel de reduceri de personal pentru că noi, de fapt, ca să fiu corectă, nu în 2008 am resimţit criza, ci din 2005, din momentul în care BNR a ţinut cursul valutar la un nivel care nu reflecta nici într-un caz modul în care funcţiona economia românească şi atunci lucrurile au fost foarte grele, deci cursul valutar ne-a afectat şi pe noi foarte mult şi a trebuit să facem reduceri, dar nu la personalul muncitor, la cel indirect productiv. Astfel, primul val de criză oficial, cel din 2008, ne-a prins într-o perioadă în care noi deja eram pregătiţi.

-    Este un paradox pe piaţa muncii: avem câteva mii de şomeri, dar avem totuşi locuri de muncă care stau săptămâni la rând neocupate. Ce se întâmplă, nu vor oamenii să muncească sau sunt salariile prea mici?
-    Poate că nici nu vor oamenii să muncească, sunt oameni care nu vor să muncească, sunt calificaţi în domeniul nostru de activitate şi vreau să spun că la Serconf salariile oricum sunt mult mai mari decât oriunde în domeniul nostru de activitate şi chiar comparativ cu nivelul naţional, oricând îţi pot demonstra. Din raportările noastre la Statistică, comparat cu ceea ce în fiecare lună este raportat la nivel naţional, în Serconf salariile sunt cu vreo 5 milioane în bani vechi mai mari decât la nivel naţional, în domeniul nostru, de textile.

-    Totuşi, găsiţi relativ greu oameni.
-    Pentru că nu sunt calificaţi, pentru că majoritatea celor care au terminat Liceul Textil, deci cel puţin două promoţii care nu şi-au luat bacalaureatul – şi eu am anunţat că voi angaja şi fără bac, nici o problemă nu va fi – şi faptul că nu au bacalaureatul nu înseamnă că eu nu îi consider muncitori calificaţi. Deci, faptul că au făcut patru ani de liceu şi au făcut practică în specialitatea noastră le permit să fie testaţi şi să fie din start angajaţi la categoria a doua sau a treia, ori la noi un salariu de bază la categoria a doua sau a treia depăşeşte 10 milioane. Noi nu plătim oamenii cu salariul minim pe economie, decât numai pe cei care fac muncă administrativă, dar şi ei au la ora actuală salariu de 830 de lei, nu 700 cât este stabilit acum, deci noi am îndeplinit toate condiţiile din punctul acesta de vedere încă de anul trecut.

"O să crăpaţi şi o să muriţi pe limba voastră dacă o să râdeţi"

-    La fiecare patru ani vin nişte candidaţi care promit să sprijine mediul economic. Aţi resimţit cumva acest sprijin?
-    Niciodată! Niciodată! Deci niciodată! Într-o singură perioadă în ăştia 22 de ani am simţit că mediul economic este influenţat pozitiv de politică. Perioada 2000 – 2004 a fost una care a permis mediului economic să se dezvolte şi să obţină rezultate foarte bune. În perioada 2000 – 2004 am reuşit şi ne-am plătit absolut toate datoriile pe care le-am avut la furnizorii de utilaje, eu niciodată nu am avut împrumuturi în bănci şi am reuşit să mă autofinanţez din activitatea proprie, din încasare am reuşit şi am plătit şi utilajele în fiecare an. Ei, dacă mă prindea 2005 cu datorii la furnizori sau în bănci nu ştiu dacă reuşeam să trec anii 2005, 2006. Şi ştii când a mai fost o perioadă bună, nu toată? În 1996 – 2000, pe vremea ministrului Remeş la Finanţe, într-adevăr, atunci am avut sentimentul că Guvernul României, prin Ministerul de Finanţe, manifestă respect faţă de cei care îşi plătesc dările la timp. Eu am mai spus-o şi, mă rog, toată lumea a râs cu gura până la urechi, deşi nu i-am înţeles. Când râzi cu gura până la urechi când cineva din mediul de afaceri aminteşte că ar trebui ca firmele care îşi plătesc datoriile să resimtă un semn de bunăvoinţă… şi chiar am citit şi în presă câteva articole un pic tendenţioase şi am spus: o să crăpaţi şi o să muriţi pe limba voastră dacă o să râdeţi, că râdeţi voi şi la urmă o să râdem toţi strâmb pentru că nu v-aţi confruntat şi nu ştiţi, dar noi, în perioada cât a fost ministru Remeş, dar într-adevăr a fost un ministru de finanţe bun şi îmi aduc aminte, dacă noi ne plăteam toate datoriile la timp, firmele care îşi plăteau datoriile la timp beneficiau de un anumit bonus. Ori, care este diferenţa între o firmă care şi plăteşte toate datoriile la timp, fără nici un fel de probleme, niciodată în activitatea sa şi între o altă firmă, care este veşnic datoare la stat, adică nu suntem toţi egali? Nu trebuie practicată aceeaşi unitate de măsură cu toată lumea? Şi, ca să îţi răspund la întrebare: atunci, pentru o perioadă foarte scurtă şi în perioada 2000 – 2004.

