Ioan Domonco este o figură pe cât de nouă pe atât de pitorească în politica botoşăneană. Suspendat de două ori din PSD, s-a făcut cunoscut în 2010, când la congresul social-democraţilor a candidat împotriva preşedintelui şi favoritului de atunci Mircea Geoană. Aceasta este însă doar una dintre funcţiile la care dorohoianul a expirat, printre altele încercând să ajungă prim ministru sau preşedintele PSD Botoşani. Într-un final a ajuns şef la UNPR, unde a reuşit să candideze şi să câştige sub atenta supraveghere tocami a fostului lider social-democrat Constantin Conţac. Domonco este abssolvent al Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, este directorul unei şcoli de şofer, a fost lider de sindicat la Autobaza Dorohoi, de unde a fost dat afară de şase ori în şase luni. În trecut a mai fost membru PCR.
„D-le preşedinte, dvs. nu mai sunteţi bun nici de primar”
- Cum aţi ajuns membru UNPR, a fost năzuinţa dvs. politică, v-a pus o pilă dl.Conţac?
- Din 2002 am fost în PSD şi nu am fost de acord cu unele metode de lucru ale şefilor, nu cu partidul. I-am criticat pe şefii mei şi nici într-un caz nu am adus prejudicii imaginii partidului, dar colegii mei au luat această iniţiativă a mea ca un prejudiciu de imagine şi atunci am fost suspendat de mai multe ori. În 2004 şi 2008 am avut contribuţii importante la alegerea primarilor PSD. De fapt, din 2003, când era dl.Gherasim preşedintele partidului (Vasile Gherasim fost primar şi preşedinte PSD la Dorohoi) am fost primul membru care mi-am exprimat indignarea faţă de modul în care a condus dl.Gherasim Primăria Dorohoi şi atunci, de faţă cu cei de la Bucureşti i-am spus „d-le preşedinte, dvs. nu mai sunteţi bun nici de primar, nici de preşedinte al organizaţiei Dorohoi”.
- Şi în UNPR cum aţi intrat?
- Eu sunt de stânga, sunt de centru stânga şi UNPR-ul este partidul care corespunde sentimentelor mele, acolo am găsit oameni deschişi, proveniţi tot din PSD şi m-au primit extraordinar de bine.
„Chiar şi în perioada în care dl. preşedinte Conţac era preşedinte, eu am criticat şi unele metode de ale d-lui”
- Cât a contat relaţia pe care o aveţi cu dl. Conţac în promovarea dvs. în această funcţie?
- Vedeţi dvs., chiar şi în perioada în care dl. preşedinte Conţac era preşedinte, eu am criticat şi unele metode de ale d-lui. Faptul că nu mi-a purtat pică şi că a luat ca atare acele propuneri ale mele pentru îmbunătăţirea imaginii partidului a contat foarte mult. De fapt, eu mi-am exprimat dorinţa că aş dori să vin în UNPR, el a zis „foarte bine, încearcă să organizăm o conferinţă şi acolo te voi propune celor de la Bucureşti, de la biroul permanent al partidului, vei susţine acolo un interviu şi dacă corespunzi…”. Bine, în afară de mine au mai fost câţiva.
- La interviu?
- La interviu!
- Şi cine a mai fost?
- Câteva persoane de aici din judeţ.
- Erau deja membri UNPR sau nu?
- Nu, nu erau membri UNPR, dar erau persoane cunoscute politic. Şi atunci, chiar dacă dau dovadă de lipsă de modestie, am fost ales eu.
- Dar aţi fost câte persoane, trei, cinci?
- Şapte persoane au fost.
- Deci a fost concurenţă mare pe postul acesta. Au fost şi persoane cunoscute politic?
- Deja cunoscute, da.
- Şi membri ai altor partide?
- Membri ai altor partide, desigur.
- De la putere sau din opoziţie?
- Mă abţin aici.
„Am fost contracandidatul d-lui Geoană, nu în ideea ca să câştig funcţia de prim-ministru”
- Dar vă place să candidaţi. Aţi candidat în PSD la mai toate funcţiile sau aţi încercat să candidaţi la mai toate funcţiile care existau în partid.
- Eu l-am sprijinit foarte mult pe Alexandrescu (Dorin Alexandrescu, actual primar de Dorohoi – n.r.) în 2008. Dacă doream neapărat o candidatură eram contracandidatul d-lui, dar în momentul în care am observat că PSD face anumite greşeli şi se îndepărtează de doctrina social-democrată, atunci am luat atitudine pentru că mi-a fost încălcat dreptul la libertate, aşa am considerat, şi atunci am fost contracandidatul d-lui Geoană, nu în ideea ca să câştig funcţia de prim-ministru, ci pentru a-i spune d-lui Ion Iliescu să candideze în colegiul Darabani-Săveni pentru funcţia de senator. De ce am făcut acest lucru?
- Să candideze cine, dl. Iliescu ?!?
- Da, sigur că da. Deci, înaintea alegerilor parlamentare, eu am fost la Bucureşti şi am făcut o notă informativă în care am arătat în ce colegii vom pierde. Deci, dacă până în 2008 am avut din nouă parlamentari, şase sau şapte au fost ai PSD-ului, eu am preconizat că vor fi doar trei şi am şi arătat în ce colegii vom pierde. Pentru îmbunătăţirea situaţiei am propus ca dl. Iliescu să candideze pentru colegiul Darabani-Săveni.
„Dacă ar fi venit dl. Ion Iliescu să candideze în colegiul acesta alta ar fi fost situaţia”
- Şi aţi primit şi vreun răspuns la această propunere?
