În primăvara acestui an au curs în mass-media locală articole privitoare la revoluţionari, mai exact la drepturile acestora. La 31 dintre ei Consiliul Local a vrut să le acorde cîte 7.500 hectare de teren cu titlu gratuit la ieşirea din oraş spre Stăuceni, la aproximativ un kilometru de şosea, însă aceştia au cerut amînarea proiectului. Suprafaţa nu este de 10.000 de hectare, cît prevede legea, iar terenul nu este tocmai ceea ce şi-ar fi dorit. În aprilie s-a aflat şi că alţi tot cam pe atîţia revoluţionari ar urma să primească retroactiv indemnizaţii începînd chiar şi din 2004. Cele mai mici sume ce ar urma să se plătească de la buget ar pleca de la 5.000 de lei. Despre acestea, dar şi despre altele, am discutat cu profesorul de istorie Tudor Maxim, vicepreşedintele Asociaţiei Revoluţionare 22 – 25 decembrie 1989 din Botoşani.
„Revoluţia nu înseamnă neapărat vărsare de sînge”
- A izbucnit un adevărat scandal la Botoşani privitor la împroprietărirea revoluţionarilor. Cît de îndrituiţi sunt membrii asociaţiei de la Botoşani să primească cîte un hectar de teren gratuit?
- Sunt îndrituiţi în măsura în care prevede legea, iar legea o prevede pentru cei care au trecut prin verificări şi răsverificări ale unei comisii parlamentare, ale comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, a organizaţiilor şi uniunilor de asociaţii la nivel naţional aşa încît nu avem nici un fel de problemă în a considera că, dacă există o lege, ea trebuie pusă în aplicare. Botoşaniul probabil că este chiar singurul judeţ din ţară în care legile cu privire la anumite drepturi ale asociaţiilor de revoluţionari nu au fost în totalitate puse în aplicare.
- Se spune următorul lucru : noi la Botoşani nu prea am avut revoluţie.
- Revoluţia nu înseamnă neapărat vărsare de sînge. Din 40 de judeţe, în cinci sau şase sau şapte dacă a existat vărsare de sînge şi într-o serie de situaţii chiar datorită unor erori generate de împărţirea de armament fără discernămînt la populaţie sau din cauza diversiunilor care au existat. Aici, unde totul a fost mai devreme decît la Iaşi, de pildă, ca să nu mai vorbesc de Piatra Neamţ, unde există asociaţie de revoluţionari, există revoluţionari recunoscuţi, unde li s-au acordat toate drepturile şi numai în Botoşani sunt astfel de probleme. Mi-am pus întrebarea : să fie vreo legătură între tipul de mentalitate bolşevică care s-a înrădăcinat aici şi faptul că aici, imediat cu venirea ruşilor, s-a înfiinţat Republica Sovietică Evreiască?
„Legea (…) nu se discută la obiecţia fiecărui frustrat”
- Dar oare nu sunt au justificare aceste voci, acest curent de opinie? Pentru că oamenii spun în felul următor : la cei de la Timişoara, Sibiu, Cluj, unde au morţi în familie li se dă un hectar de teren, iar la Botoşani, unde nu au existat nici morţi, nici răniţi, tot un hectar de teren li se dă.
- Legea se pune în aplicare, nu se discută la obiecţia fiecărui frustrat care a stat şi nu a activat cu nimic, nu a mişcat un deget pentru oraşul şi ţara asta în viaţa lui. În plus, mai există oameni care, fiind prezenţi, acţionînd alături de noi atunci, nu s-au lăsat angrenaţi sau antrenaţi într-o structură organizatorică, ori numai prezenţa într-o astfel de structură ar fi dat posibilitatea celor care se considerau îndreptăţiţi, celor care puteau aduce dovezi să acceadă la aşa ceva. Ori multe obiecţii vin chiar de la acei oameni care îşi cam băteau joc de Asociaţia de Revoluţionari 22 – 25 decembrie că ei nu-şi pierd timpul cu ea. Sau, unii s-au văzut cu sacii în căruţă. Au dobîndit funcţii încă din 1990, nu au sprijinit, deci nu au fost parte la înfiinţarea asociaţiei …
- Vă referiţi şi la unii membri ai asociaţiei?
- Mă refer la oameni care au fost membri ai asociaţiei şi care au ţinut în loc asociaţia, parcă ar fi avut misiune ca aceasta să existe doar pe hîrtie, să se întrunească doar pe 22 decembrie şi în rest să se facă că nu te cunosc. Acum, sigur, ei cînd au văzut că e vorba de ceva, încep să spună „dar şi eu am fost”. Foarte bine! Depune-ţi dosar dacă mai eşti în termen, convinge pe cei de la Bucureşti că ai calitatea aceasta şi obţine-ţi drepturile.
- Pe de altă parte, din ceea ce percep eu, mi se pare că asociaţia are o problemă: nu prea acţionează toţi membrii în aceeaşi direcţie, trag cam în multe direcţii.