-    Dacă aţi fi ministrul Economiei, care ar fi măsură pe care o să o adoptaţi, ca om care vine din mediul economic.
-    Ca om care vine din mediul economic prima măsura care aş vrea să o iau ar fi să sprijin cel puţin firmele care nu au datorii la stat, aş sprijini exportatorii în primul rând. Exportatorii nu beneficiază de nici un fel de sprijin. Altă dată erau acele bănci care ajutau exportatorii cu diferite credite, cu dobândă foarte mică, care le permiteau măcar să îşi facă retehnologizarea. Majoritatea producătorilor serioşi nu se pot plafona numai la un anumit nivel de investiţii. Investiţiile trebuie făcute permanent, din propriile încasări, ca să nu fii obligat să recurgi la credite la bănci, pentru că te îndatorezi şi nu ştii niciodată cât ai de plătit şi plăteşti înapoi cât nu face. Nu ar trebui să fie sprijiniţi? Vreau să dau un exemplu. Am depus în 2011 un proiect pentru modernizarea fabricii şi m-am dus pe o singură activitatea, cea de finisat. Valoarea era în jur de 340.000 de euro, s-au depus proiectele, s-au stabilit punctajele şi în prima fază nu-mi ieşeau vreo patru puncte ca proiectul nostru să fie eligibil. Evident că am făcut contestaţie, am mai câştigat două puncte şi jumătate, deci ne-ar mai fi despărţit 1,5 puncte. Anul trecut, cred că era în luna iulie sau august, îmi vine o scrisoare de la Ministerul Economiei în care mi se spune că proiectul meu, pentru că s-au retras mulţi înainte, este eligibil şi dacă dorim să continuăm acţiunea. Poate că nu am înţeles, fiind o fabrică din teritoriu, poate nu am folosit corect solicitarea, că trebuie să soliciţi cu anumite cuvinte, dar era de înţeles că avem toată bunăvoinţa să continuăm proiectul de finanţare şi pentru 2013 şi am răspuns în sensul acesta, că doresc să continui proiectul şi în 2013, ceea ce era posibil. Am încercat să discut cu un director de acolo. Cel vechi nu mai era, cel nou nu a răspuns la telefon, ministrul Economiei nu a răspuns.

"Dacă aş fi ministrul Economiei cu ce m-aş ocupa prima dată? Aş umbla prin ţară la Zilele Eminescu?"

Ei, eu ca ministru al Economiei, dacă aş fi fost ministru al Economiei şi aş fi avut aceste situaţii, primul lucru pe care l-aş fi făcut, i-aş fi chemat pe cei de la dezvoltare economică, i-aş fi întrebat care este situaţia proiectelor depus pentru fonduri europene şi aş fi încercat să văd dacă s-a răspuns la fiecare corespondenţă da la firmele care au depus proiecte şi aş încerca prima dată să deblochez treaba asta, deci primul şi primul lucru. Acum sunt hotărâtă să îi scriu lui Vosganian şi să îi arăt cu toate corespondenţa care ar fi priorităţile dlui. Nu ştiu dacă Vosganian, când s-a instalat acum ministru, a considerat că primul lucru care trebuie să-l facă este acesta. Deci, îţi dai seama, toate proiectele care au fost depuse în ultimii doi ani, pentru faptul că ei au fost cu schimbări şi nu i-au lăsat pe cei care ştiu ce au de făcut acolo – lasă-l domnule măcar jumătate de an, nu pune unul care nu ştie unde-i sunt urechile, lasă oameni care ştiu, sunt pricepuţi în domeniu, au preluat nişte probleme, lasă-i să le finalizeze, măcar pune-i directori adjuncţi ca să poată continua problemele şi să răspundă la corespondenţe. Dacă aş fi ministrul Economiei cu ce m-aş ocupa prima dată? Aş umbla prin ţară la Zilele Eminescu sau la zilele cutare sau m-aş ocupa de problemele economice? Asta este cea mai stringentă problemă: problema finanţărilor externe şi chiar a finanţărilor interne.

