Valeriu Iftime depune astăzi jurământul în calitatea de președinte al Consiliului Județean, în care a fost ales de botoșăneni pe 6 iunie, după o bătălie crâncenă cu Lucian Trufin, decisă la doar 227 de voturi. Cu o lună și jumătate înainte de învestire, Botoșăneanul a realizat o serie de interviuri cu omul de afaceri. Astăzi îl publicăm pe ultimul dintre acestea.
- Aici suntem în curtea casei dumneavoastră de la Vârfu Câmpului. Am văzut oameni care lucrează. Va trebui să lucrați cu o mulțime de oameni și la Consiliul Județean și am înțeles că acolo este, așa, o stare de temere printre anumiți funcționari. S-ar muta de la un serviciu la altul, nu cumva să fie direct în subordinea dumneavoastră. Cât de justificate sunt aceste temeri?
- Eu zic că sunt complet nejustificate. Eu știu că am lucrat cu sute de oameni, mii de oameni, n-a fost unul care să nu regrete când a plecat de la mine. Adică eu sunt convins că cei care au plecat vor vrea să lucreze cu mine, pentru că, chiar prețuiesc asta și nu spun ca să mă voteze careva. Pur și simplu, n-am avut niciun om cu care să mă cert, știu ce am de făcut. E adevărat că, dacă unul chiar e împotriva muncii, atunci ne putem lua la revedere și se pare că uneori la stat mai sunt și de ăștia. Dar nu cred că asta e. Eu zic, vorba colegului meu, o să mă iubiți după ce mă cunoașteți. Adică nu... N-are nimeni ceva să teamă. Eu chiar vreau să lucrez cu oamenii. Am și empatia asta care îi de la Dumnezeu dată. E adevărat că trebuie să ai performanță și lumea crede că vine de la cineva cu nu știu ce organizare nemțească și pune. Nu. Eu zic că toate măsurile astea pot fi foarte, să spunem, foarte bine țintite, dar umane. Eu cred că oamenii o să înțeleagă, cei care taie frunze la câini... Să nu mai taie.
- Sau să alungați câinii.
- Chiar e ultima treabă la care să se gândească careva.
- Pe de altă parte, atunci când vine un președinte la Consiliul Județean, are nevoie de o echipă, de propria sa echipă. Cel puțin la cabinet, acolo. Ați dezvăluit cumva indirect că va fi dl Aioanei un fel de director de cabinet. Pentru celelalte posturi?
- Mai sunt vreo trei, patru. Am nevoie de un cameraman sau un purtător de cuvânt, am nevoie de o asistentă, nu știu, dar aici n-am făcut niciun calcul. Pe de altă parte, acolo sunt niște oameni acum. O să-i văd, de ce să nu rămână din ei acolo? Adică n-am nicio apăsare să nu lucrez cu oricare de acolo. Și chiar mi-aș dori să rămân oamenii în funcțiile lor pentru că o să avem o experiență. O să caut, o să evaluez și ușor, ușor mai e... unul pleacă, altul vine... Dar nu vin eu cu cineva, cu o armată ca un desant, «a apărut Iftime cu oamenii lui». Nu, nu. Chiar știu să lucrez aici. Și am făcut totdeauna echipă pe unde am fost. O să văd. În momentul ăsta, în afară de domnul Aioanei, cu care lucrez de foarte mult și am spus că o să fie șeful meu de cabinet, încă n-am niciun om pe care să-l nimeresc.
- Deci nu mai puteți face nici o nominalizare în momentul de față?
- Nu, nu, nu am. Nu m-am gândit și vreau să văd ce-i acolo. Nu cred că în prima zi îmi trebuie cinci secretare. Dl Bolojan (Ilie Bolojan, președintele Consiliului Județean Bihor - n.r.) nu are nici șofer. La dumnealui e o singură secretară care e la pensie. E tare! Dar în schimb trebuie să ne gândim pentru o echipă de proiecte europene. O echipă de atras investiții. Asta e altceva. Ce echipă au acolo? Adică trebuie să ne gândim foarte serios. Dacă astăzi, de exemplu, chiar muncesc în biroul meu singur, s-ar putea să vină o fabrică, să relocăm o fabrică din Brazilia cu niște băieți extraordinari, se numesc frații Bâldea, să facem o fabrică în Botoșani, atunci nu o să o fac eu.
