Interviuri
INTERVIU Traian Apetrei : Avem o presă de partid
Actualul director al Teatrului Mihai Eminescu a debutat în presă la o vreme în care majoritatea celor care lucrează acum la Botoşani în domeniu încă nu se născuseră. Şi-a început cariera tocmai în 1973 ca fotoreporter la fostul Clopotul, a absolvit apoi Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, după care a fost pe rînd redactor, secretar general de redacţie, redactor şef adjunct. După revoluţie şi-a continuat cariera ca redactor şef şi director la Gazeta de Botoşani, iar timp de patru ani a condus si postul local Somax TV. 6 ani a scos săptămînalul Viaţa Botoşanilor, la care a renunţat la cîteva luni după preluarea şefiei importantei instituţii de cultură. N-a abandonat însă scrisul şi tocmai a lansat o nouă carte, „Ani de glorie la CS Botoşani”.


„În presă lucrau doar membri de partid” 

-    Cum regăsiţi presa botoşăneană la 20 de ani şi puţin după revoluţie, faţă de ceea ce era pe vremuri?
-    „Pe vremuri” ăsta are nişte ghilimele şi se referă strict la perioada dinainte de 1989, că, dacă ar fi să ne întoarcem în istoria presei botoşănene, în perioada interbelică, la care mai toţi facem referire, Botoşanii avea tare multe publicaţii. Referitor la situaţia presei de acum, mi se pare săracă, paradoxal … Sigur, au mai apărut, au mai dispărut o seamă de publicaţii, dar presa ar trebui să răspundă gusturilor poate mai diversificate de atît. Adică şi presa de scandal şi presa cu decolteuri şi cea fără decolteuri, necesară şi asta pentru o anumită categorie de public, dar şi presa de comentariu, de substanţă de greutate, pentru că, pînă la urmă, se întorc viziunile unora care făceam parte din presa de pînă în 1989 şi din anii următori care eu, cel puţin în ceea ce mă priveşte, între priorităţile judeţului aşezam producţia. Producţia aceea serioasă : agricultura …

-    Era sarcină de la partid să scrieţi despre producţie?
-    Sigur, era o presă de partid, după cum o presă de partid este şi acum în bună măsură. Acum e ceva mai mascată, atunci era limpede spus. În presă lucrau doar membri de partid.

-    Atunci era clar, se ştia a cui partid este presa. Acum a cui partid este?
-    Acum nu prea ştii a cui e, dar e a cuiva. Fiecare publicaţie e a cuiva care încearcă inclusiv prin perioadele de alegeri să-şi impună punctele de vedere, candidaţii, o personalitate anume. Una peste alta, eu cred că şi ceea ce face presa se măsoară în ceva. Starea ţării reflectă într-un fel, sigur politicul o reflectă, economicul o referă, dar şi ceea ce a făcut presa pentru un domeniu şi pentru altul.

Ani buni ziarul judeţean nu avea maşină 

-    Tehnic vroiam să vă întreb : acum presarii au o mulţime de mijloace de informare, de la internet şi pînă la telefon mobil. Cum vă culegeaţi atunci dvs. informaţiile, cum vă veneau ideile?
-    Din nefericire se mai folosea şi atunci uneori telefonul, acela cu fir, sîrmă şi toate păcatele lui, ba chiar şi cel cu manivelă mai era pe ici, pe acolo, pe la nişte CAP-uri uitate prin judeţ. Cel mai potrivit lucru era mersul la faţa locului, erau vremuri foarte bune pentru presa locală în care aveam maşină sau maşini. S-a întîmplat ca ani buni totuşi ziarul judeţean de atunci să nu aibă maşină şi era un calvar să mergi cu tractorul, cu remorca, cu ITA, cu autobuzele acelea de care îşi mai amintesc cei din generaţiile vechi în care te treceau mai ales vara toate sudorile, iarna toate frigurile, nu era defel comod. Adică într-o profesie în care jumătate este roata, mai este talentul, în primul rînd, după aceea nişte abilităţi specifice profesiei, dar şi posibilităţile de mişcare contează. Acum este evident, posibilităţile sunt mult mai mari.