"Puteţi să-mi spuneţi că sunt bătută în cap, că sunt neocomunistă, eu aşa am simţit în domeniul economic"

-    Nu vă e dor de politică?
-    Nu-mi este dor de politică. Eu am făcut 12 ani de politică în PSD. Eu am făcut politică în PSD şi m-am înscris în 1998 şi am plecat în 2010 pentru am crezut în nişte oameni şi am avut stimă faţă de anumiţi oameni, care nu mi-au înşelat aşteptările, ca dovadă că atunci când au ajuns la putere în 2000 – 2004, a fost cea mai bună guvernare a României. Puteţi să-mi spuneţi că sunt bătută în cap, că sunt neocomunistă, eu aşa am simţit în domeniul economic, în domeniul meu de activitate, deci au fost nişte miniştri… Eu îl amintesc doar pe dl Tănăsescu, ministrul de Finanţe, da? Jos pălăria! Şi plus alţi miniştri care au fost în Guvernul Năstase. Şi am crezut că pot să fac ceva, niciodată nu mi-am dorit să fiu parlamentar, să ajung în Guvern, nici măcar consilier nu mi-am dorit, deci n-am intrat în politică cu gândul să ocup o funcţie administrativă şi de acolo să obţin nişte avantaje personale. Niciodată!

-    Un motiv sau un imbold trebuie să fi avut.
-    Ştii care a fost imboldul? Am simţit nevoia să fac ceva, pentru că ţi-am spus de perioada 1996 – 2000, când ministrul de Finanţe a fost foarte bun, dar guvernarea nu a fost extraordinară şi atât de dezamăgită am fost şi de pornită încât m-am înscris în PSD, când PSD era în opoziţie şi am zis că trebuie să se poată face ceva, deci eu am pornit de la ideea că poţi să faci şi vocile trebuie să fie cât mai puternice, iar oamenii care ajung pe anumite posturi administrative să nu se ducă acolo că sunt morţi de foame şi rupţi în fund, ci să facă ceva pentru comunităţile lor. Aşa am gândit eu şi aşa gândesc şi în ziua de astăzi.

"Am crezut foarte mult şi în programul Mişcării pentru Botoşani şi în dl Flutur"

-    Şi aţi reuşit dă faceţi ceva din ce v-aţi propus?
-    Cât am fost consilier local eu am încercat. Am dorit-o atunci şi am spus-o totdeauna: mi-ar plăcea în momentul în care se termină mandatul să văd toate străzile asfaltate, să văd toate aleile între blocuri asfaltate în Botoşani, să văd parcări şi să văd oraşul frumos aranjat. Majoritatea acestor proiecte au început în perioada în care am fost eu consilier local (2004 – 2008 – n.r.). Poate nu a fost ideea mea, nu eu am promovat proiectele respective, dar le-am susţinut cu amândouă mâinile pentru că am zis că oraşul nostru trebuie să arate ca un oraş civilizat, vin o grămadă de oameni şi dacă tot avem pretenţii că este un judeţ din care s-au ridicat atâţia oameni de valoare, trebuie să şi arate la un anumit nivel. Eu am fost foarte încântată în mandatul următor, când n-am mai fost consilier local, am fost consilier judeţean, când am văzut că încep să prindă viaţă proiectele care au fost promovate în perioada 2000 – 2004, am fost atât de mândră şi de fericită încât unul dintre motivele pentru care am vrut să fac parte din echipa d-lui Flutur, bine, la solicitarea d-lui Flutur, a fost acesta: continuă proiectele. Eu cred foarte mult în oamenii care nu fac umbră pământului, adică lasă nişte urme pe pământ, nu numai umbra. Şi să vezi cu ochii tăi! Şi toate proiectele se materializează şi atunci am crezut foarte mult şi în programul Mişcării pentru Botoşani şi în dl Flutur că ar putea ca primar să îşi continue proiectele, extraordinar de mult am crezut. Sigur, eu am fost un pic dezamăgită că m-am aşteptat ca el să rămână consilier local şi dacă rămânea consilier local, mi-ar fi plăcut să rămân şi eu în echipă.



-    Asta vroiam să vă întreb, că aţi spus că aţi crezut în proiectul Mişcării pentru Botoşani, dar aţi crezut, aşa, cinci-şase luni, după care aţi demisionat.
-    Păi ai văzut că se continuă proiectele care erau cuprinse în programul Mişcării pentru Botoşani?

-    Poate tocmai de asta trebuia să rămâneţi, ca să vă bateţi pentru respectivele proiecte.
-    Era inutil, deci este inutil.

"Numai pentru că este proiect promovat în perioada lui Flutur de exemplu, vii şi dai cu piciorul"

-    Este inutil de ce, pentru că au o largă majoritate?
-    Da, este inutil pentru că au o largă majoritate şi nu pot să înţeleagă că, de fapt, acolo, politica se termină. Acolo toate proiectele care sunt promovate trebuie să fie în interesul întregii populaţii a municipiului Botoşani şi proiectele nu trebuie politizate. Adică, numai pentru că este proiect promovat în perioada lui Flutur de exemplu, vii şi dai cu piciorul pentru că sunt de pe vremea lui Flutur. Proiectul Parcul Cornişa a fost promovat în ultima perioadă a mandatului nostru de consilier local, în 2008. Câţi ani a trebuit până când se ajunge la finanţarea unui proiect? Deci, studiu de fezabilitate, depunerea proiectului, aprobarea finanţării, sunt câţiva ani buni. Când un asemenea proiect îţi baţi joc de el şi nici în ziua de astăzi încă nu este finalizată partea de licitaţie, când va fi acel proiect materializat? Pentru că acel proiect înseamnă locuri de muncă, bani mai mulţi, acolo vor circula bani, nu? Se vor face servicii, ş.a.m.d. Centrul Vechi? Centrul Vechi a fost promovat tot aşa, în ultima perioadă a mandatului 2008. Arată extraordinar de frumos, eu stau şi mă întreb, acuşi vine primăvara, vine vara, mă întreb, acolo au fost concesionate spaţiile acelea de la parter? Acolo era vizat să se deschidă centre comerciale, cofetării, terase, să fie exact ca un centru vechi cum am văzut noi în toată Europa, cum arată centrele istorice în toată Europa. Toată lumea se fereşte ca de râie de Centrul Vechi!
-    Înţeleg că sunteţi cam nemulţumită de ceea ce se întâmplă în oraş.
-    Sunt nemulţumită de ce? Pentru că eu am fost consilier, consilier judeţean şi totdeauna, din poziţia pe care am avut-o atunci, eram consilier deci din partea PSD, dar atunci majoritatea a consilierilor social-democraţi susţineau proiectele bune. Proiectele astea de care vorbesc eu au fost susţinute de toţi consilierii social-democraţi, nu s-a abţinut nici unul şi am şi procesele verbale, pot oricând să demonstrez asta. Toţi consilierii din perioada mea, colegii mei, noi cu toţii am votat şi am susţinut aceste proiecte. Acum sunt alţi consilieri - şi toate astea erau pentru comunitate, pentru municipiul Botoşani - cei de acum de ce nu susţin aceste proiecte pe care colegii lor, acum câţiva ani, le-au susţinut. Cum să nu fiu nemulţumită? Eu trăiesc aici, aici am învăţat, după ce am terminat facultatea m-am întors în oraşul acesta, aici muncesc de peste 30 de ani.
Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
 EXCLUSIV : Demisie șoc din Consiliul Local Botoșani
 INTERVIU incendiar Mihai Tincu: Asta a fost înţelegerea din capul locului, de a candida la Parlament; Roxana? Să nu mai intru în alte detalii vis-a-vis de locul de muncă după terminarea facultăţii