- De ascensoare, cu asta se ocupa, nu?
- Da, da, da, ei fac ascensoare, ei montează ascensoare, sunt foarte buni, dar vor aduce, vrem să le relocăm și sunt total de acord aici și fac orice, să le relocăm o fabrică din Brazilia.
- Să vină de la Rio de Janeiro sau de la Sao Paulo la Botoșani.
- La Rio, nu știu exact, în orice caz, aici voi avea mult de muncă, oameni pentru dezvoltare, oameni pentru investiții, cum atragem investitorii, cum îi arătăm, că acesta, de exemplu, care vrea să vină la noi a aflat din presă că acolo e un președinte care vrea să vă ajute. Dacă ne ajută mă duc acolo. Desigur că o să-i ajut, să vină să vadă cum e cu toate astea, cu autorizații. cu nu știu ce.
- Ați spus acum câteva zile că n-ați dormit bine după ultimul meci al FC Botoșani, dar pe mine mă interesa cum dormiți dumneavoastră după ce ați câștigat alegerile, fiindcă orizontul de așteptare din partea Botoșanilor este uriaș. Nu-mi amintesc să fi produs atâta emulație o victorie a unui președinte al Consiliului Județean. Asta probabil și fiindcă sunteți singurul liberal care ați câștigat din partea PNL-ului și nu susținut de alte formațiuni. Dormiți bine noaptea cu atâta așteptare din partea cetățenilor?
- Ați văzut, am o casă cu mulți copaci. Dorm. E o figură de stil că n-am dormit după meciul acela bine. E adevărat că am multe griji. Am griji. Știu că oamenii au așteptări. Îmi spun pe stradă, vin și acum îmi spun tot felul de probleme. Va trebui să găsesc un mod de lucru foarte clar. Eu voi fi deschis. Și vreau ca, așa cum am spus și în campanie, chiar vreau să fiu al botoșănenilor. Vreau ca oamenii să vină, să pot vorbi cu ei. Dar pentru asta voi crea o mică structură, cu o anumită înregistrare, cu nu știu ce. Dar grijile care mă preocupă la Consiliul Județean, să știți că nu e greu de construit Consiliul Județean. Nu cred că e greu. Dar am văzut bugete, am văzut acțiuni, nu e mare scofală, știți? Povestea este să ai oameni pregătiți acolo. Să ai echipa ca să te înțeleagă. Și nu credeți că o să fie echipă care stă zi și noapte să trudească. Să facă opt ore de treabă bună. Numai că mulți îmi spun că nu-i chiar așa. Adică, mai ai copilă, vii la 9, pleci la 11. Băi, vă spun ceva. În Elsaco, repet, sunt aproape o mie de oameni. Nimeni nu are program. La Elsaco n-am pus niciodată condică de prezență. Nu este condică de prezență. Nu. O dată au pus că e obligatoriu. De ce? Să veniți când vreți. Povestea e ce ai de făcut. Dacă tu ești manager și ai un birou foarte bun și îți dai... Delegi foarte bine acțiunile la fiecare.
- Deci să înțeleg pe dumneavoastră vă interesează ce face omul la serviciu, nu cât stă, nu?
- Pot să stea cât vor. La mine, eu bine, eram împotriva școlii la distanță. Dar lucru la distanță, nu sunt împotriva. Dacă ai rezultat. Am și acum proiectanți. Cel mai bun om din compania mea lucrează la distanță. Managerul de proiecte noi, din nou. Asta, da, mai bine, ai o bibliotecă. Dar, încă o dată, oamenii trebuie să știe că au de făcut ceva. Și cel care e șef de birou să împartă task-uri.
- Se apropie acum alegerile parlamentare și văd că dumneavoastră sunteți implicat deja puternic în această perioadă de precampanie. Mai mereu aleșii locale au spus: avem nevoie de parlamentari la București care să ne rezolve problemele, să ungă mecanismele și așa mai departe, dincolo de activitatea pe care trebuie să o aibă un parlamentar în București. zi de zi curent, adică să facă legi. Cum vedeți dumneavoastră colaborarea asta?