- Dar această propunere a mea nu puteam să o fac cunoscută colegilor mei pentru că dl. Iliescu era în divergenţe cu dl. Geoană şi atunci, pentru a ajunge la Bucureşti şi pentru a-i propune în cadrul congresului d-lui Iliescu, am făcut cerere pentru a candida înpotriva d-lui Geoană pentru funcţia de prim-ministru, deci asta a fost intenţia mea, ca dl. Ion Iliescu să candideze la funcţia de senator în colegiul Darabani-Săveni pentru că acolo am ştiut că vom pierde şi bineînţeles că a câştigat dl. Câmpanu. Dacă ar fi venit dl. Ion Iliescu să candideze în colegiul acesta alta ar fi fost situaţia judeţului Botoşani.
- Dar a aflat dl. Iliescu de propunerea aceasta a dvs.?
- A aflat, a aflat. Păi, înainte de a fi suspendat, o persoană din anturajul d-lui, a ştiut ceea ce am vrut să fac eu. Că nu mi s-a dat voie să ajung acolo a fost altceva.
- Şi nu a încercat să vă ajute, să blocheze suspendarea dvs.?
- Păi suspendarea, vedeţi dvs. … pe data de 26 septembrie 2008 trebuia să ajung la Bucureşti şi pe 25 seara am fost chemat la şedinţă şi mi s-a spus că sunt suspendat dacă nu îmi retrag cererea de înscriere pentru funcţia de prim-ministru.
„Am luat acest partid de la zero”
- Câţi membri are UNPR-ul la Botoşani? Că se vorbea că au plecat 300, 400, 500, că au demisionat când a plecat Liviu Câmpanu.
- Păi vedeţi, din punct de vedere organizatoric, am luat acest partid de la zero. În ce constă aceasta? Pentru că a trebuit să vin şi să vedem care membri au mai rămas pentru că nu mai aveam nici o evidenţă a acestor membri şi atunci am luat-o din om în om, am început să discut cu ei, să organizez din nou acele filiale în comune şi am reuşit acum să avem în comune 14 filiale, deci în 14 comune există filiale ale UNPR-ului.
- Dar la municipiul Botoşani aveţi filială?
- La Botoşani, după ce obţinem spaţiul, ţinem acum o adunare să vedem într-adevăr ce membri mai sunt.
- Şi aveţi vreun aspirant la funcţia de preşedinte pe municipiul Botoşani?
- Păi vedeţi, situaţia se schimbă prin venirea d-lui Câmpanu pentru că, dvs. nu ştiţi, atunci la conferinţă când l-aţi întrebat pe dl. preşedinte Oprea „cu dl. Bahrin ce s-a întâmplat, nu a fost contactat?” vă contrazic acum, puteam să o fac atunci. În momentul în care eu am fost numit preşedinte interimar al UNPR-ului, deci după câteva zile, am stat personal de vorbă cu dl. Bahrin.
„Aceste sarcini erau de pe timpul comuniştilor”
- Dar aţi reuşit să îl găsiţi că nu îl găsea mai nimeni în perioada respectivă?
- Eu am reuşit să-l găsesc, deci acest aspect puteţi să îl discutaţi cu d-lui dacă credeţi că eu mint. Deci i-am propus ca în cadrul conferinţei să vină şi el cu oamenii cei care şi-au dat demisia, să vină să fie contracandidatul meu. D-lui a spus că are ceva probleme personale şi nu a venit, dar a afirmat că mă sprijină, sprijinul referindu-se la discuţiile cu ceilalţi colegi din partid.
- Să trecem de la alegerile din partid, la cele din exteriorul partidului. La anul va fi scrutinul la locale, care este ţelul dvs. la Botoşani?
- Nu vorbim de un ţel. Intenţiile mele nu le pot spune clar sub aspectul acesta „ne propune să”. Aceste sarcini erau de pe timpul comuniştilor, „ne propunem să obţinem patru posturi de, cinci-şapte de nu ştiu ce”.
- Ei, dar un plan de bătaie trebuie să aveţi.
- Adaptăm şi adoptăm cele mai multe metode pentru a învinge.
- Dar o să aveţi, de exemplu, candidat la Consiliul Judeţean sau candidaţi împreună cu PDL pe listă comună?
- Situaţia politică este atât de schimbătoare încât orice alternativă sau orice propunere de acest fel deocamdată nu-şi are rostul.
- Dar în plan personal dvs. vă doriţi sau vă gândiţi la un mandat de consilier local, de parlamentar, doriţi să candidaţi la Primărie?
- Deocamdată să vedem organizaţiile din comune, nu mi-am propus un ţel precis.
„Atunci mi-i greu să mă descurc şi atunci solicit ajutorul d-lui Conţac”
- Vă sfătuiţi des cu Constantin Conţac?
- Da, cât se poate.
- Vă este folositoare prietenia, relaţia cu d-lui?
- Bineînţeles, e un om capabil, am avut şi am foarte mult de învăţat. Eu văd altfel politica, o văd ca o colaborare între membrii tuturor partidelor, indiferent de stânga sau dreapta, adică toţi dorim binele cetăţenilor. Mie greu să mă strecor printre aceste obstacole pentru că felul meu de a lupta este fair-play, dar alţii mă atacă pe la spate şi atunci mi-i greu să mă descurc şi atunci solicit ajutorul d-lui Conţac.
- UNPR în sondaje este dat cu 1%. Sau e doar o afirmaţie asta?
- Păi e o afirmaţie tendenţioasă.
- Ei, nu e tendenţioasă, e rezultatul unui sondaj de opinie.
- Decât membri mulţi, mai bine puţini şi de calitate, eu merg pe acest principiu.
Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU
