Nu le poartă pică roș-albilor și este cel mai fericit că în Moldova a găsit seriozitate și liniște financiară.
Alberto Cobrea, 26 de ani, portarul de la FC Botoșani, povestește cum a ajuns de la juniorii lui Udinese, unde era considerat unul dintre cei mai promițători portari tineri, la Mioveni, în Liga 1. Nu-și aduce aminte cu drag de ultima perioadă petrecută la Petrolul, în schimb spune că suporterii "lupilor" o să-i rămână mereu în inimă.
Alberto, azi la Botoșani, dar acum 10 ani jucai la juniorii lui Udinese...
Cine ar fi zis? (râde) La 15 ani m-a văzut un impresar la un turneu din Botoșani, a luat legătura cu tatăl meu, i-a spus că are niște relații în Italia și l-a întrebat dacă aș vrea să merg. Am fost în probe la Roma și, deși m-a acceptat, am preferat să merg la Udinese, unde credeam că am mai multe șanse să joc decât la Roma.
De acolo ai ajuns la Mioveni...
Trebuia să ajung la Celta Vigo, dar când eram în probe în Spania am făcut o fisură la încheietură. Am rămas fără contract și jumătate de an am stat acasă. Am zis că e momentul să o iau de la zero, așa am ajuns la Mioveni.
Nu a fost greu să revii în România?
Nu am avut alte oferte. La momentul respectiv nu am considerat că a fost un pas înapoi întoarcerea în țară. La Udinese ajunsesem să fiu al treilea portar la echipa mare, dar eu aveam nevoie să fiu prima variantă pentru o echipă.
Botoşani? O rampă de lansare
A urmat o aventură la Chiajna și Petrolul. La Ploiești știai că e foarte greu să prinzi locul de titular...
Știam că va fi concurență mare pentru că era Pecanha acolo, dar îmi așteptam șansa. Ca portar, trebuie să stai jumătate de an, poate chiar un an, să te adaptezi și după aceea să intri în circuit.
Crezi că lumea are răbdarea asta?
Ca portar nu ai ce face. Când am ajuns la Dinamo, am înțeles despre ce e vorba și chiar dacă toți îmi spuneau că a fost un pas în spate, de fapt a fost un pas în față.
Dar ce s-a întâmplat la Dinamo?
Am pierdut pregătirea cu ei, ei aveau alte planuri, după 5 luni ne-am strâns mâinile amiabil. Nu aș fi rămas în aceleași condiții, mai ales că deja aveam oferta de la Botoșani, unde am fost dorit foarte mult. Fiecare jucător își stabilește un scop, iar scopul meu nu este să ajung să fiu a cincea roată de la căruță la Dinamo. Voiam undeva unde să joc, să fiu eu primul! Doar așa pot să cresc.
La Botoșani nu există un obiectiv prea clar niciodată și totuși ai semnat cu ei...
Dar au un echilibru în care poți să crești, este o rampă de lansare. Aici, dacă într-adevăr ai valoare, ajungi mai sus. Am găsit liniștea care la multe echipe nu există, nu stai să te gândești când îmi dă banii, de ce nu mi-i dă etc.
"Am împărțit vestiarul cu Di Natale, Handanovici, Sanchez la Udinese, de atunci se vedea că sunt foarte buni! La 15 ani aveam un salariu bunicel, vreo 15.000 de euro pe an. Nu se poate compara cu condițiile din România!"Alberto Cobrea
"La petrolul suporterii au strând bani pentru noi"
Mai ții legătura cu cineva de la Petrolul?
Chiar și acum țin legătura cu suporterii, ei mereu au înțeles situația noastră și ne-au susținut din toate punctele de vedere. Cum să nu te atașezi de o așa echipă? La un moment dat, suporterii au strâns bani pentru noi, dar am discutat toți în vestiar și am decis că mai bine dăm banii spre o donație. M-aș întoarce la Petrolul atât timp cât va fi un club profesionist, care își respectă jucătorii, nu să treacă salariu de 25.000 de euro în contract, dar în câteva luni să nu mai poată să dea nici măcar 500 de euro!
Tu ți-ai primit banii?
Am pierdut mult, vreo 8 luni am stat toți neplătiți. E foarte greu ca fotbalist să nu fii plătit, unii cedează după o așa perioadă. Cum reziști? Ori ai bani strânși de pe unde ai mai jucat înainte, ori ceri bani de la părinți. Aveai impresia că ești jucător de divizia D la ce bani primeai, dar jucai cu 6.000 de suporteri de Liga 1.
"Cum să fac blaturi cu 7-8 jucători?!"
Înainte de penalty-uri arăți cu mâna partea în care vrei să te arunci ca să îţi încurci adversarul?
Am văzut și eu filmulețele, s-a făcut un miniserial! (râde) Dar nu era o diversiune! Sincer, era o mișcare pe care nu o conștientizam, era un gest involuntar. Pentru mine a fost un avantaj că s-a vorbit despre asta pentru că acum mă controlez și nu mai fac. S-a vorbit atunci cum că aș face blat... E prostie, cum să fac blat cu 7-8 jucători care au bătut penalty-uri?!
Unde te vezi în 5 ani?
Îmi doresc să prind un transfer afară, la o echipă cât mai bună, îmi place campionatul din Germania.
Ești influențat și de faptul că prietenul tău Maxim evoluează în Germania?
Da, ce îmi povestește și Max și ce mai văd și eu, chiar sunt la un nivel foarte înalt din toate punctele de vedere. Mi-ar plăcea chiar să fim colegi, suntem prieteni de mici copii, am copilărit împreună, când eu am plecat la Udinese, el a plecat la Espanyol.
"Poate că la 33-34 de ani aș merge la o echipă pentru bani. Dar cât sunt sănătos, voi alege mereu performanța"Alberto Cobrea (Sursa: Gsp)
