Interviuri
INTERVIU Gică Manole : Murdăresc cu mîrlănie icoana neamului nostru
„Ştefan cel Mare”, aşa se cheamă volumul istoric reeditat anul trecut la Editura Geea. Aparţine profesorului de istorie Gică Manole, actual director al Casei Corpului Didactic. Cartea reprezintă o abordare originală a vieţii domnitorului Moldovei, care, de fapt, în opinia autorului, a fost un împărat al întregii ortodoxii. Pe ce se bazează el cînd spune alta şi alte cîteva lucruri mai puţin cunoscute despre „Ştefan cel Mare şi Sfînt”, canonizat după revoluţie de Biserica Ortodoxă Română, citiţi în acest interviu.


-    Ce v-a determinat să scrieţi această carte?
-    Încă din copil am iubit din toată fiinţa mea simbolurile noastre mari, naţionale, eorii noştri naţionali. Sînt probabil demodat pentru că trăim într-o lume în care deja a demitizat totul, orice. Ne este ruşine nouă românilor să punem în evidenţă pentru marea comunitate, pentru tinerii acestei naţiuni simblourile noastre naţionale, care au fost în stare să clădească un destin istoric neamului nostru românesc. Dintre toate personalităţile neamului nostru eu şi cred că nu sînt deloc subiectiv, consider că personalitatea cea mai importantă a destinului istoric românesc în toate timpurile a fost şi va rămîne în veac Ştefan cel Mare. Ei bine, o dragoste profundă, un respect dincolo de margini faţă de Ştefan cel Mare şi timpurile sale şi ţara sa, ţara Moldovei ca o ţară românească care în jumătate de secol a reuşit să devină prin muncă, prin efort militar, prin sacrificiu, o putere europeană de temut pentru căţara Moldovei lui Ştefan cel Mare a fost în stare în cîteva decenii să înfrunte puteri militare ca Regatul Ungariei, Regatul Poloniei, Marele Imperiu Mongol sau teribilul Impreiu Otoman şi tuturora la un loc să le facă faţă şi să le aplice corecţii militare. Niciodată în istoria românilor poporul român nu au dobîndit o victorie mai covîrşitoare, totală decît cea de la Vaslui 10 ianuarie 1475.

- Cît a durat documentarea la această carte şi de ce documente, v-aţi folosit, de unde le-aţi procurat?
- Documentele epocii lui Ştefan cel Mare au fost publicate cu decenii în urmă, dacă n-aş spune chiar cu secole. Am folosit colecţia de documente a lui Ion Bogdan, „Documentele lui Ştefan cel Mare”, apărută în 1913, în două volume şi de asemenea, un istoric ieşean, Mihail Costăchescu, „Documente moldoveneşti de la Ştefan cel Mare”. Nu doar atît ! M-am folosit pentru documentare şi de toate sursele, toate izvoarele narative externe şi interne, toate cronicile noastre cele mai vechi, însăşi „Cronica lui Ştefan cel Mare” scrisă la porunca sa, dar şi altele ungureşti, italiene, turceşti.

„Cartea este cu totul neobişnuită”

-    Şi unde le-aţi găsit, de unde le-aţi luat?
-    Aceste izvoare narative sînt editate de către specialişti români în limba română. Un rol important în ceea ce priveşte cronicile poloneze, turceşti, ruseşti, ucrainiene, străine în general, l-a avut volumul publicat în 2004 la Mănăstirea Putna, „Ştefan cel Mare şi Sfînt – portret în cronică”.

- Şi cartea reprezintă un rezumat al acestor surse sau veniţi şi dvs. cu cîteva lucruri noi?
- N-aş fi scris un rînd dacă eu aş fi fost un oarecare scrib, aş fi preluat documente şi m-aş fi apucat de această carte. Cartea poartă în proporţie de 85-90% pecetea originalităţii mele. Am avut curajul să îmi exprim puncte de vedere de la întemeierea Moldovei pînă la moartea lui Ştefan cel Mare, opinii proprii, analize istorice proprii, speculaţii proprii, dar pe marginea documentelor. Într-un cuvînt, cartea este cu totul neobişnuită şi nu seamănă cu celelalte care s-au scris despre Ştefan cel Mare.