- E normal, în momentul în care apar astfel de aplicări ale legii, care presupun anumite drepturi, aici există o testare a caracterelor tari şi cineva probabil că încearcă politica celui care aruncă un ciolan în mijlocul cîinilor pentru ca să îi dezbine şi, eventual, să îi vadă cum se rup între dînşii. Ei, lucrurile astea le vom aplana pentru că oamenii cu o anumită maturitate, oamenii care ţin la demnitatea lor şi la demnitatea titlului lor creează masă critică în interiorul asociaţiei. Cei care sunt şi cu clanţa mare şi care nu fac nimic, cei care n-au nici prea mulţi ani de şcoală şi vor marea cu sarea, vor fi puşi în umbră de grupul puternic de membri cu capul pe umeri.
„7.500 ha, dacă vor mai veni patru-cinci, s-ar putea să fie şi mai puţine”
- Din cîte ştiu eu activează sau cel puţin sunt membri în asociaţie oameni veniţi din alte judeţe şi care au depus cerere să li se dea pămînt la Botoşani. Cît de corect e?
- Nu, nu, oriunde în ţară. Eu pot să mă duc la Bucureşti să cer pămînt.
- Adică aţi făcut revoluţie la Botoşani şi cereţi pămînt pe lîngă Palatul Cotroceni?
- Deci dacă are, dacă Consiliul Local are, poate să acorde. Şi aici, la fel a fost. Legea aşa prevede, s-a introdus sintagma „dacă există posibilitatea”, ori suntem recunoscători actualului Consiliu şi actualei conduceri a Primăriei că pentru prima dată au luat în consideraţie o astfel de aplicare în condiţiile în care au ştiut că e ceva. Problema a fost …
- Dar aţi refuzat terenul care vroiau să vi-l dea
- Da … nu … s-a … hîrtiile spun aşa şi deciziile care s-au luat la nivelul consiliului dirigent al asociaţiei că solicităm o amînare a punerii în posesie a celor care sunt acum întrucît mai există patru-cinci colegi care sunt cu dosarele în curs de rezolvare. Mai este şi celălalt aspect. Am înţeles şi faptul că nu există cîte un hectar pentru fiecare şi că există o anumită suprafaţă pentru toţi, pentru toţi 31 cîte 7.500 de hectare. Ei aceste 7.500, dacă vor mai veni patru-cinci, s-ar putea să fie şi mai puţine. Sau, este posibil să fie mai mulţi, dar unii membri mai cu dare de mînă sau care nu au nevoie de acest pămînt …
- Da, dar decît deloc, dat fiind faptul că au trecut 20 de ani şi nu aţi primit …
- Absolut, eu am şi spus că, dacă ar putea fi arabil, l-aş acorda cu titlu de folosinţă, că nu avem dreptul să-l înstrăinăm, unei asociaţii. De pildă, mă gîndeam la Lutz, care ştiu că nu fură, că, dacă l-aş da la nu ştiu care spital, dacă se obţin 20.000 de kile de barabule, nu ştiu cîte dintre ele ajung în farfuria bolnavului. Ori ştiu că ăsta nu se uită la aşa ceva.
„Unde-i uăi Ardealul?”
- Mai sunt şi acele indemnizaţii, unii membri …
- Da, sunt tot în conformitate cu o lege şi le obţin doar cei care au venituri mai mici decît salariul mediu brut pe economie.
- Şi cîţi membri sunt în această situaţie?
- … Deci a căror salariu mediu brut este mai mic decît venitul mediu brut al asigurărilor.
- Şi se dă doar diferenţa sau …
- La unii li s-a dat şi diferenţa dintre cei care au îndeplinit aceste condiţii, la alţii nu pentru că au depăşit acest cuantum. În aceeaşi situaţie nu sunt pensionarii, la care se consideră că pensia nu este salariu şi atunci aici legea are o prevedere care îi avantajează, indiferent de cuantumul pensiei sunt foarte avantajaţi.
- Există şi un curent de opinie care îi cataloghează pe revoluţionarii din Botoşani drept profitori …
- Cîinii latră, caravana trece. Ne aşteptam la astfel de chestiuni. Să nu uităm ce atitudine aveau botoşănenii noştri faţă de ce însemnau meritele unor personalităţi istorice în 1990. Tot în 1990, cu prilejul evenimentelor de la Tîrgu Mureş, împreună cu alţi cîţiva am fost organizatorul unei manifestaţii la care au fost prezenţi vreo 200 de oameni şi am strigat „Murim, luptăm, Ardealul îl apărăm” şi am fluturat drapele tricolore şi de pe margini tot batjocuri şi tîmpenii de genul „unde-i uăi Ardealul?” Adică, chiar nu am de gînd să dau satisfacţie deloc vulgului pentru că eu am fost un idealist democratic şi pe măsură ce îmbătrînesc devin din ce în ce mai conservator.
Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU
