S-ar muta cu totul în colțul Moldovei de care atâția oameni fug, și ar da cu dragă inimă mâncarea cu nume greu de pronunțat din Franța pentru o porție zdravănă de sărmăluțe cu mămăliguță caldă. Asta dacă nu ar fi iernile atât de grele, ierni care lui Mickael Sejourne nu îi plac de nicio culoare. Cum de s-a rătăcit atunci în Botoșani? Pentru că a căutat un colț de rai unde să-i crească și inima, și afacerea. Și l-a găsit.
- Nu e lung drumul până la Botoșani? Cum de ați ales orașul?
- Ba da, dar am ales Botoșaniul pentru strategia financiară, economică, dar și datorită faptului că Moldova nu e departe, și nici Ucraina. De pildă, un oraș ca Bucureștiul nu este interesant pentru că acolo nu ar fi fost atâtea beneficii câte sunt aici, unde este industrie, nu este scump traiul, dar dincolo de toate, ofer mult de muncă în regiune, este foarte interesant să aduc profit unui oraș ca Botoșaniul decât să merg, spre exemplu, în București, unde este „de lucru pentru toată lumea”.
- Deci găsiți aici un mediu de afaceri prolific?
- De fapt, a fost destul de multă lume susceptibilă când am ajuns aici. De fapt, celula noastră, să-i spun așa, se află pe pământ francez, deci propria clientelă care există deja de atâția ani, nu s-a schimbat.
- Dar aveați clientelă și în zona Europei de Est?
- Aveam o mică clientelă, într-adevăr, dar nu foarte multă. Dar, evident preferabil pentru situația financiară a firmei mele, a fost să îmi fac în mod constant clienți francezi.
- În altă ordine de idei, care a fost primul cuvânt pe care vi l-ați spus când ați ajuns la Botoșani?
- Primul cuvânt? Wow! (râde cu însuflețire)
- În sensul pozitiv sau negativ?
- Pozitiv, mai ales pentru că a trebuit să traversăm România ca să ajungem la Botoșani, am găsit peisaje magnifice. Spre deosebire de o bună bucată din Franța, în România sunt peisaje foarte, foarte frumoase. Sunt multe atracții turistice. Și regiunea Botoșaniului, în ceea ce privește mâncarea, cred că este una dintre cele mai bune din țară. Am mers mai peste tot în România, dar cred că regiunea Moldovei este cea mai interesantă din punct de vedere al gastronomiei.
- Deci ați încercat tradiționalele sărmăluțe cu mămăligă.
- Da, sigur.
- Dar este oricum un tip de mâncare foarte diferit de cel francez.
- Da, este diferit. Cred că mâncarea românească este oricum mult mai grea. De fapt, am pus pe mine opt kilograme de când am ajuns aici.
- Spuneți-mi mai multe despre afacerea dumneavoastră.
- Afacerea... De fapt, pentru început, trebuie să spun că am o clientelă veche de mai bine de 15, 20 de ani. Am păstrat-o, am pus accent pe fidelitatea clienților mei. Am mers mereu pe același drum, pe aceeași linie de conduită, așa încât clienții să găsească seriozitate, ca să supraviețuiesc în fața concurenței, de fapt, în Franța este foarte, foarte dificil să trăiești din meseria aceasta în zilele de azi. Nu este dificil, dar a trebuit să țin cont de multe aspecte pentru calitatea financiară a firmei mele care a explodat de la an la an. Dar ca să ajungem la rezultate de ordinul milioanelor de euro, lucrăm mult, noaptea, ziua, mereu, mereu, mereu.
Apoi a intervenit puțin și personalitatea mea, în existența mea în domeniul transportului, am început de la nimic, de fapt, a fost tatăl meu care mi-a cedat afacerea în vremea respectivă și m-a învățat tot. Am crescut, am tot crescut, și astăzi am ajuns aici, la Botoșani, cu o structură mare deja în Franța, la Paris, într-un cartier șic de acolo și în mai multe zone din țară, iar în prezent plănuiesc să deschid un birou și în Portugalia.
- Deci este o afacere moștenită, să-i spunem așa?
- Da, am putea să o numim așa. Este o afacere de familie, deși impropriu spus, pentru că cea de azi este creată de mine, singur-singurel.
- De fapt, ce se întâmplă pas cu pas, în Trans-Quick-Activity?
- Avem trei domenii de activitate. Primul, cel principal, este transportul urgent, express. Aș califica domeniul acesta cu o clientelă foarte susceptibilă, pentru că tratez doar domeniul medical, transport antidoturi, vaccinuri. Și mai lucrez aici cu societăți bine cotate la bursă în ziua de azi care sunt numărul doi sau numărul trei pe piață în domeniul construcțiilor, drumuri, clădiri și așa mai departe.