-    Vi s-a întîmplat să scrieţi un articol sau mai multe şi să vi se reproşeze de la partid conţinutul, sau mesajul, sau anumite cuvinte utilizate?
-    Era spre sfîrşit … colegii care lucraseră în cenzură renunţaseră la cenzura propriu-zisă, adică erau doi oameni în redacţie care atît aveau ca misiune profesională să nu lase a trece în paginile ziarului măcar ceva care să sugereze, să lase în plan secund, să se înţeleagă precum că ar fi vorba de vreo abatere de la linia politică a partidului. Nu încape vorbă, ce să ne mai ascundem după deget, trebuia făcut ceva anume, politicul stabilise ce anume, iar presa era un instrument în mîna politicului de a-şi aplica ideile respective şi nu aveai încotro.

-    Atunci aproape că nu exista întreprindere care să nu aibă unu-doi turnători, era fiecare cu turnătorul lor. Cum era la fostul „Clopotul”, îi cunoşteaţi, nu?
-    Profesia era însăşi şi este luată în serios. Înseamnă în primul rînd contactul cu foarte multă lume. Acum cum îi cu serviciile de informare. De exemplu, nimeni nu întreabă la americani de ce au atît de multe servicii de toate felurile şi categoriile. Nimeni nu face caz. Telefoanele acum cred că sunt mai controlate decît în vremea lui Ceauşescu, la modul cel mai propriu. Individul e mai strîns acum şi decît în vremea aceea. Sistemul lua toate măsurile să îşi conserve existenţa şi raţiunea de a fi. Am fost în cîteva vizite, am fost mai apropiat prin faptul că făceam şi fotografiile pentru ziar şi vedeam oameni despre care ştiam care e adevărata lor profesie şi care erau printre muncitorii de la o întreprindere care chipurile îşi exprimau entuziasmul pentru vizita cu pricina. Ştiam bine. Era un sistem bine căptuşit cu toate instrumentele de siguranţă, dar, repet, o culpabilizare a acelui sistem pentru că îşi crease acest sistem propriu nu cred că şi corespunde realităţii.

Cu „înflăcăcare” a aruncat la gunoi 8 tone de hîrtie

-    Dar se întîmplau lucruri de genul celor văzute acum în filme, să se ajungă să se retuşeze fotografii ca să iasă prim secretarul bine?
-    Sigur că da. Era o rigoare foarte mare la felul în care arătau fotografiile cu şeful statului sau cu cei din anturajul lui, cu cîtă distanţă trebuie să fie între unul şi altul. Dacă ar fi să amintesc, după vizita lui Ceauşescu, eram adjunct la Clopotul de pe vremea aceea. ziare vechiApare ziarul în opt pagini, intră în rotativă, începuse procesul de tipărire, erau 50.000 de exemplare tipărite, totul mergea din plin, şefii plecaseră acasă, adjunctul rămăsese … La un moment dat am plecat şi eu de acolo, pe la 12 şi ceva noaptea primesc un telefon în care mecanicul de la rotativă, Murgu Pantelimon, Dumnezeu să-l ierte că a şi murit, mă întreabă următorul fapt : „domn’ Traian, există în pagina 6 o fotografie în care, într-o poezie (care de altfel era plină de idolatrie) «noi cu înflăcărare» nu’ş ce facem. Textul apare cam în felul următor : «cu înflăcăcare» nu’ş ce facem”. Mă întreabă : „Ce facem, oprim rotativa?” Şefii, nefiind de găsit din felurite motive, sigur că plana peste mine o mare greutate, am decis să oprim tipărirea mai departe, să scoatem, să refacem rîndul acela. Era cazul de vreo 8 tone de hîrtie care trecuseră deja prin rotativă, colegii din echipa acelui număr sigur că au plătit pînă la urmă hîrtia respectivă, dar mai greu a fost să adun ziarele. Deja erau plecate prin reţeaua care era a Poştei, maşinile tot veneau şi duceau în punctele de distribuţie, 50.000 tirajul la vremea aceea nu era chiar de ici, de colo şi o seamă de colegi au răspuns absolut admirabil. Adică se făcuse de acum, 2-3 de noapte, să iei oamenii din papuci şi din pijama, să îi aduci, să îi urci în maşini, să aducă înapoi ziarele deja duse, nu era chiar de ici, de colo. Sigur, toate astea de spaima regimului, adică puteam foarte bine să înfund puşcăria pentru o asemenea neatenţie.

