Botoşăneanca triplă campioană mondială și europeană anul trecut, iubește provocările. Se pregătește serios, nu are probleme cu greutatea și acceptă 12 luni de cantonament.
De ce ar face o fată haltere?, întrebarea revine mereu, iar răspunsurile diferă. Loredana Toma, triplă campioană mondială anul trecut, la Anaheim, are propria variantă. Până la urmă, nu există rețete sau stereotipuri, doar oameni, sportivi și alegerile lor. Ea a început în disciplina ridicării greutăților în 2007, la 12 ani.
Poate doar startul seamănă cu multe altele, dar aici nu-s prea multe variante.
"Au venit antrenorii la școală pentru selecție, la Ibănești, în județul Botoșani. Habar nu aveam despre ce e vorba. În primă fază, era o selecție pentru mai multe sporturi, atletism, box, haltere. M-am dus să dau probele la haltere", povestește tânăra în vârstă de 22 de ani.
Și își motivează astfel alegerea:
"Am fost câteva zile și la atletism, totuși ceva m-a atras la sală. Nu mi-a plăcut pe teren. Nu m-aș vedea să alerg afară, mai ales când e iarnă. Cred că mi s-a părut mai interesant, deși cred că poate fi monoton acest sport, în fiecare zi în sală. Totuși, mie mi se pare mai frumos decât pe teren".
Nu știa nimic despre haltere, dar timpul a convins-o că e ceea ce i se potrivește.
"A fost greu la început, dar apoi a început să-mi placă din ce în ce mai mult, când am început să învăț și să descopăr". A rămas 4 ani la Botoșani, apoi s-a mutat la Snagov și, după cum spune chiar ea, " de atunci tot aici sunt. La Baza Nouă, de atunci am început cantonamentele, 12 din 12".
Un sport dificil, cu un specific aparte. Privit din afară, superficial, pare simplu, te agăți de niște bare, îți încordezi mușchii și ridici greutățile. De fapt, sunt multe lucruri puțin știute care se petrec în pregătirea, concursurile sau refacerea unui halterofil. Loredana ne conduce în culisele de efort, determinare și emoții prin care trece un sportive. Mai mult, un campion mondial.
Loredana, ce te-a făcut să rămâi la haltere? Ai avut rezultate?
Da, la primul Campionat European de cadeți am luat argint în Israel, la categoria 44 de kg, apoi am mai câștigat o dată Campionatul European de cadeți, la juniori din nou campioană europeană la 58 de kg. Între am fost și la 53 de kg. Și după aceea am început și participările la seniori, doar locul șapte în Antalya 2012. De două ori argint în Albania și în Israel, 2013 și 2014. M-a bătut o rusoaica, cred că aceeași. Apoi am urcat în categorie la 63 și a venit mult așteptatul aur, la Split, anul trecut.
La Mondiale e prima medalie?
Da, am mai avut un loc patru în Polonia, în 2014. A fost a doua participare la Mondialele de seniori. Cu înaintarea în vârstă capeți experiență, încredere în forțele tale..
La Campionatul Mondiale e vorba de experiență.
"Imposibil să nu ai emoții"
În ce constă această experiență?
Participarea la cât mai multe concursuri.
Şi nu ai emoții?
Nu, e imposibil să nu ai emoții atât timp cât muncești un an întreg pentru concurs și acolo într-o secundă poate să se întâmple orice. Într-o fracțiune de secundă, de neatenție poți să pierzi totul. Trebuie să înveți să le stăpânești.
Cum arată o perioadă de pregătire pentru tine?
Să zicem că sunt înainte de Mondiale. Dimineața de la zece jumătate la 12 jumătate, forță încontinuu. Forță, forță. Brațe, picioare, abdomen, tot corpul. E mai lejer așa pentru psihic. Iar după-amiază exercițiile de tehnică. La forță lucrez și cu halterele, cele mai mari dificultăți acolo sunt, genuflexiuni, flotări doar cu discul și cu bara. Aparate la sfârșit pentru mine. Iar după-amiază avem exercițiile care sunt în competiție, smulsul și aruncatul. Cel mai greu.
Ridică mai mult la antrenamente
Care e stilul tău favorit?
Smulsul. Sunt la un kilogram de recordul de european la tineret, 110 kg. E ultima șansă anul acesta să-l bat pentru că pot concura până la 23 de ani. La aruncat e 136, eu am 130.
Cum te încălzești?
Începând de la 15 kilograme, cât are bara goală, până la maximum.
Adică te antrenezi cu 109?
Da, am făcut greutățile astea de 50 de ori pe puțin în fiecare zi.
Bănuiesc că se întâmpla să ridici mai mult în antrenament decât la concurs…
Da, bineînțeles. La antrenament nu e stres, nu e emoție. În primul rând, la concurs trebuie să prinzi și ziua aia bună, să nu ai nicio durere, să nu ai oboseală, răceală, să fii perfect fizic, și psihic, și tot. La antrenamente e altceva. Dacă nu te simți bine, o lași mai moale și recuperezi mâine, dar la concurs nu ai de ales, trebuie să dai atunci, să fii sută la sută.
Ai reușit 110 la smuls la antrenamente?
Da, de multe ori, chiar înainte de Mondiale. Și peste, 115. La aruncat 130 la concurs și 133 la antrenamente.
Cu categoria e ok?
Da, nu am probleme cu slăbitul, din contră, trebuie să mă mențin, pentru că slăbesc foarte ușor. Acum, cât fac 63. Am făcut la slăbiri când eram la 58 de mi-a ajuns până deasupra capului, dar acum nu mai pot să mă întorc acolo. Am 64-65 în pregătire și ușor-ușor ajung la 63, dar mă chinuiesc să mă mențin la 64. Dacă aș mânca doar ce aș vrea eu, aș ajunge al 62, dar n-am cum pentru că așa nu iese pregătirea. Trebuie să ai un pic peste categorie.
Grătar, salată, apă
Te chinuiești să mănânci mai mult, iar înainte te chinuiai să stai nemâncată?
Da. Ca să fac antrenamentul. La 58 am slăbit cel mai mult. Unii fac saună sau lasă pe ultimele zile înainte de concurs. Eu n-am slăbit niciodată așa, mi se părea o prostie. Începeam să reduc mâncarea. Mâncam doar grătar, salată și apă.
Nu-ți făcea cu ochiul nicio prăjitură?
Depinde, dacă avem antrenamentul greu, dacă făceam și saună după antrenamente, mai mâncam câteodată o prăjitură. Deși eu nu prea sunt cu dulciurile, cu ciocolata.
Pofticioasă ești?
Îmi place să mănânc (râde), dar nu forțat. Îmi place să mănânc sănătos. Sucuri nu beau. Nu beau și nici nu-mi lipsesc.
Cât dai jos la un antrenament de maximă intensitate?
A doua zi, spre exemplu, pot să mă trezesc cu 600-700 de grame în minus.
S-a schimbat viața ta, după ce ai ieșit campioană mondială?
Nu știu dacă s-a schimbat, dar mă obligă să mai urc o treaptă, cer mai mult de la mine, adică ultima treaptă care a rămas.
Vezi continuarea interviului AICI
