Plecat dintr-o familie cu 15 copii omul de afaceri Victor Mihalachi a ajuns să aibă o familie mult, mult mai mare, probabil peste ceea ce şi-a imaginat vreodată. Familia sa are acum peste 800 de oameni, de la masteranzi şi pînă la muncitori necalificaţi. 2009, 2010 au fost ani de criză. Nu însă şi pentru SC Victor Construct SRL. Victor Mihalachi recunoaşte însă că odată şi odată trebuia făcută ordine în bugetărime. Crede că sunt mult prea mulţi plimbători de hîrtii şi cel puţin la fel de mulţi de asistaţi sociali, buni de muncă, dar care s-au obişnuit să trăiască din tot felul de indemnizaţii şi ajutoare sociale plătite de stat prin contribuţia atît de importantă a marilor antreprenori, aşa cum este şi conducătorul grupului „Victor Construct”.
- Aveţi 10, 15 ani de afaceri de la revoluţie şi vreau să vă întreb de ce aţi ales această cale şi nu să fiţi angajat la un patron sau eventual chiar să fiţi bugetar la vreo instituţie.
- Nu m-am gîndit nici atunci să fiu bugetar şi nici acum nu mă gîndesc să fiu angajat. Aşa a fost conjunctura că am început cu un magazin, cu o crîşmă, de fapt cum începe toată lumea, pentru că noi pe atunci nu avem acces la şcoală sau la educaţie pentru a face business şi am început cu ce am putut. Aveam magazine pe la ţară, nişte baruri, mai dădeam pe datorie, mai aduceam de pe la Bucureşti încălţăminte. Dar nu m-am gîndit niciodată să fac altceva, iar dacă nu făceam afaceri aici, sigur eram plecat în străinătate. Cîştigam alţi bani, deja cunoşteam, aveam cîţiva ani în afară, eu am plecat pe timpul lui Ceauşescu în 1988 şi aş fi ales să plec, fiind muncitor şi am plecat din ’88, mi-ar fi fost greu să mă angajez la un patron.
- Cum aţi făcut pasul de la comerţ la construcţii şi ce anume v-a determinat să faceţi acest pas?
A fost aşa într-o clipă, comerţul nu prea mergea, nu prea îl înţelegeam şi am zis că dacă am lucrat atîţia ani pe şantier, am zis că ar fi bine să înţeleg şantierul mai bine, lucrînd cu oamenii şi înţelegînd oamenii. Pot spune însă că nu a fost nimic premeditat, eu nu aveam certitudinea că o să reuşesc, dar am încercat şi mi-a ieşit.
- Dar nu v-aţi gîndit că veţi ajunge la acest nivel…
- Nu. Aveam o gîndire simplă cînd am pornit, aveam şi avantajul că fusesem deja plecat afară, văzusem lumea şi cum merg lucrurile, dar nu eram implicat în afaceri, nu ştiam nimic, nu aveam pe atunci nici o noţiune. Am lăsat comerţul şi am zis să schimb. Dar repet nu a fost o trecere de premeditare, era o chestie de încercare.
„În ţara mea, eu fiind român mă duc şi lucrez unde vreau”
- Şi cum aţi reuşit? Vă întreb asta pentru că firma s-a regăsit mereu în topurile făcute de Camera de Comerţ, de asociaţii, care este cheia succesului?
- Cheia succesului nu o ştie nimeni, decît eu. Eu am spus-o şi o repet, eu nu am secrete. Secretul este să îţi faci treaba foarte bine, să găseşti soluţii aproape imposibile. Pe atunci cînd am pornit am angajat şapte băieţi şi mi-am spus că dacă nu reuşesc plec, îmi iau soţia, aveam băiatul cel mare şi plecam afară unde ştiam că sunt alţi bani şi alte oportunităţi. Ce este drept, nu plecam cu tot sufletul, cu toată inima, pentru că atunci cînd te rupi de ceva, eşti aproape gol pe interior. Eu ştiu foarte bine. Şi am spus „nu”. Şi din momentul acela mi-am propus să fac tot posibil să reuşesc în ţara mea, pentru că întotdeauna mi-a plăcut modelul german, întotdeauna mi-au plăcut oamenii care au făcut ordine în ţara lor, care au funcţionat foarte bine, care au găsit soluţii, care au fost creativi în primul rînd, pentru că dacă nu îmbini creativitatea cu munca, nu te zbuciumi, nu îţi iese nimic. Chiar şi acum după 20 de ani îmi mai este greu şi nu îmi este clar de exemplu Codul Fiscal, ce poţi să înţelegi, trebuie să provii din domeniul ştiinţifico-fantastic ca să înţelegi nişte lucruri. Dar dacă am fost bătăios, le-am învăţat şi am avut şi oameni de nădejde.