-    Şi au fost sancţiuni administrative?
-    Da, Băciucu a văzut la ceva vreme. Eu am tăcut asupra incidentului, dar bineînţeles că s-a aflat. Băciucu, care era secretar cu propaganda şi-a şi luat un exemplar din cel cu greşeala în cauză. N-am primit o sancţiune, singurul lucru a fost că, repet, colegii mei au trebuit să plătească hîrtia aceea irosită, dar spaima noastră nu a fost de ici, de colo.

„Nimeni din presa de azi nu are răbdare” 

-    Se întîmpla să deformaţi realitatea, să umflaţi nişte date, şi mă gîndesc la producţia agricolă, doar ca să dea bine?
-    Era o practică a regimului şi care se explica. Acum privim cu o anumită detaşare, dar atunci, faţă în faţă cu realitatea vremurilor, cînd spuneai că sunt 4.000 de kilograme de ceva la hectar sau 4.000 de litri de lapte pe fiecare vacă, însă asta se explică prin aceea că piaţa externă şi raporturile comerciale cereau României să îşi satisfacă iniţial nevoile interne şi abia după aceea să poată exporta. Ei, ori se duceau aceste cifre evident umflate ca să se spună că ar fi o bunăstare din asta teribilă, că au din ce să îşi menţină pentru consumul propriu tot ceea ce este necesar şi pot să exporte. Asta explica acea boală care n-a fost tocmai uşoară.

-    Cum erau plătiţi ziariştii faţă de restul angajaţilor?
-    Nu cine ştie ce. Atunci era o ierarhie mai riguroasă. De exemplu, nu puteai să fii venit de trei luni în presă şi să fii în vîrful respectivei piramide. Traian Apetrei interviuEra, îmi amintesc, în ceea ce mă priveşte, ca să nu dau seama pe alţii, pentru hai să spunem eforturile mele mai deosebite, pentru că profesia coincidea cu pasiunea, mă trecuse la altă categorie de salarizare cu vreo trei luni în avans. A venit controlul financiar şi a trebuit să dau toţi banii ăia o dată înapoi. De exemplu, pentru o trecere de la redactor la redactor şef adjunct îţi trebuiau 11 ani de lucru în profesie, adică în 11 ani ai fi probat că eşti ceva. Şi mai era un aspect, asta tăia orice idee de a-ţi săpa şeful, adică vrei, nu vrei, trebuie să treacă un timp. E adevărat şi că, dacă aveai calităţi excepţionale şi probate în timp, puteai să urci în ierarahie mai repede decît cel care, să spunem, aştepta ca în armată, să treacă la normal, la nu ştiu cîţi ani. Era o rigoare, de la redactor de bază şi pînă la secretar de redacţie erau 9 ani şi erai promovat dacă, eventual, aveai calităţi. Adică puteai să treci, dar 9 ani … uite că nimeni din presa de azi nu are răbdare.

-    Şi tehnic şi economic vorbind, aţi făcut presă şi înainte şi după revoluţie, cînd vi se pare că a fost mai dificil?
-    E greu de spus. Presa şi-a avut o misiune specifică atunci, ar trebui să aibă şi acum. Era la fel de greu şi atunci, şi acum. Acum sunt înlesnirile astea tehnice, accesul la mai multe informaţii, asta cere, în poziţii importante de redactor şef, de secretar de redacţie, mult mai mult discernămînt. A venit moda adusă de Soros că noi nu comentăm, noi doar ilustrăm realitatea, noi doar oferim datele despre realitate, trecîndu-se peste aspectul că selectarea doar a fiecărei informaţii este un act de opţiune : de ce informaţia aia şi nu cealaltă? El în sine te duce într-o tabără sau alta.

Clopotul aducea mulţi bani Judeţenei de Partid 

-    Tot comparînd ceea ce era atunci cu ceea ce este acum, înainte cum era, Clopotul se autofinanţa sau era sprijinit de cineva?
-    Paradoxal, Clopotul aducea mai mulţi bani la bugetul Judeţenei de Partid decît aducea, de exemplu, gospodăria de partid.

-    Dar cum aducea? Avea contracte de publicitate? Că nu prea exista termenul acesta de reclamă atunci
-    Şi prin vînzarea liberă, şi prin publicitate, şi prin mica publicitate.

-    Îşi făceau întreprinderile reclamă în ziar?
-    Da, era şi treaba asta. Era marea publicitate şi mica publicitate, şi atunci erau. Adică erau ofertele de produse, nu neapărat concurenţa. Îşi ofereau fiecare produsele, la metru pătrat, la mobilă, la garnituri, la pompe … îmi aduc aminte IUPS-ul, motoare electrice, pompe, războaie, sticlăria de la Dorohoi care era aproape permanent prezentă în ziar. Erau marile unităţi care făceau publicitate în alt sens, adică „puteţi găsi acolo nu ştiu ce, pahare sau servicii”, la acest mod.


Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU
Gelu Graur, posibil candidat la Primăria Botoșani din partea USR (?!): Degeaba ne revoltăm pe Facebook, degeaba ridicăm pumnii către cerGALERIE FOTO
La nivel de Botoșani, când vine vorba despre ieșit în stradă, ne vine în minte cuplul Gelu Graur – Sînziana Secrieru. Nu a fost protest împotriva vreunei ordonanțe (de orice fel) la care să nu fi fost în stradă în semn de revoltă. Cei doi au fost printre botoșănenii gazați anul trecut pe 10 august 2018. Tot ei au aprins o lumânare și au plâns în față la Colectiv. Iar exemplele pot continua.
FEMEI PUTERNICE de la Botoșani! Mirela Saucă, femeia politician cu carieră proprie și familie: În spatele unei femei de succes stă un bărbat flămând :))
O femeie cu o voce este în definitiv o femeie puternică. Într-o lume care le aparține încă bărbaților, mai ales la nivel de decizie, există femei care le sunt adversari egali și care pot face față oricăror provocări. În unele cazuri, mai bine chiar decât sexul tare. Și la Botoșani sunt femei puternice. Pe multe dintre ele avem ocazia să le vedem și să le ascultăm. Altele preferă să strălucească în propriul con de umbră, mai puțin expus ochiului critic al societății.
INTERVIU: Cristian, inspector de 30 de ani într-o instituție (încă) îndrăgostit de Cenușăreasa pe care i-au interzis-o și părinții – GALERIE FOTO
Se poate spune că a iubit-o încă de când nici nu știa ce înseamnă iubirea. I-a intrat pe sub piele, direct în sânge, ca un microb de care nu te mai poți descotorosi și nu l-a mai părăsit nicio clipă. I-a simțit prezența prima dată pe când avea probabil patru ani. Atunci și-a privit prima dată, în ochi, pasiunea.Pictura!
INTERVIU: Dr. Bogdan C.S. Pîrvu: Până să ajungă la psiholog sau la medic, preotul este foarte important
De foarte multe omul își creează boala, se spune, iar adevărul nu este departe. Medicul psihiatru Bogdan C.S. Pîrvu, de la Secția de Psihiatrie a Spitalului Mavromati, spune că atât psihologii, cât și medicii și preoții, trebuie să fie pregătiți pentru a prelua problemele complexe cu care se confruntă societatea de astăzi.
INTERVIU Tânărul de la alianța care a produs marea surpriză a alegerilor: Am vrut să emigrez de vreo două ori. Așa am ajuns în politică
Marea surpriză a alegerilor europarlamentare din 26 mai 2019 au fost tinerii din Alianța 2020 USR – PLUS care s-au clasat pe podium și au fost la un pas să depășească partidele istorice de pe eșichierul politic românesc.
INTERVIU: Învățătoarea din municipiu care de peste 20 de ani merge zilnic la țară, și-n cizme de cauciuc,pentru a forma generații – Sunt fiica satului
Cineva spunea că învățătorii au trei iubiri: iubirea de a învăța, iubirea față de elevi și iubirea de a le aduce pe cele două împreună. Ana - Maria Zbanț este învățător de 25 de ani, iar de 21 de ani face zilnic naveta. Iubește copiii cei mici și susține că acum nu îi mai este greu să parcurgă zilnic aproape 20 kilometri. 
INTERVIU: CINE este cu adevărat botoșăneanul care a fost văzut de peste 1 milion de oameni – GALERIE FOTO  
Daniel Câșlariu a ieșit din mulțime pentru prima dată la marșul auto care a avut loc pe 9 aprilie 2019 în județul Botoșani. Are 29 de ani și s-a născut în comuna Trușești. S-a evidențiat în urma mesajelor pe care le-a transmis la manifestații publice și care au prins mai ales în rândul tinerilor. Deși, spune el, au fost și botoșăneni cu ani mulți în buletin care l-au oprit pe stradă pentru a-l felicita pentru curajul de a se implica.  
INTERVIU cu una dintre cele mai iubite profesoare din Botoșani, care de 12 ani colorează viața elevilor: Îmi imaginez că în bănci sunt copiii meiFOTOGALERIE
„Felul cum este profesorul este mult mai important decât ceea ce predă el" – anonim.Astăzi este despre un profesor iubit de elevi poate și prin prisma materiei pe care o „predă”. Talida Grunzac este profesor de Arte Plastice la Colegiul AT Laurian și de-a lungul anilor a înțeles că elevii trebuie respectați, sprijiniți și iubiți.
Să nu ne răzbunațiINTERVIU cu actrița care joacă într-o piesă unică: Am fost botezată pe ascuns, într-un ceaun, acasă
Weekendul acesta botoșănenii își pot petrece timpul liber la Cinema Unirea. De data aceasta nu la un film, ci la o piesă de teatru ce se joacă în premieră.
EXCLUSIV  în INTERVIUL săptămânii: Tânărul din Botoșani captiv în lumea drogurilor timp de 12 ani: Uneori făceam rost de la șeful meu
Fenomenul consumului de droguri este din ce în ce mai îngrijorător la nivelul județului Botoșani. Și nu numai. De cele mai multe ori tinerii sunt cei care cad în capcana acestui flagel. Gabriel, un botoșănean în vârstă de 29 de ani, a fost captiv în lumea drogurilor timp de 12 ani. Acum, spune el,  a renunțat pentru că pur și simplu se săturase să trăiască așa. 
INTERVIU în IMAGINI cu botoșăneanul director care intră pe aceeași ușă de 29 de ani de zile – FOTOGALERIE
Sunt aproape trei decenii de când, în fiecare dimineață, un director de instituție de la Botoșani parcurge același drum și intră pe aceeași ușă. Urcă aceleași trepte până la etajul doi al instituției, apasă clanța aceleiași uși și se așază molcom la biroul peste care și-a așternut gândurile și munca oră de oră, în fiecare dintre cele peste 7.000 de zile de când parcurge această rutină.
INTERVIU „Mămica de aur” a bebelușilor de la Maternitatea Botoșani: Poți surprinde într-o singură zi prima respirație a unui copilaș, dar și ultima
Carmen Zaboloteanu este medic în cadrul Secției de Obstetrică-Ginecologie de patru ani. Iubește bebelușii și și-a dorit încă de mic copil să devină medic. Vrea să crească nivelul Maternității Botoșani, iar pentru asta își dorește o echipă cât mai tânără.
SPORTUL după sărbători, cum scăpăm de kilogramele în plus: INTERVIU cu instructorul sportiv a mai multor botoșănence - FOTOGALERIE
M-am îngrășat este probabil expresia cea mai folosită după trecerea sărbătorilor de iarnă. Bucatele tradiționale au fost de nerefuzat, iar kilogramele și-au făcut apariția în diferite zone ale corpului.
INTERVIU cu un creator de modă din Botoșani: Ce purtăm de Crăciun și Revelion? CULOAREA care a devenit… tabu - GALERIE FOTO