- Să vă spun ceva, pentru mine parlamentarii au treaba lor la Parlament, dar este echipa mea. Ei trebuie să înțeleagă că-s trimiși acolo de botoșăneni. Sigur că ei trebuie să voteze și legea de la Satu Mare. Ei trebuie să se gândească ce putem face noi pentru botoșăneni. Și asta e obligatoriu. Adică eu vreau să înțelegeți că relația mea cu ei va fi în fiecare zi deschisă. Adică cu ce am venit de făcut, ce am făcut până acum. Adică avem ceva de făcut pentru botoșăneni, hai să ne ocupăm de asta. Prima chestie. A doua, chiar m-am gândit să fac un fel de hub al birourilor parlamentare. Adică, într-o singură clădire, undeva, chiar poate să fie la mall, un loc în care sunt toate birourile celor 2, 3, 5 parlamentari de la PNL. Ai o problemă, mergi acolo.
- Îi puteți lua și pe cei de la celelalte partide.
- Îi iau pe toți, îi iau în chirie, da. Adică, chiar vreau să fie deschisă asta. Și chiar să înțeleagă lumea că parlamentarii nu sunt cei care fumează țigarete în București. Chiar vreau să înțelegeți, dragi botoșăneni, că parlamentarii pe care i-am ales acum, care nu sunt foști oameni politici, sunt toți noi în treaba asta, oameni pe care îi cunosc, care au făcut ceva la viața lor și cărora le-am spus: tema voastră este să faceți proiecte pentru Botoșani. Avem treabă cu stadionul, hai să-l facem. Umblați toți! Avem treabă cu gazul în nord, umblați toți. Aveți treabă cu investiții, umblați toți. Bine, îi împart eu.
- Asta vreau să vă întreb, dacă ar fi să le dați o listă cu trei probleme, care ar fi după ce o să depună jurământul, dumneavoastră ca președinte, ei ca parlamentari.
- Sunt câteva chestii. De exemplu, la Ovidiu Jitaru, va fi treaba cu gazul. Deci cum extinde rețeaua din gaz în nord. Asta este o chestiune. La Luciana Buliga, de exemplu, este partea de sănătate. Trebuie să fie foarte, foarte adevărat. Cum reușim să facem un management adecvat, coerent în Botoșani. Edi Mititelu, e un om pe dezvoltare. Deci acum se cheamă la dezvoltare. Vreau să ne gândim la tot ce înseamnă proiecte noi. La Ionela Aiftincăi, ea este partea de relație între instituțiile statului și oameni. Iar băiatul de la Dorohoi, care este excepțional, de altfel, Alex Dumitriu, el este tot pe partea asta de sănătate și interfața cu tineretul. Adică au niște lucruri de făcut fiecare, i-am plasat noi acolo, dar depinde și de care sunt cerințele botoșănenilor. Și astea o să le luăm la fiecare în parte. Voi face o analiză și, Doamne, stai puțin, s-a terminat un mandat. Să vedeți, un parlament, unul care are un raport. Unul!
«Dragi botoșăneni, eu sunt, Budăi, sau mă cheamă... Am făcut aia, am făcut aia». Pentru voi, nu pentru Satu Mare. Pentru voi ce-am făcut! Și vedeți cât sunt. În afară, legea laptelui făcută de contracandidatul lui, care e pentru el legea laptelui, știi? Care a fabricat lapte. Adică, fă ceva pentru orașul ăsta. Doamne, a făcut legea, agricultorii, vânători, băi oameni buni! De-aia oamenii, poate au făcut, eu nu știu, poate am fost prost eu. Și chiar Costel Șoptică sau Achiței. Păi ce-au făcut pentru botoșăneni? «Am făcut aia, am făcut aia, am făcut aia. Ăsta-i raportul meu despre gestiune. Asta-i botoșăneni. Mulțumesc că m-ați votat». Ce zic? Bă, l-am votat. De-aia îmi spun, unii: veniți alții și voi veniți să vă mai mâncați niște pâine și să stați prin București. Încerc să schimb asta, încerc să văd dacă... Va fi greu, dar nu-i imposibil să relaționăm mult mai mult. Acum sunt metode moderne prin Facebook. De acolo m-ați întrebat, deci oamenii reacționează. Îmi scriu mulți acum.
- De asta spuneam că orizontul de așteptare este foarte mare la dumneavoastră.
- Știu, știu, dar am vreo trei oameni care se ocupă din asta.