„Să mergem pe cîmpul de luptă desculţ”

-    Şi ce are neobişnuit faţă de celelalte?
-    A scos în evidenţă puterea unui popor şi exemplul unui bărbat în destinul nostru naţional, Ştefan cel Mare, de a crede nelimitat în Dumnezeul poporului lor, de a lucra, munci şi jertfi pentru dreptate, de a avea nobleţea demnităţii proprii. Nicăieri nu se găseşte un exemplu mai cutremurător ca la Ştefan cel Mare. Zice el, după biruinţa copleşitoare de la Vaslui, cînd am reuşit să exterminăm peste 100.000 de turci în trei zile, călăreţii moldoveni i-au izgonit pînă la vărsarea Siretului în Dunăre, zice deci unui cronicar contemporan neamţ, „peste 100.000 de turci au fost ucişi”. Biruinţa asta copleşitoare, o armată de războinici din 45.000 de oameni, după ce a biruit, Ştefan cel Mare zice „nu vă lăudaţi, biruinţa asta am dobîndit-o cu ajutorul Dumnezelui Nostru Atotputernic. Smeriţi-vă! Post, pîine şi apă patru zile şi apoi veniţi alături de mine şi haideţi să mergem pe cîmpul de luptă desculţ”. Aşa au mers după bătălie, desculţ să vadă miracolul pe care l-au realizat ei. Ori această victorie, atenţie, cea mai importantă pe cîmp deschis obţinută vreodată de o oaste creştină, nu e întîmplător că o parte a poporului român est-carpatic a biruit atunci o armată otomană de peste 120.000 de războnici de elită.

„Toţi mitropoliţii ortodoxiei răsăritene l-au ridicat la rang imperial pe Ştefan cel Mare”

- Spuneţi-ne unu-două lucruri despre care botoşănenii, moldovenii nu prea le ştiu despre Ştefan cel Mare şi eventual le pot descoperi în această carte.
- Am un capitol special dedicat ideii imperiale la Ştefan cel Mare. Toată lumea, manualele de istorie care nu mai există astăzi, vorbesc de domnul Ţării Moldove, dar Ştefan cel Mare n-a fost doar un simplu domn. Şi aici există probe, documentare, la 1469, la 15 august, la Mănăstirea Putna, a fost încoronat Împărat al Ortodoxiei Răsăritene.

-    De către cine?
-    Toţi mitropoliţii ortodoxiei răsăritene, Halici, Kiev, Tîrgovişte, Constantinopol, Antiohia, din toată ortodoxia europeană au venit la Suceava, au mers la Putna şi acolo tot acest conclav ortodox l-a ridicat la rangul imperial pe Ştefan cel Mare. De ce? Era singurul stat ortodox care a fost şi era în măsură să îşi asume responsabilităţi imperiale de luptă împotriva celor ce distrusese a doua Romă, Bizanţul, deoarece la 29 mai 1453 Imperiul Bizantin a căzut sub turci. În izvoarele turceşti Ştefan cel Mare este denumit „Împărat”, într-o cronică ucrainiană de la Kiev se spune „Împăratul Ştefan cel Mare a ieşit la război împotriva Împăratului Baiazid al doilea”. „Împăratul Ştefan cel Mare” a fost numit şi de cronicarul Grigore Ureche şi de cronica sa proprie. De altfel, el a întemeiat o dinastie imperială. Căsătoriile lui, cele trei sînt imperiale. Prima, cu Evdochia de Kiev, sora Împăratului de Kiev, a doua, cu Maria de Mangop, urmaşă a dinastiilor imperiale bizantine a asan-paleologilor, a treia căsătorie, e adevărat, nu e imperială, dar prin faptul că o ia pe moştenitoarea Basarabilor, unifică cele două dinastii domnitoare româneşti, Bogdăneştii şi Basarabii.

Polonezii prima oară i-au spus „cel Mare”

In biroul autorului nu lipsesc icoanele crestine si morale ale poporului roman

- Aţi amintit de căsătorii. Sînt multe voci care contestă calitatea de sfînt a lui Ştefan cel mare tocmai prin faptul că a fost căsătorit de mai multe ori.