- Care a fost cel mai greu moment din toţi aceşti ani de activitate?
- În fiecare zi mi-e foarte greu, dar nu am cui să spun avînd în vedere că în toţi aceşti ani s-a spus că am pe cineva în spate…
- Cum este să lucrezi în afara judeţului, să cîştigi licitaţii la Bacău, la Alba? Nu aveţi parte de presiuni din partea unor grupuri de influenţă de acolo, din partea instituţiilor, se fac tot felul de controale din partea unor agenţi economici influenţi…
- Cînd am intrat în Piatra Neamţ, am primit amenzi de un miliard. Cînd am intrat în Bacău, am primit amendă de 500 de milioane. Le-am plătit, mi-a venit greu, dar unii oameni nu au înţeles că, în ţara mea, eu fiind român mă duc şi lucrez unde vreau. Nu unde vor alţii. Şi am lucrat, mă duc, mă bat, lucrez. Eu nu am interdicţie în ţara mea nicăieri şi nu am depins nici de politic, pentru că eu am respectat şi respect şi politicienii, nu am personal nimic cu nimeni şi foarte mulţi oameni de acolo au înţeles pentru că aşa este normal.
„Am promovat oameni care mi-au făcut blocuri cu 10 etaje, care au zece clase”
- Şi nu aveţi pe nimeni?
- Este cineva în spate, numai Dumnezeu este în spatele meu. Atît. Restul, nimeni, doar efort, muncă, suferinţă, creaţie. Este o chestiune, eu dacă am lucrat atîţia ani muncitor, eu am înţeles mentalitatea oamenilor simpli. Cu ei faci, cu ei rezolvi treburile şi lucrurile sunt simple, eu am învăţat extraordinar de multe lucruri de la ei, am promovat oameni care mi-au făcut blocuri cu 10 etaje, care au zece clase. Aici am avut o chestiune, cînd m-am luptat stînd în şantier şapte, opt ani de dimineaţă de la 4, 5. Eu nu lucrez cu ziua sau cu ora, eu lucrez non stop. Nu ar fi un secret anume ca să munceşti şi să îţi faci treaba bine, trebuie să munceşti foarte mult şi să vorbeşti extraordinar de mult cu oamenii.
- Aţi spus că nu aveţi pe nimeni în spate, dar ştiţi cum este, cînd o firmă ajunge la un anumit nivel, la o anumită cifră de afaceri, de milioane de euro, oamenilor le este greu să creadă că aceste lucruri se fac fără şpagă, fără mită pe româneşte spus, fără influenţă ş.a.m.d. Cum contracaraţi afirmaţiile de genul acesta?
- Este normal ca oamenii simpli, de pe stradă, oamenii pe care îi am şi eu să creadă aşa. Pentru că şi ei la rîndul lor pe unde au mers sau de ce s-au lovit… uite un exemplu, mergi de exemplu la un doctor, îi dai cinci milioane, îi dai, nu? Şi atunci, cum să spun, eu am nişte relaţii foarte bune cu nişte oameni cu care trebuie să ai relaţii şi din lumea politică şi din business şi fenomenul există, dar se ştie foarte bine, acest subiect nu vreau să îl ating. Oamenii simpli înţeleg, pentru că aşa a fost creat sistemul, aşa funcţionează sistemul.
„La betoane căram de la Suceava şi mă păcăleau şi la preţ, îmi fura şi din ciment”
- Am văzut că aveţi practic tot fluxul tehnologic, de la atelier de PVC şi confecţii metalice pînă la staţii de betoane, laboratoare de încercare a betonului. De ce aţi făcut aceste lucruri, pentru că economic este mai ieftin sau pentru a nu sta la mîna altor firme?
- Şi economic este foarte avantajos. Cînd am făcut eu primele staţii moderne de betoane, nu era nimic în oraş. Toată lumea aducea beton de la Suceava. Am investit foarte mult în trei staţii de betoane, în două laboratoare de gradul trei şi un laborator de gradul 1 care fac încercări şi reţete pentru betoane şi pentru alte analize, drumuri şi fier, ciment. În primul rînd, şi asta este într-adevăr extraordinar, pentru că nu stai după cineva să îţi dea cum vrea el şi la ce preţ vrea el. 
Şi în Botoşani ating segmentul acesta, nu a fost dezvoltat, după ce a picat trustul de construcţii, montaj care ştim foarte bine că s-a împărţit în trei şi în patru firme care au căzut, Magic, Ascon, Rotconi şi încă alţii, erau vreo patru, nu s-a mai investit absolut nimic. Şi am fost nevoit, obligat de multe ori. De exemplu, cînd am început să lucrez cu Luk Oil şi am luat o firmă din Botoşani sub antrepriză directă. Vreau să spun că aveam 25.000 de dolari în electrice şi ea mi-a cerut 50.000 de dolari. Şi eram obligat, forţat să rămînă profit, pentru că am făcut tot posibilul ca să fie firma profitabilă. Ating şi acest segment, ca să ajungi şi aici firma trebuie să fie foarte puternică, solvabilitate, lichiditate, licitaţii, scrisori de garanţie, cifră de afaceri care foarte mulţi nu şi-au dat seama şi le-au scăpat. Şi atunci a fost nevoie să fac coaliţie cu cinci, şase firme. Şi am fost nevoit să îmi dezvolt eu toată structura asta pe orizontală şi aşa am dezvoltat staţiile de beton, laboratoare, confecţii metalice, PVC-ul şi aluminiul, mica mecanizare, am dezvoltat toate maşinile de fasonat, depozitele mele, service pentru maşini mari şi maşini mici. Pentru că m-am dus prima dată într-un service şi m-au ţinut cu un parbriz trei luni. Nu am acceptat să fac treaba asta, că aveam nevoie, aveam o singură maşină şi trebuia să fac ceva şi a fost foarte greu. Şi am fost nevoit să fac eu, pentru că nu era nimic în oraş. Asta a fost. La betoane căram de la Suceava şi mă păcăleau şi la preţ, îmi fura şi din ciment şi nu am acceptat. Şi de aceea a fost nevoie să dezvolt atît de multe capacităţi de dezvoltare şi voi continua să dezvolt, la anul voi investi cîteva milioane de euro tot în acest segment.
„Nu există absolut nici un secret în afară de muncă”
- Cît de mult v-a afectat criza economică din ultimii doi ani de zile?
- Criza economică nu m-a afectat deloc.
- Dar cum aşa, că toată lumea se plînge de criză economică, de la George Copos şi Becali pînă la cei care vînd la chioşcuri în Botoşani?
- Sunt un om simplu între oameni şi am muncit extraordinar de mult să cresc această firmă. Nu există absolut nici un secret în afară de muncă. Am văzut că s-au produs schimbări, pentru că am şi pe partea asta multe apartamente şi nu ştiam că nu se vor mai vinde, dar cum să spun, am creat o chestiune în care m-am dus la licitaţie, dar cu un profit mai mic. Eu am cîştigat foarte multe licitaţii, dar cu un profit mai mic. Am fost extraordinar de flexibil, foarte luptător şi atunci am mers în profit. De exemplu, am spus că dacă cineva construia cu 2 lei, eu am construit cu 1,7 sau 1,8 şi mi-a rămas mai mult profit pentru că am redus cheltuielile şi pierderile. De cînd funcţionez eu nu am avut pierderi deloc, nu am avut cheltuieli inutile şi atunci cînd lucrezi strîns şi ai control şi organizare, oamenii sunt mulţumiţi.
- Şi nu aţi fost lovit nici în ceea ce priveşte proiectele imobiliare, aţi avut blocuri pe care le-aţi terminat chiar în perioada crizei?
- Eu am ale mele, am vîndut din ele, dar am şi beneficiari care nu au vîndut, iar de acolo mai am de încasat foarte mulţi bani. Am un proiect foarte mare la Piatra Neamţ de 18 milioane de euro. Nu a vîndut şi mai trebuie să îmi mai dea 1,2 milioane de euro.
- Este cunoscută implicarea dvs. şi în biserici şi aşezăminte monahale…
- Apropos de asta. În toţi aceşti ani am construit firma ca să poată îndeplini condiţii pentru a se bate cu firmele mari din afară. Şi o să se bată pentru că străinii au venit la noi pentru că au găsit un mijloc de a scoate profit şi o nişă de unde se poate cîştiga mulţi bani. Ei, din 2011 nu o să mai meargă.
„Criza a aşezat nişte lucruri extraordinar de corect”
- Dar de ce din 2011?
- Pentru că, criza a aşezat nişte lucruri extraordinar de corect care m-au avantajat foarte mult. Eu şi echipa mea - pentru că nu am construit singur, am muncit din prima zi pînă acum, iar cu venirea crizei am muncit la fel - am făcut lucrurile să funcţioneze. Am participat la foarte multe licitaţii unde am cîştigat şi eu. Firma îndeplineşte toate condiţiile necesare, am lîngă mine BCR-ul, care este o bancă foarte puternică şi atunci nu mi-a trebuit să iau alte firme la licitaţii şi mă duc singur şi mă bat cu aceştia mari din ţară care mă cunosc mai ales în zona Moldovei şi mă bat şi cu alte firme care mai sunt străine. Multe au dat faliment pentru că s-au dus la un profit enorm. Dar depinde de oamenii pe care ţi-i alegi, nu din aceştia cu master şi cu multe diplome, oamenii simpli care muncesc cu mîna, în şantier se munceşte cu mîna.
- Dar nu sunt oameni simpli şi cu diplomă?
- Nu. Cei cu diplome şi master complică lucrurile, le pun în alt context, vorbesc mult şi nu fac nimic. Ei, acel om simplu care înţelege mesajul meu şi care a crescut aici, odată cu mine are o productivitate bună şi de aici iese profitul. Mai e şi viteza, transportul. Eu am un transport extraordinar de bine de pus la punct. Nu are nici o firmă un transport atît de bine pus la punct şi nu am pierderi deloc, totul este la litrul de motorină şi este foarte bine organizat, este una din cheile succesului şi din profit, este organizarea impecabilă.
- Mănăstiri, aveţi o latură importantă care constă în implicarea în construcţii de lăcaşe sfinte, faceţi acest lucru din credinţă sau pentru că mai iese un ban şi de aici?
- Bani nu sunt. Dar ceva este. Aşa cred că a vrut Dumnezeu să fac, pentru că atunci cînd plec nici nu iau şi nici nu primesc, astea rămîn şi rămîn pentru oameni.
„Pe duşmanii mei tot prieteni în consider”
- Ce este mai valoros pentru dvs., această firmă, construcţiile pe care le lăsaţi în urmă, familia, relaţiile de prietenie pe care le-aţi legat cu tot felul de oameni de afaceri?
- Eu nu am prieteni şi nu am avut niciodată, prietenii îmi sunt familia mea, restul sunt cunoştinţe, respect oamenii, mă respectă, ţin la ei îi ajut foarte mult pe care pot şi cum pot, dar prieteni nu am.
- Dar duşmani?
- Nu ştiu, eu pe duşmanii mei tot prieteni în consider. Nu ştiu dacă a venit vreunul în faţă să mi se declare duşman, tot prieteni rămîn toţi.
- Dacă aţi fi o zi prim ministru, sau mă rog ministrul finanţelor, ce aţi schimba în legislaţia din România?
- Ministrul finanţelor nu mă pricep, cu toate că ştiu multe unde aş putea să intervin, de exemplu sunt foarte mulţi oameni politici care nu au avut un angajat. Eu am o firmă cu sute de oameni. Aş putea să mă implic unde mă pricep, dar la finanţe trebuie o echipă completă, un singur om nu poate. Trebuie o strategie clară, cineva care să vină cu patru sau cinci taxe şi să spună „astea cinci taxe la plăteşte firma X”. Atît, şi ştii că alea trebuie să le plăteşti nu sute, că este un infern, plăteşti foarte mulţi bani.
Interviu realizat de Sergiu Bălăşcău
