Interviuri
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare

Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.

Născut în 1969, la Vârfu Câmpului, în județul Botoșani, Florentin Țuca a urmat studiile liceale pedagogice la Suceava, alegând apoi cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a absolvit în 1993. În același an este primit în Baroul București. Obține titlul de doctor în Drept în anul 2007, cu o teză despre parteneriatul public-privat. Un moment cu adevărat răsunător se consumă cinci ani mai târziu, când publicaţia londoneză The Lawyer în conferă titlul "European Managing Partner of the Year".

 

Este omul care pledează în instanță și apoi scrie la gazetă despre subiecte greu de abordat, cărora le conferă un înveliș spiritual și, prin excelență, literar. Dacă primele eseuri s-au adunat în volumul ”Gâlceava cu juristul din mine”, cea de a doua carte, ”Adevărul în căutare de Minister”, a scos la iveală o gravitate a scriiturii, o seriozitate așezată în tonul vremurilor din urmă.

 

A devenit o voce în domeniul juridic din România, dar o voce menită să ”îmblânzească” justiția, să o povestească în termeni accesibili celor care au nevoie de ea.

 

Vă oferim de această dată un interviu despre acasa copilăriei, despre școala de odinioară, dar și despre prezentul tot mai încercat.

 

 

”Știu doar că eram fericit, că mă bucurăm de o deplină libertate”

 

-Primul text din cartea ”Adevărul în căutare de Minister” a adus și prima pauză de la citit și trecerea rapidă în căutarea și reascultarea celor două variante ale melodiilor cântate de Dalida și Mary Hopkin (Le temps des fleures” și ”Those were the days”). Și reîntoarcerea în copilăria băiatului de ”cinci-șase-șapte” ani care, în Vârfu Câmpului moldovenesc (Botoșani), ”la-la-la”-ia pe ulița satului celebra melodie a nu mai puțin celebrei Dalida. Cum era acea copilărie, Florentin Țuca? În anii 70 ai unui comunism care-și cumințise deja, de vreun deceniu, contestatarii cei mai înverșunați (scoși din pușcării, se știe, doar la presiune internațională)?
 

-Așadar, copilăria din anii ‘70 la Vârfu Câmpului. Îmi amintesc o grămadă de lucruri minunate, debarasate de orice încărcături ideologice, evident. Copil fiind, habar n-aveam că sistemul comunist avea, printre obiective, construirea unui “om nou”, conștient de “valorile” societății socialiste “multilateral dezvoltate”. Știu doar că eram fericit, că mă bucurăm de o deplină libertate, că primul film văzut la televizor a fost despre Ștefan cel Mare - eroul continuator al lui Făt Frumos, că jocurile copilăriei nu aveau nici o legătură cu ideologia oficială. În plus, îmi amintesc de un 1 iunie - ziua copilului - când am fost desemnat să reprezint școala la o adunare populară la Palatul Pionierilor la București unde am ajuns după un drum de 7 ore pe tren fără să resimt niciun disconfort. Dimpotrivă, eram foarte încântat de perspectiva de a întâlni alți pionieri din țară și de a asculta discursul mobilizator al tovarășului Nicolae Ceaușescu. Un om pe care, spre rușinea mea, l-am urât profund toată adolescența mea și mult timp după aceea.

 

-Cum era satul în vremea copilăriei, în anii în care, oficial, Moș Gerilă îl înlocuise deja pe Moș Crăciun?
 

-Da, Moș Gerilă a fost, multă vreme, un înlocuitor laic și “corect politic” al lui Moș Crăciun. Când văd însă în ce hal a ajuns astăzi Crăciunul, mi-e dor de Moș Gerilă.

 

 

”Azi, praf și pulbere”

 

-Cum au fost primii ani de școală?
 