- Este ruşinos, degradant pentru contemporanii mei care cu atîta inconştienţă şi mîrlănie de secol 21 pot să murdărească o icoană morală a neamului nostru. Trei căsătorii, atît permitea Biserica Ortodoxă, dar primele două căsnicii s-au desfăcut prin moartea soţiilor sale. Evdochia de Kiev a murit în 1467 şi se căsătorise în 1463. Maria de Mangop s-a căsătorit în 1472 şi moare în 1477. El s-a căsătorit fiindcă a intrat în rînd cu legea, ori la români legea însemna credinţa ortodoxă. Nimic mai degradant, nimic mai murdar decît a te crampona de asemenea lucruri cu totul şi cu totul irelevante şi a pune în balanţă sacrificul unui popor, munca şi efortul său cu aceste chestiuni cu totul şi cu totul lipsite de relevanţă. Practic, Ştefan cel Mare n-a fost demitizat. Şi nu numai el. Şi Antonescu, şi Mihai Viteazu, şi Petru Rareş, şi Traian, şi Decebal, şi Avram Iancu, n-au fost demitizaţi. De ce? Pentru că nu sînt cunocuţi. Demitizezi ceva cînd scazi pe cineva în anvergura sa eroică cînd îl cunoşti cu adevărat, ori tu nu ai ce demitiza cînd nobilul român, ca să nu zic cuvinte dure, nefericitul popor român, prostit, manipulat printr-o diversiune cretinoidă nu mai crede în nimi, nici în Dumnezeu. Iar marii noştri oameni, care au fost în stare să ne căldească cîndva un destin istoric excepţional este astăzi aruncat în derizoriu. Nu eu, Xenopol, istoricul nostru important, în marea lui sinteză, „Istoria românilor din Dacia traiană”, cînd sfîrşeşte capitolul cu Ştefan cel Mare spune : „Ştefan cel Mare este unic în felul lui în istoria lumii. Poate fi comparat cu Carol XII al Suediei, cu Cezar şi chiar cu Alexandru Macedon”. Iar cronica de la Mănăstirea Hustînskaya – Kiev, ce spune atunci cînd a murit Ştefan cel Mare pe 2 iulie 1504? „A murit Împăratul Ştefan ca un al doilea Alexandru Macedon ce a fost”. Asta o spun străinii. Şi pentru că tot abordăm chestiunea demitizării, încă o dată, nu este demitizare, ci dispreţ faţă de propriile valori, „cel Mare” l-au făcut străinii. În 1531, pe 3 februarie, Sigismund, Regele Poloniei, îi scrie lui Petru Rareş într-o scrisoare „noi nu ne-am înţeles în privinţa Pocuţiei în timpul tatălui domniei tale Stefanus ide Magnus”. Polonezii prima oară i-au spus „cel Mare”. El a fost un bărbat mic, 1,56 metri, după măsurătorile din cripta voievodală de la Putna, locul nostru sacru.

„În 2004, România era condusă de un agent KGB, Ion Iliescu”

-    Se spunea că avea nevoie de ajutor ca să urce pe cal.
-    Şi ce, e o ruşine să ceri ajutorul cuiva? Sufletul lui a fost ... nu ştiu cum să spun ... el n-a murit ... documente, cîte cărţi s-au mai scris, îl simte viu, îl simte că el a iubit şi poporul acesta, şi credinţa acestui popor, şi dreptatea. A urît trădarea ! Şi a fost în stare, şi de asta este bine să amintim, a fost în stare să pedepsească pe oricine a atentat la demnitatea şi libertatea noastră. Praf şi pulbere s-au ales de toate armatele care au invadat Ţara Moldovei.

- De ce acum, la peste 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, nu mai avem conducătorii de atunci? Noi moldovenii, noi românii
- Din nefericire, la 500 de ani, în 2004, România era condusă de un agent KGB, Ion Iliescu. N-a suferit mai mult decît în acel an cumplita mînie, revoltă şi umilinţă. Un individ care a vîndut din nou Basarabia în 1991 prin tratatul cu ruşii, a abandonat-o, a avut obrăznicia şi infamia să pozeze în conducător patriot român, să omagieze pe unicul nostru împărat. Dar aşa de bine a omagiat personalitatea lui Ştefan cel Mare încît în momentul celor 5 secole, cît s-au împlinit pe 2 iulie 2004, pictura interioară a Bisericii Mănăstirea Putna nu exista, era doar ciment negru. O ruşine naţională. De ce nu avem conducătorii pe măsura celor din trecut? Pentru că aceştia nu ştiu, nu cunosc istorie, cu excepţia lui Traian Băsescu, şi nu sînt deloc subiectiv, un miliatr niciodată nu va trăda România, dovadă vizita la Chişinău. Aşadar, nu ştiu, nu cunosc istorie, n-au avut nimic comun cu neamul acesta, doar atîta au în comun cu noi : vorbesc aceeaşi limbă. Nu cunosc munca şi sacrificiile acestui popor, nu ştiu cît de multă umilinţă am suportat noi şi nu ştiu că libertatea noastră, a trecutului şi demnitatea noastră, trebuiesc ocrotite de ei. Dar cu un agent KGB ca Ion Iliescu sau cu alt trădător ca Emil Constantinescu, vezi tratatul din 1997 cu Ucraina, ce conducători să mai ai? Pînă în 1989 nu mai spunem pentru că România a fost o republică aşa-zisă independentă unională, sub scutul, sub cizma sovietică, URSS-ul.