- De asta vă întreb dacă dormiți bine noaptea sau nu.
- Da, da, dar am făcut echipă. Să știți că, dacă le știam pe toate, o luam razna. Citesc, se uită, se centralizează pe teme, pe cutare, pe oameni. Și trebuie să crească cu continuu.
- Mai aveam și o întrebare născută dintr-o curiozitate și a oamenilor care în continuare au această temere, să-i spun așa, că dumneavoastră totuși o să plecați de la Consiliul Județean. Se vorbește de un mandat de parlamentar în care ați ajunge, dacă și-ar da cei doi demisia din fața dumneavoastră, se vorbește de un ministru al energiei.
- Mă știți dragi botoșăneni, am spus-o, puteam să fiu Ministrul Energiei de două luni, sau de un an. M-am angajat în chestiunea asta de a fi președintele Consiliului Județean și rămân aici. Nu am nicio idee în mintea mea, m-am pus pe locul trei la Senat. Dacă Partidul Național Liberal la Botoșani câștigă trei senatori, eu mă dau deoparte și vine următorul, ca să știe cine e al patrulea după mine. Treaba mea, patru ani de zile sunt extraordinar de setat pe lucrurile astea. Și mă apasă lucrurile astea, care le-ați spus - apă, gunoaie, sănătate - mă apasă și sunt convins, și cel mai mult de dezvoltare. Dezvoltare, locuri de muncă, profit la companii și impozit la bugetul statului. Nu se poate să ai 60% din localitățile noastre care nu au bani de salarii, din bani proprii, de comune vorbesc. Și sunt primari și îți fac teoria politică. Hai să fie serioși.
- Dar ați văzut ce mașini au…
- Nu am văzut la mașini, dar spun: Doamne, înțelegeți oameni buni. Dacă ai o comunitate, acea comunitate e făcută de la facerea lumii. De aceea sunt mici entități, ca să se întrețină. De acolo impozite. Plătim impozite pentru ce? Ca să fie bani pentru apă, etc, etc. Tot ce este public.
- Privind administrația publică la Botoșani, că spuneam că este ultima întrebare, dar uitați că mai am o constatare să spun așa: Administrația publică la Botoșani este ca o familie care în mare parte trăiește din ajutor social.
- Așa este. Peste jumătate din primării, fără banii de la bugetul de stat s-ar închide. Exact ca familia care așteaptă ajutorul social și masa de la cantina de ajutor social. Noi suntem abonați la ajutor social. Deci județul Botoșani, per total, are un buget deficitar. Știți asta, nu? Dar gândiți-vă la altceva. Nu mai sunt bani europeni. Dacă nu mai sunt bani europeni, cum ne dezvoltăm noi? Banii trebuie să-i punem în dezvoltare, în companiile de apă, cum este a noastră, sau în altele sau în cele de salubrizare. Nu mai vor fi bani europeni și următoarea groapă de gunoi trebuie să o faci din banii tăi, trebuie să faci niște bani ca să investești pentru altă groapă de gunoi. Următoarea, ce vreți dumneavoastră, la primărie, în școli, tot, trebuie impozite. Deci el cum face? Nu-și plătește salariile, nici iluminatul din venituri proprii. Eu o să lupt, deci o să mă jur, o să lupt să fac în așa fel ca o primărie să-și producă bani măcar de salarii. Lumea spune: «băi, nea Iftime, nu prea ești matale cu noi» Dar o să vedem.
- Da, o să vedem mai încolo. Speram ca următorul interviu să-l realizăm totuși în biroul de la Consiliul Județean.
- Eu vă aștept aici, îmi place să stau în zona asta, la Vârfu Câmpului. Aici a fost Conacul Moruzi pe care eu l-am salvat pur și simplu, nu ca să stau în el. L-am salvat, că altfel se dărâma. Și dacă tot l-am salvat, hai să stau aici.
- Și ați devenit și cetățean de onoare al comunei.
- Da, m-au făcut cetățean de onoare pentru că am participat mult la reabilitarea bisericilor. Este o biserică pe care am făcut-o noi, aproape se dărâma, plus aici două biserici de sat, unde am fost un credincios și un om care am ajutat de multe ori.
- Mulțumim mult și mult succes!
- Cu drag. mulțumesc mult!
