Interviuri
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare

Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.

Născut în 1969, la Vârfu Câmpului, în județul Botoșani, Florentin Țuca a urmat studiile liceale pedagogice la Suceava, alegând apoi cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a absolvit în 1993. În același an este primit în Baroul București. Obține titlul de doctor în Drept în anul 2007, cu o teză despre parteneriatul public-privat. Un moment cu adevărat răsunător se consumă cinci ani mai târziu, când publicaţia londoneză The Lawyer în conferă titlul "European Managing Partner of the Year".

 

Este omul care pledează în instanță și apoi scrie la gazetă despre subiecte greu de abordat, cărora le conferă un înveliș spiritual și, prin excelență, literar. Dacă primele eseuri s-au adunat în volumul ”Gâlceava cu juristul din mine”, cea de a doua carte, ”Adevărul în căutare de Minister”, a scos la iveală o gravitate a scriiturii, o seriozitate așezată în tonul vremurilor din urmă.

 

A devenit o voce în domeniul juridic din România, dar o voce menită să ”îmblânzească” justiția, să o povestească în termeni accesibili celor care au nevoie de ea.

 

Vă oferim de această dată un interviu despre acasa copilăriei, despre școala de odinioară, dar și despre prezentul tot mai încercat.

 

 

”Știu doar că eram fericit, că mă bucurăm de o deplină libertate”

 

-Primul text din cartea ”Adevărul în căutare de Minister” a adus și prima pauză de la citit și trecerea rapidă în căutarea și reascultarea celor două variante ale melodiilor cântate de Dalida și Mary Hopkin (Le temps des fleures” și ”Those were the days”). Și reîntoarcerea în copilăria băiatului de ”cinci-șase-șapte” ani care, în Vârfu Câmpului moldovenesc (Botoșani), ”la-la-la”-ia pe ulița satului celebra melodie a nu mai puțin celebrei Dalida. Cum era acea copilărie, Florentin Țuca? În anii 70 ai unui comunism care-și cumințise deja, de vreun deceniu, contestatarii cei mai înverșunați (scoși din pușcării, se știe, doar la presiune internațională)?
 

-Așadar, copilăria din anii ‘70 la Vârfu Câmpului. Îmi amintesc o grămadă de lucruri minunate, debarasate de orice încărcături ideologice, evident. Copil fiind, habar n-aveam că sistemul comunist avea, printre obiective, construirea unui “om nou”, conștient de “valorile” societății socialiste “multilateral dezvoltate”. Știu doar că eram fericit, că mă bucurăm de o deplină libertate, că primul film văzut la televizor a fost despre Ștefan cel Mare - eroul continuator al lui Făt Frumos, că jocurile copilăriei nu aveau nici o legătură cu ideologia oficială. În plus, îmi amintesc de un 1 iunie - ziua copilului - când am fost desemnat să reprezint școala la o adunare populară la Palatul Pionierilor la București unde am ajuns după un drum de 7 ore pe tren fără să resimt niciun disconfort. Dimpotrivă, eram foarte încântat de perspectiva de a întâlni alți pionieri din țară și de a asculta discursul mobilizator al tovarășului Nicolae Ceaușescu. Un om pe care, spre rușinea mea, l-am urât profund toată adolescența mea și mult timp după aceea.

 

-Cum era satul în vremea copilăriei, în anii în care, oficial, Moș Gerilă îl înlocuise deja pe Moș Crăciun?
 

-Da, Moș Gerilă a fost, multă vreme, un înlocuitor laic și “corect politic” al lui Moș Crăciun. Când văd însă în ce hal a ajuns astăzi Crăciunul, mi-e dor de Moș Gerilă.

 

 

”Azi, praf și pulbere”

 

-Cum au fost primii ani de școală?
 

-Primii ani de școală au fost marcați de ambiția mea de a demonstra că mă ridic la așteptările tovarășului învățător Țurcanu. Un om minunat, un pedagog desăvârșit, un mentor pasionat. Sprâncene cărunte, palme mari, privire aspră și voce clară. Un învățător cu vocație de învățător. Când am ajuns în liceu, doamna profesoară Lazăr, cel mai minunat profesor din lume, m-a îndemnat să-i fac, în cuvinte, portretul. Spre rușinea mea, n-am reușit. A fost un portret eșuat. Din prea multă iubire, desigur.

 

-Într-o dezbatere (deja consacrată și ea) pe marginea școlii din comunism vs. școala de astăzi, care ar fi liniile care despart și care ar fi cele care unesc?
 

-Din perspectivă ideologică, școala din comunism nu era foarte departe de școala de astăzi. Din punct de vedere al formării și al instrucției însă, era mult mai coerentă, mult mai temeinică și mult mai corectă “instituțional”. În plus, avea imensul avantaj că ne asigura sentimentul de a fi împreună, con-viețuirea laolaltă, elevi și profesori, învățăcei și învățători. Azi, praf și pulbere.

 

-Omul sau sistemul? Există acolo, în anii dintâi, chipuri fără de care școala nu ar fi fost la fel? Este/a fost ”Domnul Trandafir” un mit pentru școala de până la 1989?
 

-Don’ Trandafir a murit, din păcate. Cu toate astea, eu îl tot caut să-l reinvestesc cu puterile magice ale inițierii. Mi-ar plăcea să-l revăd și să-l am, din nou, în preajmă. Să-i ascult îndemnul de a număra ulucile gardului pentru ca, după ce-am trecut de testul cu pricina, să le zic bunicilor că e un învățător prost care nu știe să numere. Să-i revăd palmele și degetele îngălbenite de tutun. Să mă minunez de sprâncenele lui cărunte și de vocea lui clară. Să fiu, peste vremi, uluit de vocația lui de formator. Din păcate, Don’ Trandafir a murit.

 

 

”Dreptatea și Justiția suferă enorm din cauza schilodirii și terfelirii dreptului”

 

-De la prima carte, ”Gâlceava cu juristul din mine”, la”Adevărul în căutare de Minister”. În cea de a doua, subiectele devin din ce în ce mai grave, cuvintele mai presante și mai dure sau la limita durității. Un drum de la Gâlceavă la Adevăr, am spune. Ce s-a întâmplat cu noi (oameni, societate, autoritate) în acest timp?
 

-Da, cred că anii din urmă au marcat o schimbare de trăire în esența ei. Timpul pare să nu mai aibă răbdare, în aer plutește un sentiment straniu de sfârșit de lume, oamenii sunt grăbiți în direcții contradictorii, iar societatea pare tot mai țicnită și ar vrea să se lepede de țicneala ei prin ceea ce francezul numește la fuite en avant.

 

-Unde se (mai) află astăzi dreptatea? Zona Dreptății (numesc aici avocat, judecător, procuror) aduce cu sine – sau cel puțin așa știm noi că se întâmplă – studiul profesionist, elaborat, minuțios. De o vreme, și tot mai des, o altă armată, cea a opiniei publice (”influencerii”, ”părelologii”, atoateștiutorii televizați) dă verdicte, acuză sau apără (după interes), ducând deseori în derizoriu deciziile instanțelor. Cum lucrează avocatul în mijlocul acestui spectacol continuu?
 

-Dreptatea și Justiția suferă enorm din cauza schilodirii și terfelirii dreptului. Tot mai îndepărtat de etică și de suflul democratic (atâta cât a fost), tot mai izolat de marile principii de croială a sistemului normativ, tot mai distanțat de valori precum suveranitatea națională și constituționalismul, dreptul contemporan își trăiește tot mai des gravele crize de epilepsie care cuprind întreaga societate și instituțiile ei. Carantinat în lagărele de reeducare ale instrucțiunilor birocratice, dreptul devine, treptat-treptat, instrumentul de control tipic societăților tiranice: pletoric, arbitrar, absurd adesea, lipsit de rigoare și, peste toate, injust.

În actualele condiții, misiunea avocatului a devenit extrem de dificilă pentru că el are tot mai des nu de reparat injustețea unei cauze într-un sistem care, în general, este drept și just, ci de intervenit la reparația capitală a însuși sistemului. Toate acele demersuri avocațiale de invalidare a aberantelor acte normative pe care se întemeia starea de pretinsă ”alertă” sunt o bună probă în acest sens.

 

 

 

”Odată cu profesia, au încărunțit urât și slujitorii ei”

 

-Ce s-a deteriorat mai mult: profesia sau slujitorii ei?
 

-Odată cu profesia, au încărunțit urât și slujitorii ei dar, mai ales, pretinșii cărturari care au sfânta misiune de a ține dreptul aproape de etică, de virtuțile creștine și de marile principii instituționale.

 

-Florentin Țuca este un avocat atipic, ar spune unii. Este un erudit, ar spune alții. Un intelectual. Florentin Țuca reușește cu lejeritate să poarte discursul prin zone literare, istorice, filozofice. Este asta un atu pentru un avocat? Nu e de ajuns să fii în ”litera legii” și atât?
 

-A sta doar ”în litera legii” înseamnă a nu vedea pădurea de copaci. Poți fi, la limită, un bun strungar al normelor, dar atât. Dacă nu faci un minim efort de înălțare pentru a simți spiritul dreptului și, mai ales, spiritul a ceea ce el trebuie să reprezinte înseamnă să te complaci într-o zonă de confort, fie ea a specializării.

 

-…de fapt, ”litera și spiritul legii”, ca să așezăm forma completă a unei expresii care a pătruns și în discursul civic și nu numai. În practica juridică se întâmplă vreodată ca ”spiritul legii” să lucreze și ”împotrivă”, să devină un instrument al părții adverse?
 

- Diferența spirit-literă este diferența suflet-corp. Punct.

 

 

”Suflul umanității din noi nu e de vânzare”

 

-15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, cu ”borna zero” Eminescu. Însă aș duce călătoria asta culturală și în alte zone. Către Enescu, muzică, spații mai mult sau mai puțin neconvenționale. În nume propriu sau prin casa de avocatură, direct sau discret, v-ați implicat în evenimente muzicale, concertistice, în ultimii ani și la Botoșani. A fost vorba despre proiecte ocazionale la Botoșani sau ele duc și către un viitor mult mai bine planificat?
 

-Nu, n-am un plan anume legat de proiectele culturale. Mi-am propus doar să pun umărul, așa cum pot, în susținerea unor demersuri de promovare a autenticelor valori românești. Asta mai ales într-un context ideologic neprietenos, anti-național, anti-suveranist și, o simt cu tristețe, anti-Eminescu. (Știu, nu avem de-a înfrunta un “anti-Eminescu” fățiș -detractorilor le este, totuși, jenă să-și expună nemernicia-, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare și-ar merita internat cu forța, din nou, într-o carantină eternă, ca să nu mai încurce politicile mainstream nici cu genialitatea și nici cu patriotismul lui).

 

-Cum se văd Botoșanii de la București? Din punct de vedere cultural mai ales, pentru că se tot face vorbire despre acest brand al nordului. Concret, unde s-ar putea investi (financiar, comunitar, cultural) pentru ca această moștenire să capete sens și utilitate (spirituală în primul rând)?
 

-Mi-amintesc că, atunci când eram copil și plecam de la Vârfu Câmpului să-mi vizitez rudele de la Suceava, trăiam foarte intens dezbaterea despre rivalitatea dintre cele două capitale de județ vecine. Eu apăram Botoșaniul cu pledoarii apăsate, centrate, evident, pe comorile lui de spiritualitate. Partea adversă se refugia, cel mai adesea, în Cetatea de Scaun și, când asediul devenea periculos, în Bucovina. Meciul se termina, mai mereu, la egalitate. Astăzi, în sufletul meu, Botoșaniul câștigă. Deși îmi iubesc Suceava liceului, deși ador Bucovina și deși i-am fost avocat lui Ștefan cel Mare în desele dezbateri cu colegii mei militari din oastea lui Mihai Viteazul, simt că Botoșaniul vibrează altfel. Nu ca oraș al prezentului, evident, ci ca formidabilă sursă și reper de revigorare. Cum s-ar putea vedea de la București?… Drept capitală a unei dulce Românii care trebuie să-și regăsească identitatea și speranța în viitor.

 

-Vorbiți în câteva rânduri despre ”bolile post-democrației”, cu trimitere către ”presiunea  agasantă a corectitudinii politice, siluirea limbajului și a liberei expresii, sluțirea dreptului și a principiilor sale fundamentale”, dar și către ”mugurii dictaturii medicale în epoca virusată de spaima covidului”. După acești aproape doi ani de pandemie declarată, ați identificat efecte ale acestor ”boli”, și dacă da, avem șansa revenirii?
 