Interviu realizat de Sergiu Bălăşcău


Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Contestată sau admirată, Iustina Irimia Cenușă, din postura de director: Singura afiliere pe care o am este dragostea față de cultura tradiționalăVIDEO & FOTO
Pentru unii observatori mai fini, numirea cântăreței de muzică populară pe postul de director interimar al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani a fost cumva previzibilă.Alții, în schimb, au asociat saltul în carieră al artistei drept înregimentare politică.
Ada D'Albon, nepoata lui Sadoveanu, între debutul de la Botoșani și viața în exil: Nimeni nu a îndrăznit să trăiască ce am trăit noi / Am fost foarte singură la Botoșani, extrem de singură! - FOTOGALERIE
O poveste de viață fascinantă, construită pe un fir care se confundă deseori cu istoria unui timp greu încercat.
INTERVIU Andreea Cujbă, designerul vestimentar de la Botoșani care ne menține în tendințe: Ce purtăm în seara de Revelion? Care este culoarea anului 2022? Ce aruncăm din dulap?GALERIE FOTO
Este tânără, frumoasă și elegantă. Este un etalon vestimentar pentru multe dintre doamnele și domnișoarele din Botoșani care țin la imaginea lor. Andreea Cujbă este creatorul de modă botoșănean cu o ascensiune rapidă în ultimii cinci ani.
INTERVIU Oana Pușcașu: Botoșani este un oraș magnific, cu valori în domeniul artelor, cu oameni pe care îi iubesc - VIDEO concert de Crăciun Cheia Sol
La 35 de ani, Oana Pușcașu își păstrează proaspătă copilăria, construind în Botoșani o poveste care împletește inocența cu talentul, disciplina cu performanța.
INTERVIU Simona Radiș: Mai este nevoie de un aur olimpic pentru a deveni cunoscută la nivelul pe care mi-l doresc VIDEO
În luna iulie a acestui an botoșăneanca Simona Radiș a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo. În aceste zile sportiva cu care întreg județul se mândrește se află în cantonament, se pregătește din greu pentru a triumfa din nou.
FLASH INTERVIU Botoșăneanca Raluca Olaru, în fața elevilor de la Liceul Sportiv: Mă gândesc că o să câștig și atât  - FOTOGALERIE
Cu multă ambiție, Raluca Olaru a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de haltere din luna mai.
Povestea fascinantă a dirijorului Victor Dumănescu: Fiu de preot, născut în refugiu, căsătorit cu o botoșăneancă și îndrăgostit iremediabil de muzică
Vineri, 17 decembrie, sub bagheta dirijorului Victor Dumănescu, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani se va cânta Rachmaninov. Iar melomanii vor avea parte și de o primă audiție a unei lucrări excepționale.
Octavian Lup: Publicul este interesat de ceea ce se ascunde în spatele sunetelor, să vadă ce are omul acela în inimă atunci când cântă - FOTO&VIDEO
De-a lungul anilor a revenit constant pe scena de la Botoșani. A cântat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori români: Tiberiu Oprea, Cristian Oroșanu, Petronius Negrescu, Bogdan Chiroșcă, Ilarion Ionescu-Galați, Matei Pop.
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO
La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.
Gică, te salută Gică Toma de la Mlenăuți. Mș bucur că aflu noutăți despre tine, mi-a zis ceva Vasile Aoncioaie și m-am bucurat, Telefonul meu este 0744323785
8 septembrie 2012, 16:02
mai multe despre acest mare istoric pewww.gicamanole.ro
14 februarie 2012, 10:16
'Stefan cel Mare', o carte importanta pentru istoria neamului, scrisa de o personalitate importanta a judetului, prof. Gica Manole.
31 decembrie 2011, 14:19
Daca a auzit de un mare stefanolog,cercetator botosenean care la studiat a viata numai pe Stefan ce Mare-Leo Simaschi
8 martie 2010, 10:55
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Distribuția pastilelor e perfect funcțională. Îndemn pe toată lumea, pe toate persoanele de până la 40 de ani, să se prezinte cât mai repede la medicul de familie de la care trebuie să primească prescripția pentru pastilele ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.9210 lei
USD
Dolarul SUA
4.8330 lei
CHF
Francul elveţian
5.0392 lei
GBP
Lira sterlină
5.8375 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5786 lei
XAU
Gramul de aur
276.1646 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2491 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2522 lei
AUD
Dolarul Australian
3.3658 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7446 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2007 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6614 lei
Vremea
astăzi
Botosani
24.2 o C
Dorohoi
21.9 o C
Bucecea
23.4 o C
Darabani
21.2 o C
Saveni
22.1 o C
Ştefăneşti
35.3 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.