A doua structură privește domeniul mesageriei, dar nu pun accent pe asta, pentru că este puțin mai dificil în prezent. Lucrez mult cu vehicule mari, camioane cu remorcă sau cameră frigorifică. Vă dau un exemplu, am cinci camioane pe săptămână care pleacă din Franța și care livrează în Sicilia, în Sardinia, Polonia sau Bulgaria și acum puțin și în România.
De fapt, Trans-Quick-Activity nu are mulți salariați, dar în schimb are enorm de mulți transportatori care lucrează tot anul, în fiecare zi. Asta este politica firmei, încurajez oamenii tineri care să lucreze.
- Și al treilea domeniu?
- Mă dedic și domeniului spectacolului, de evenimente. Aici facem planning-ul pentru turnee mari din anii viitori, turnee internaționale pentru toți actorii și cântăreții. Anul trecut m-am ocupat, de pildă, de turneul artistei Patricia Kaas, al Larei Fabian, multe personalități care lucrează cu Trans-Quick cu tot ce înseamnă spectacol sau modă. Am lucrat cu mari entități precum Yves Saint Laurent, dar aici consider că este un tip de transport de evenimente, și de urgență în același timp. În modă nu poți să aștepți, trebuie viteză.
- Credeți că ați putea locui aici pentru totdeauna?
- De fapt, chiar vorbeam cu Céline, colega mea care se ocupă de partea de contabilitate, și aici ar trebui să mai găsim pe cineva pentru că este dificil, firma scoate între 100 și 150 de dosare pe zi, deci este foarte greu. Nu suntem decât noi doi aici și lucrăm zi și noapte și suntem foarte obosiți. Și ca să locuim aici, da, ne-am gândit, însă iată care e problema, ne gândim să deschidem celălalt birou în Portugalia pentru a crește fluxul în Europa de Est și Sud, deci cred că, deși stăm foarte bine la Botoșani și oamenii sunt foarte deschiși, ne-am făcut mulți prieteni, stăm mai prost iarna. Iernile sunt foarte dificile, deși cred că nu suntem obișnuiți, pentru că de fapt sunt foarte frumoase, dar e prea frig pentru noi. Prea frig, -15 grade! Așa încât m-am gândit că iarna vom locui în Portugalia și apoi tot restul anului aici, la Botoșani.
- Vorbind despre Botoșani, care sunt barierele de care v-ați lovit când v-ați mutat aici?
- Este foarte simplu. M-am luptat mult să obțin documentele de care aveam nevoie. Cred că administrația românească este foarte prost organizată în comparație cu Franța. De ce? Eu cred că sunt prea multe persoane care se ocupă de un singur dosar. Problema este că persoanele sunt trimise în multe părți, sunt purtate pe drumuri. Sincer, asta a fost o frână, de care am trecut din fericire. Dar este păcat, pentru că, spre exemplu, am mulți prieteni francezi care mi-au spus că nu vor să vină în România pentru că este greu de lucra cu partea administrativă. Eu i-am încurajat, dar este dificil.
Și apoi, mai este bariera limbii. De când am ajuns aici, nu am vorbit deloc română, nu vorbesc zilnic, înțeleg, dar este greu să vorbesc.
- Dar ați reușit să conversați în franceză cu botoșănenii?
- Da, avem câteva persoane cu care m-am cunoscut aici, am legat câteva prietenii. Mi-am promis ca, începând cu septembrie, să fac cursuri ca să avansez. Este obligatoriu să avansez. Vorbesc engleză, italiană, dar am nevoie și de română.
- Cum de vorbiți italiană?
- Am lucrat acolo o perioadă lungă, aveam rute regulare Franța-Italia, așa încât cunosc Italia foarte bine. Și atunci aveam, în camionul meu, casete, pentru că nu existau CD-uri, și învățam. Asta a fost prin anii 1992-1995, până prin 2005. Și anii aceia nu am făcut decât Italia.
[[galerie-foto]]
Olimpiadele școlare din 2025 s-ar putea desfășura online: Lucrările se vor corecta pe calculator
Redacția Botoșăneanul
Nov 22, 2024
Replica Spitalului Județean Mavromati cu privire la acreditare
Redacția Botoșăneanul
Nov 22, 2024
Redacția Botoșăneanul
Nov 22, 2024
Accident rutier cauzat de vremea rea, cinci botoșăneni implicați
Redacția Botoșăneanul
Nov 22, 2024