-Chiar așa amărât cum sunt în fața acestor agresiuni ale inamicilor fără de Dumnezeu, simt că mai avem șanse și cred că meciul nu este, încă, pierdut. Cum marea miză este sufletul nostru etern, speranța care vine din acest suflet este că Diavolul nu are suficienți bani ca să ni-l cumpere. Și chiar de-ar avea, suflul umanității din noi nu e de vânzare.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store

Urmărește-ne și pe Google News

Ana Maria Micu, artista care creează în Botoșani și expune la Taipei și New York: Pictura nu este o imagine pusă în ramă, agățată ca să nu stea peretele gol!GALERIE FOTO
Aproape necunoscută în Botoşani, expune în galerii din toată lumea, de la Taipei la Beijing, de la Moscova la Bucureşti, dar și la New York, Rotterdam, Haga, Amsterdam, Edinburgh sau Viena.
Doctorița din Botoșani care cântă la pian și pictează: Îmi găsesc echilibrul emoțional / Am iubit foarte mult medicina de familie și lumea satului - GALERIE FOTO
După ce a terminat Medicina, a plecat să profeseze într-un sat, la zeci de kilometri de casă. Asta nu a oprit-o să deschidă un nou capitol în viața ei: pictura. Pentru medicul din Botoșani, echilibrul vieții s-a construit prin artă, fie că a fost muzica, fie că a fost pictura. Tablourile ei se află astăzi pe simeze, dar doctorița spune că asta nu îi conferă niciun statut, nu îi adaugă niciun orgoliu de artist.
Gheorghe Iavorenciuc: ”Necuprinsul înțelepciunii lui Constantin Dracsin este că noi toți în el ne aflăm și din el ne tragem” – FOTO&VIDEO
În urmă cu 24 de ani, pe 7 ianuarie, se stingea din viață Constantin Dracsin. ”Poate nu m-ați dorit, și totuși fără mine nu mai ajungeați buni”, sunt cuvintele testamentare ale poetului fără aripi, omul care și-a construit propriul destin scrijelind hârtia cu creionul între dinți.
Fenomen, geniu sau ”copil normal”? El este Rareș, cel mai aplaudat botoșănean de Ziua României: ”Este atât de bucuros să ducă numele orașului și al lui Eminescu mai departe!” - FOTO&VIDEO
Cum devine ”geniu” un copil de 7 ani, din Botoșani, care îl iubește pe Eminescu? Unde începe celebritatea și, mai ales, cine o validează într-o societate în care social-media creează eroi de o clipă?
Protosinghel Siluan Antoci: Am fost martor la ultima vizită a Părintelui Cleopa în locurile natale / Cu atâta drag povestea despre Botoșani!
Pentru România, Botoșani înseamnă în primul rând Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian. Însă mai există un tezaur duhovnicesc unic în spațiul românesc, și este de ajuns să amintim câteva nume: Sfântul Onufrie, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, părinții Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dionisie Ignat de la Colciu, Patriarhul Teoctist, dar și Avva Iulian Lazăr, trăitor astăzi în Muntele Athos...   
Radu Romaniuc, scenaristul filmului ”Oameni de treabă”: Iubesc necondiționat și irațional Botoșaniul, Flămânziul și tot ce e între ele și în jur FOTO&VIDEO
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
Sondaj
Ar trebui Primăria Botoșani să investească într-un stadion nou?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„La școală nu mi-a plăcut cartea. Muzica bisericească, troparele, mi-au plăcut, însă, tare mult. În special cele de la Crăciun și Bobotează eu le știam de mult tare… Dacă aș fi din nou tânăr, nu aș pierde nicio clip ...
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9232 lei
USD
Dolarul SUA
4.5644 lei
CHF
Francul elveţian
4.9467 lei
GBP
Lira sterlină
5.6092 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4365 lei
XAU
Gramul de aur
284.9858 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2451 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2690 lei
AUD
Dolarul Australian
3.0576 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.3316 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2071 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6611 lei
Vremea
astăzi
Botosani
9.1 o C
Dorohoi
6.4 o C
Bucecea
8.1 o C
Darabani
5.7 o C
Saveni
6.6 o C
Ştefăneşti
8.6 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2023 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.