-Primii ani de școală au fost marcați de ambiția mea de a demonstra că mă ridic la așteptările tovarășului învățător Țurcanu. Un om minunat, un pedagog desăvârșit, un mentor pasionat. Sprâncene cărunte, palme mari, privire aspră și voce clară. Un învățător cu vocație de învățător. Când am ajuns în liceu, doamna profesoară Lazăr, cel mai minunat profesor din lume, m-a îndemnat să-i fac, în cuvinte, portretul. Spre rușinea mea, n-am reușit. A fost un portret eșuat. Din prea multă iubire, desigur.

 

-Într-o dezbatere (deja consacrată și ea) pe marginea școlii din comunism vs. școala de astăzi, care ar fi liniile care despart și care ar fi cele care unesc?
 

-Din perspectivă ideologică, școala din comunism nu era foarte departe de școala de astăzi. Din punct de vedere al formării și al instrucției însă, era mult mai coerentă, mult mai temeinică și mult mai corectă “instituțional”. În plus, avea imensul avantaj că ne asigura sentimentul de a fi împreună, con-viețuirea laolaltă, elevi și profesori, învățăcei și învățători. Azi, praf și pulbere.

 

-Omul sau sistemul? Există acolo, în anii dintâi, chipuri fără de care școala nu ar fi fost la fel? Este/a fost ”Domnul Trandafir” un mit pentru școala de până la 1989?
 

-Don’ Trandafir a murit, din păcate. Cu toate astea, eu îl tot caut să-l reinvestesc cu puterile magice ale inițierii. Mi-ar plăcea să-l revăd și să-l am, din nou, în preajmă. Să-i ascult îndemnul de a număra ulucile gardului pentru ca, după ce-am trecut de testul cu pricina, să le zic bunicilor că e un învățător prost care nu știe să numere. Să-i revăd palmele și degetele îngălbenite de tutun. Să mă minunez de sprâncenele lui cărunte și de vocea lui clară. Să fiu, peste vremi, uluit de vocația lui de formator. Din păcate, Don’ Trandafir a murit.

 

 

”Dreptatea și Justiția suferă enorm din cauza schilodirii și terfelirii dreptului”

 

-De la prima carte, ”Gâlceava cu juristul din mine”, la”Adevărul în căutare de Minister”. În cea de a doua, subiectele devin din ce în ce mai grave, cuvintele mai presante și mai dure sau la limita durității. Un drum de la Gâlceavă la Adevăr, am spune. Ce s-a întâmplat cu noi (oameni, societate, autoritate) în acest timp?
 

-Da, cred că anii din urmă au marcat o schimbare de trăire în esența ei. Timpul pare să nu mai aibă răbdare, în aer plutește un sentiment straniu de sfârșit de lume, oamenii sunt grăbiți în direcții contradictorii, iar societatea pare tot mai țicnită și ar vrea să se lepede de țicneala ei prin ceea ce francezul numește la fuite en avant.

 

-Unde se (mai) află astăzi dreptatea? Zona Dreptății (numesc aici avocat, judecător, procuror) aduce cu sine – sau cel puțin așa știm noi că se întâmplă – studiul profesionist, elaborat, minuțios. De o vreme, și tot mai des, o altă armată, cea a opiniei publice (”influencerii”, ”părelologii”, atoateștiutorii televizați) dă verdicte, acuză sau apără (după interes), ducând deseori în derizoriu deciziile instanțelor. Cum lucrează avocatul în mijlocul acestui spectacol continuu?
 

-Dreptatea și Justiția suferă enorm din cauza schilodirii și terfelirii dreptului. Tot mai îndepărtat de etică și de suflul democratic (atâta cât a fost), tot mai izolat de marile principii de croială a sistemului normativ, tot mai distanțat de valori precum suveranitatea națională și constituționalismul, dreptul contemporan își trăiește tot mai des gravele crize de epilepsie care cuprind întreaga societate și instituțiile ei. Carantinat în lagărele de reeducare ale instrucțiunilor birocratice, dreptul devine, treptat-treptat, instrumentul de control tipic societăților tiranice: pletoric, arbitrar, absurd adesea, lipsit de rigoare și, peste toate, injust.

