- D-le Crin Antonescu, aţi fost fost profesor, înainte de a fi om politic. La acest moment, în România are loc poate cea mai intensă dezbatere pe tema reformei în Educaţie, din ultimii 20 de ani. Cum priviţi această situaţie?
- Nu am avut o dezbatere despre reforma Educaţiei, ci o luptă de orgolii în interiorul Guvernului, şi între preşedinte şi ministru. Fiecare a decretat că propunerile sale sunt mai bune. În final, s-a ajuns la un compromis politic, nu la o lege care să reformeze sistemul de educatie. Este elocvent faptul că premierul susţine că actualele legi sunt bazate pe proiectul Miclea, când în realitate, o privire sumară asupra propunerilor asupra cărora s-a căzut de acord în Guvern arată că aproape 90% dintre ele aparţin ministrului Andronescu. Legea pe care guvernul Boc îşi asumă răspunderea este, de fapt şi din păcate, Legea Andronescu. Cele câteva principii liberale din proiectul Miclea care au fost incluse în această lege sunt corupte de restul prevederilor, birocratice şi lipstite de viziune. Dar se pare că domnul Boc nu a aflat că-şi asumă răspunderea pe legea Andronescu. Sau, mai rău, nici nu-l interesează. Pe oamenii aştia nu îi interesează ce conţin legile, ci numele pe care îl vor purta.
- Aveţi deci obiecţii de fond la Legea educaţiei, şi nu doar cea de principiu, legată de faptul că Guvernul doreşte să-şi asume răspunderea, ignorând Parlamentul?
- Cred că Legea educaţiei, în forma propusă de guvern, nu aduce reforma aşteptată. Dimpotrivă, este un mare pas înapoi. Este lipsită de viziune, de conţinut. Condamnă educaţia la mediocritate, prin întoarcerea la o abordare supercentralistă. Este o lege care suprareglementează sistemul de educaţie, ca pe vremea comuniştilor.Elevii şi părinţii sunt ignoraţi. Ministerul Educaţiei şi Inspectoratele continuă să joace rolul de planificatori. Elevii sunt din nou cobaii PSD şi PDL. Vor fi supuşi la examinări nesfârşite, care nu-i vor ajuta, nu vor accentua competiţia şi nu vor înlătura fraudele. Legea nu creează în niciun fel premisele şi mijloacele ca educaţia să fie corlată cu nevoile pieţei muncii.
Remarc apetenţa acestui Guvern pentru politizare. În momentul în care inspectorii generali şi primarii – care sunt oameni politici sau numiţi politic – se implică în numirea de conduceri în şcoli, facem un pas înapoi. Ce garanţii avem că soţia, sora sau verişoara primarului nu vor obţine diferite posturi de conduceri în şcoli, doar pentru că sunt ruda cuiva? Niciuna. Educaţia timpurie este total neglijată, ori, acolo construim apetenţa copilului pentru şcoală. Neglijarea acestei probleme este crucială în sensul stimulării decalajului dintre mediul urban şi rural. Încă un exemplu: în lista liceelor vocaţionale se prevede înfiinţarea de licee de informaţii, ordine publică şi securitate. Este o iniţiativă absolut orwelliană. Nu există nicăieri în lume, cred că nici în Coreea de Nord, licee de miliţieni şi spioni. Nu putem accepta aşa ceva. Ne vom trezi că minorii sunt folosiţi, legal, ca informatori. Şi sunt multe altele.
- Ce propunere aveţi, faţă de situaţia creată de guvern prin asumarea răspunderii?
- Este inacceptabil ca o majoritate parlamentară de 70% să îşi angajeze răspunderea pe un domeniu atât de important. Reforma în Educaţie nu este un joc de ping-pong între domnii Geoană şi Băsescu. Avem însă un preşedinte al Senatului care ignoră total importanţa unei instituţii pe care o conduce, de frică să nu îl alunge PDL de la guvernare. Oamenii aceştia tranzacţionează Educaţia pentru a rămâne la putere. Cerem retragerea pachetelor de legi , negocieri reale între guvern şi partenerii sociali şi dezbaterea în parlament a acestor legi.
- Sunteţi pesimist în legătură cu reformarea Învăţământului românesc?
- Nu sunt niciodată pesimist. Întotdeauna cred că se poate, doar să se dorească. Problemele Învăţământului românesc nu au însă legătură doar cu nişte legi. La fel de importante sunt statutul profesorilor sau modul în care încurajăm copiii să vină la şcoală, cum îi ajutăm să aibă acces la Educaţie. Ca om, ca fost profesor şi ca politician, mi-e ruşine când văd cum sunt trataţi profesorii astăzi. Bătuţi, scuipaţi, umiliţi de tot felul de şmecheri. Mă întreb cum domnilor Băsescu, Geoană şi Boc nu le este ruşine să stea faţă în faţă cu profesorii, după imensa minciună privind majorarea salariilor, imensa minciună prin care au ajuns la putere? Mai mult, după ce au păcălit profesorii, acum aruncă îi păcălesc şi pe elevi şi pe părinţi. Ce altceva decât o păcăleală este promisiunea că statul va cheltui 500 de euro pentru fiecare elev?
Ca fost profesor, sunt trist când ştiu că zeci de mii de copii care nu au acces la educaţie aşa cum ar trebui să aibă. Nu se dau fonduri pentru manuale, pentru rechizite din ani în Paşte. Guvernul PNL este acuzat că a cheltuit prea mulţi bani cu şcolile. A ajuns să fie mai importantă organizarea de petreceri pe bani publici decât reparaţia unei şcoli. Mă doare, pentru că am fost profesor şi la ţară şi sunt încă multe locuri în care lucrurile nu s-au schimbat după 20 de ani. Eu cred că putem vorbi despre reforma educaţiei şi despre egalitate de şanse doar atunci când ultimul copil din cel mai sărac sătuc din România va avea acces la educaţie.
- Cum vedeţi dvs. reforma Educaţiei?
- Principiul pe care trebuie să se bazeze reforma educaţiei este autonomia instituţiilor şcolare faţă de corpul administrativ şi politic, la nivelul autorităţilor centrale, cât şi locale. nevoie de autonomie financiară la nivelul fiecarei instituţii de învăţământ. În viziunea mea, în programul meu insist pe creşterea competitivăţii şi adaptării sistemului Educaţional la nevoile elevului, pentru viitorul său. Şcoala românească trebuie să funcţioneze, în sfârşit, în slujba elevului. Noi trebuie să stimulăm capacităţile intelectuale ale copiilor, să îi ajutăm să le placă şcoala, să îşi folosească abilităţile. Trebuie ca ceea ce ce învaţă să le fie util în viaţă, indiferent că aleg să fie tinichigii sau filozofi.
- Candidaţi la alegerile prezidenţiale. Veţi aborda extins tema Educaţiei?
- Nu se poate altfel, iar eu când vorbesc despre Educaţie, mă refer şi la învăţământ şi la cei şapte ani de acasă. Nu vă aşteptaţi de la mine să mă prezint în campanie din postura omului care le ştie pe toate. Nu asta trebuie să fie un preşedinte. Un preşedinte trebuie adune în jurul său oameni care sunt foarte competenţi într-un domeniu sau altul. Trebuie să ştie să facă acest lucru. Nu au existat şi nu există preşedinţi atoateştiutori.
Înainte de toate, candidez însă pentru că eu, ca mulţi alţii, consider că ceea ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani în această ţară, din postura mandatului încredinţat preşedintelui nu a fost bine, corect sau onest.
Candidez pentru că nu vreau ca în următorii cinci ani, oamenii corecţi, simpli, de bună-credinţă şi cu bun-simţ din această ţară să se retragă într-o carapace, să nu mai aibă un cuvânt de spus. Eu pe aceşti oameni vreau să îi reprezint, pe cei care doresc o Romanie normală. Iar într-o Românie normală primul lucru trebuie să fie domnia bunului simţ.