Perioada sărbătorilor este cu siguranță una în care botoșănencele vor să fie cele mai frumoase. Pe lângă faptul că își fac programare din timp la saloanele de înfrumusețare, acestea își pregătesc cu grijă ținutele, atât pentru cele trei zile de Crăciun cât și pentru Revelion.
INTERVIU medic nutriționist despre lăcomia de sărbători: Cum putem repara greșeala? / Nu mai mâncăm deloc
Masa de Crăciun, un „boom” culinar: RECOMANDĂRI de la un medic nutriționist de la Botoșani pentru cei lacomi și nu numai
INTERVIU Dimitrie Sturdza, milionarul campion botezat de Regele Mihai: Marea Unire în ziua de astăzi este Marea Rușine / Noi moldovenii am devenit un fel de rezervor de vot
Eroul nostru de astăzi are o viață care n-ar putea fi cuprinsă fidel nici într-un film și nici chiar într-o carte. Face parte din celebra familia Sturdza care i-a dat Moldovei, printre alții, pe Ioniță Sandu Sturdza și Mihail Sturdza, domnitori în secolul al XIX - lea.
Video INTERVIU: Îngerul din Botoșani care salvează vieți la Fundeni, mărturisiri din tinerețe și sala de operații - GALERIE FOTO
Doina Hrehoreț este singurul medic chirurg din România și Europa de Est care face transplanturi de ficat. S-a născut la Botoșani, pe 26 noiembre 1967 şi este absolventă a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”.
INTERVIU: Femeia din spatele celui mai puternic om al județului
„În spatele unui bărbat puternic se află o femeie puternică” – autor necunoscut.
INTERVIU Minodora Vasiliu: Nu am avut niciodată probleme cu politica / Nu trebuie creată panică
Minodora Vasiliu este de aproape zece ani de zile directorul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Botoșani. Este una din puținele reprezentante ale sexului frumos din fruntea serviciilor publice deconcentrate din Botoșani și are în subordine aproximativ 200 de salariați. Medic veterinar de profesie, șefa DSVSA este și una dintre cele mai elegante apariții de la Botoșani. 
Flash INTERVIU: Costel Enache, antrenorul de la FC Botoșani: Adversarii sunt foarte puternici
Antrenorul principal de la FC Botoșani a oferit un interviu din cantonamentul pe care roș-alb-albaștrii îl au în Austria.
Multe din povestirile dumnealui sunt foarte bine conturate chiar si cu ceva lauri ca doar are scoala de partid, dar cand venea prin intreprinderile socialiste si testa directori si acesi secretari de buzunar de partid caca au urmarit directivele congreselor de partid. Se cam temeau directori din acea perioada de domnia sa asemenea lucrui oare lea uitat domnu Apetrei ,sunt multe dar timpul a trecut si ar fi pacat sa rascolim trecutul si sai umbrim imaginea .
11 aprilie 2010, 11:33
kalapod.net%20
starshiners.ro%20
Sondaj
Cu cine votați în turul II al alegerilor prezidențiale?
Klaus Iohannis
Viorica Dăncilă
Declaraţia zilei
”Încrederea și votul cetățenilor din comuna Păltiniș înseamnă enorm pentru mine și nu face decât să-mi întărească convingerile că vom izbăvi împreună pentru comunitatea noastră. Mulțumesc tuturor pentru încredere, ...
astratex.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.7667 lei
USD
Dolarul SUA
4.3224 lei
CHF
Francul elveţian
4.3685 lei
GBP
Lira sterlină
5.5647 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.9774 lei
XAU
Gramul de aur
203.6272 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2467 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4239 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9313 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2621 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1864 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6379 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2019 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.