În actualele condiții, misiunea avocatului a devenit extrem de dificilă pentru că el are tot mai des nu de reparat injustețea unei cauze într-un sistem care, în general, este drept și just, ci de intervenit la reparația capitală a însuși sistemului. Toate acele demersuri avocațiale de invalidare a aberantelor acte normative pe care se întemeia starea de pretinsă ”alertă” sunt o bună probă în acest sens.

 

 

 

”Odată cu profesia, au încărunțit urât și slujitorii ei”

 

-Ce s-a deteriorat mai mult: profesia sau slujitorii ei?
 

-Odată cu profesia, au încărunțit urât și slujitorii ei dar, mai ales, pretinșii cărturari care au sfânta misiune de a ține dreptul aproape de etică, de virtuțile creștine și de marile principii instituționale.

 

-Florentin Țuca este un avocat atipic, ar spune unii. Este un erudit, ar spune alții. Un intelectual. Florentin Țuca reușește cu lejeritate să poarte discursul prin zone literare, istorice, filozofice. Este asta un atu pentru un avocat? Nu e de ajuns să fii în ”litera legii” și atât?
 

-A sta doar ”în litera legii” înseamnă a nu vedea pădurea de copaci. Poți fi, la limită, un bun strungar al normelor, dar atât. Dacă nu faci un minim efort de înălțare pentru a simți spiritul dreptului și, mai ales, spiritul a ceea ce el trebuie să reprezinte înseamnă să te complaci într-o zonă de confort, fie ea a specializării.

 

-…de fapt, ”litera și spiritul legii”, ca să așezăm forma completă a unei expresii care a pătruns și în discursul civic și nu numai. În practica juridică se întâmplă vreodată ca ”spiritul legii” să lucreze și ”împotrivă”, să devină un instrument al părții adverse?
 

- Diferența spirit-literă este diferența suflet-corp. Punct.

 

 

”Suflul umanității din noi nu e de vânzare”

 

-15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, cu ”borna zero” Eminescu. Însă aș duce călătoria asta culturală și în alte zone. Către Enescu, muzică, spații mai mult sau mai puțin neconvenționale. În nume propriu sau prin casa de avocatură, direct sau discret, v-ați implicat în evenimente muzicale, concertistice, în ultimii ani și la Botoșani. A fost vorba despre proiecte ocazionale la Botoșani sau ele duc și către un viitor mult mai bine planificat?
 

-Nu, n-am un plan anume legat de proiectele culturale. Mi-am propus doar să pun umărul, așa cum pot, în susținerea unor demersuri de promovare a autenticelor valori românești. Asta mai ales într-un context ideologic neprietenos, anti-național, anti-suveranist și, o simt cu tristețe, anti-Eminescu. (Știu, nu avem de-a înfrunta un “anti-Eminescu” fățiș -detractorilor le este, totuși, jenă să-și expună nemernicia-, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare și-ar merita internat cu forța, din nou, într-o carantină eternă, ca să nu mai încurce politicile mainstream nici cu genialitatea și nici cu patriotismul lui).

 

-Cum se văd Botoșanii de la București? Din punct de vedere cultural mai ales, pentru că se tot face vorbire despre acest brand al nordului. Concret, unde s-ar putea investi (financiar, comunitar, cultural) pentru ca această moștenire să capete sens și utilitate (spirituală în primul rând)?
 

-Mi-amintesc că, atunci când eram copil și plecam de la Vârfu Câmpului să-mi vizitez rudele de la Suceava, trăiam foarte intens dezbaterea despre rivalitatea dintre cele două capitale de județ vecine. Eu apăram Botoșaniul cu pledoarii apăsate, centrate, evident, pe comorile lui de spiritualitate. Partea adversă se refugia, cel mai adesea, în Cetatea de Scaun și, când asediul devenea periculos, în Bucovina. Meciul se termina, mai mereu, la egalitate. Astăzi, în sufletul meu, Botoșaniul câștigă. Deși îmi iubesc Suceava liceului, deși ador Bucovina și deși i-am fost avocat lui Ștefan cel Mare în desele dezbateri cu colegii mei militari din oastea lui Mihai Viteazul, simt că Botoșaniul vibrează altfel. Nu ca oraș al prezentului, evident, ci ca formidabilă sursă și reper de revigorare. Cum s-ar putea vedea de la București?… Drept capitală a unei dulce Românii care trebuie să-și regăsească identitatea și speranța în viitor.

 

-Vorbiți în câteva rânduri despre ”bolile post-democrației”, cu trimitere către ”presiunea  agasantă a corectitudinii politice, siluirea limbajului și a liberei expresii, sluțirea dreptului și a principiilor sale fundamentale”, dar și către ”mugurii dictaturii medicale în epoca virusată de spaima covidului”. După acești aproape doi ani de pandemie declarată, ați identificat efecte ale acestor ”boli”, și dacă da, avem șansa revenirii?
 

-Chiar așa amărât cum sunt în fața acestor agresiuni ale inamicilor fără de Dumnezeu, simt că mai avem șanse și cred că meciul nu este, încă, pierdut. Cum marea miză este sufletul nostru etern, speranța care vine din acest suflet este că Diavolul nu are suficienți bani ca să ni-l cumpere. Și chiar de-ar avea, suflul umanității din noi nu e de vânzare.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Contestată sau admirată, Iustina Irimia Cenușă, din postura de director: Singura afiliere pe care o am este dragostea față de cultura tradiționalăVIDEO & FOTO
Pentru unii observatori mai fini, numirea cântăreței de muzică populară pe postul de director interimar al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani a fost cumva previzibilă.Alții, în schimb, au asociat saltul în carieră al artistei drept înregimentare politică.
Ada D'Albon, nepoata lui Sadoveanu, între debutul de la Botoșani și viața în exil: Nimeni nu a îndrăznit să trăiască ce am trăit noi / Am fost foarte singură la Botoșani, extrem de singură! - FOTOGALERIE
O poveste de viață fascinantă, construită pe un fir care se confundă deseori cu istoria unui timp greu încercat.
INTERVIU Andreea Cujbă, designerul vestimentar de la Botoșani care ne menține în tendințe: Ce purtăm în seara de Revelion? Care este culoarea anului 2022? Ce aruncăm din dulap?GALERIE FOTO
Este tânără, frumoasă și elegantă. Este un etalon vestimentar pentru multe dintre doamnele și domnișoarele din Botoșani care țin la imaginea lor. Andreea Cujbă este creatorul de modă botoșănean cu o ascensiune rapidă în ultimii cinci ani.
Loading...
INTERVIU Oana Pușcașu: Botoșani este un oraș magnific, cu valori în domeniul artelor, cu oameni pe care îi iubesc - VIDEO concert de Crăciun Cheia Sol
La 35 de ani, Oana Pușcașu își păstrează proaspătă copilăria, construind în Botoșani o poveste care împletește inocența cu talentul, disciplina cu performanța.
INTERVIU Simona Radiș: Mai este nevoie de un aur olimpic pentru a deveni cunoscută la nivelul pe care mi-l doresc VIDEO
În luna iulie a acestui an botoșăneanca Simona Radiș a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo. În aceste zile sportiva cu care întreg județul se mândrește se află în cantonament, se pregătește din greu pentru a triumfa din nou.
FLASH INTERVIU Botoșăneanca Raluca Olaru, în fața elevilor de la Liceul Sportiv: Mă gândesc că o să câștig și atât  - FOTOGALERIE
Cu multă ambiție, Raluca Olaru a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de haltere din luna mai.
Povestea fascinantă a dirijorului Victor Dumănescu: Fiu de preot, născut în refugiu, căsătorit cu o botoșăneancă și îndrăgostit iremediabil de muzică
Vineri, 17 decembrie, sub bagheta dirijorului Victor Dumănescu, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani se va cânta Rachmaninov. Iar melomanii vor avea parte și de o primă audiție a unei lucrări excepționale.
Octavian Lup: Publicul este interesat de ceea ce se ascunde în spatele sunetelor, să vadă ce are omul acela în inimă atunci când cântă - FOTO&VIDEO
De-a lungul anilor a revenit constant pe scena de la Botoșani. A cântat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori români: Tiberiu Oprea, Cristian Oroșanu, Petronius Negrescu, Bogdan Chiroșcă, Ilarion Ionescu-Galați, Matei Pop.
Loading...
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO
La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.
Raul Chiș: Dacă ar fi trăit Ceaikovski pe vremurile noastre, ar fi dat în judecată Filarmonica / Noi trebuie să dezvoltăm societatea, nu să o îndobitocimFOTO
Despre ce înseamnă să conduci orchestra într-un oraș care încă mai plătește tribut unui provincialism ce se complace în gloria înaintașilor. Despre act artistic de la intenție la atenție, despre oameni și muzică, public și mari artiști. Într-un interviu cu un tânăr de 38 de ani care pare să aducă Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani exact ceea ce începuse să îi lipsească cel mai mult: prospețimea, curajul, strălucirea.
Ada Lupu: Rolul din serialul ”Vlad” mi-a adus multă bucurie / Nu joc nimic în viață, e o prejudecată oribilă că actorii sunt buni mincinoși
Are carismă, prospețime, dar și un aer ușor desuet care o duce, într-un fel fermecător și incitant, către un ludic neprelucrat, autentic și simplu. Ada Lupu este o apariție care stârnește privirea, indiferent că o vezi pe scenă sau pe aleile vreunui oraș tomnatic.
INTERVIU în MIȘCARE: Urban Serv a scăpat de atâția oameni încât a rămas cu birouri libere și vrea să-și deschidă incubator de afaceri - VIDEO & GALERIE FOTO
Societatea comercială Urban Serv este condusă în ultimul an de către un director tânăr care preferă să lucreze mai degrabă în garaj alături de oameni, decât să semneze hârtii la birou. De cele mai multe ori, actele sfârșesc a fi semnate pe capote de mașini.Înainte de actualul director, un alt tânăr a început o campanie de eficientizare a personalului și s-a ajuns în situația în care compania are mai multe birouri decât... salariați.
FLASH INTERVIU cu fostul luptător de la ”Acțiuni Speciale” numit director la compania de transport public a orașului: M-am izbit de anumite mentalități obtuzeVIDEO
Patru până la șase luni este deocamdată mandatul maxim al lui Andrei Turcoman, din postura de director interimar al SC Eltrans SA. Un tânăr de 35 de ani care vine în companie cu un suflu nou și cu dorința de a îmbunătăți serviciile oferite botoșănenilor. Cel puțin declarativ.
FLASH INTERVIU Radu Grigoraș: La alegerile următoare vom avea o proporție de minimum 50% pe locuri eligibile pentru tineri
Schimbarea survenită în urma Biroului Politic Județean (BPJ) al Partidului Național Liberal în ceea ce-l privește pe liderul tinerilor nu este numaidecât una de persoane. Se dorește a fi o schimbare și de viziune, atitudine, mentalitate, dar și o (re)ascultare a vocilor tinere din partid.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Pentru schimbările de la Inspectoratul Școlar dle primar, vă spun sincer acum, au fost făcute de comun acord. Deci, am avut o discuție eu și cu dna Macovei înainte ca aceste schimbări să se fi produs. Asta ca să știți ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9448 lei
USD
Dolarul SUA
4.7348 lei
CHF
Francul elveţian
4.9342 lei
GBP
Lira sterlină
5.7408 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4944 lei
XAU
Gramul de aur
274.8111 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2474 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2354 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2560 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.6859 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1999 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6647 lei
Vremea
astăzi
Botosani
25.6 o C
Dorohoi
22.4 o C
Bucecea
23.9 o C
Darabani
21.8 o C
Saveni
22.7 o C
Ştefăneşti
21.4 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.