Interviuri
INTERVIU Traian Apetrei : Avem o presă de partid
Actualul director al Teatrului Mihai Eminescu a debutat în presă la o vreme în care majoritatea celor care lucrează acum la Botoşani în domeniu încă nu se născuseră. Şi-a început cariera tocmai în 1973 ca fotoreporter la fostul Clopotul, a absolvit apoi Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, după care a fost pe rînd redactor, secretar general de redacţie, redactor şef adjunct. După revoluţie şi-a continuat cariera ca redactor şef şi director la Gazeta de Botoşani, iar timp de patru ani a condus si postul local Somax TV. 6 ani a scos săptămînalul Viaţa Botoşanilor, la care a renunţat la cîteva luni după preluarea şefiei importantei instituţii de cultură. N-a abandonat însă scrisul şi tocmai a lansat o nouă carte, „Ani de glorie la CS Botoşani”.


„În presă lucrau doar membri de partid” 

-    Cum regăsiţi presa botoşăneană la 20 de ani şi puţin după revoluţie, faţă de ceea ce era pe vremuri?
-    „Pe vremuri” ăsta are nişte ghilimele şi se referă strict la perioada dinainte de 1989, că, dacă ar fi să ne întoarcem în istoria presei botoşănene, în perioada interbelică, la care mai toţi facem referire, Botoşanii avea tare multe publicaţii. Referitor la situaţia presei de acum, mi se pare săracă, paradoxal … Sigur, au mai apărut, au mai dispărut o seamă de publicaţii, dar presa ar trebui să răspundă gusturilor poate mai diversificate de atît. Adică şi presa de scandal şi presa cu decolteuri şi cea fără decolteuri, necesară şi asta pentru o anumită categorie de public, dar şi presa de comentariu, de substanţă de greutate, pentru că, pînă la urmă, se întorc viziunile unora care făceam parte din presa de pînă în 1989 şi din anii următori care eu, cel puţin în ceea ce mă priveşte, între priorităţile judeţului aşezam producţia. Producţia aceea serioasă : agricultura …

-    Era sarcină de la partid să scrieţi despre producţie?
-    Sigur, era o presă de partid, după cum o presă de partid este şi acum în bună măsură. Acum e ceva mai mascată, atunci era limpede spus. În presă lucrau doar membri de partid.

-    Atunci era clar, se ştia a cui partid este presa. Acum a cui partid este?
-    Acum nu prea ştii a cui e, dar e a cuiva. Fiecare publicaţie e a cuiva care încearcă inclusiv prin perioadele de alegeri să-şi impună punctele de vedere, candidaţii, o personalitate anume. Una peste alta, eu cred că şi ceea ce face presa se măsoară în ceva. Starea ţării reflectă într-un fel, sigur politicul o reflectă, economicul o referă, dar şi ceea ce a făcut presa pentru un domeniu şi pentru altul.

Ani buni ziarul judeţean nu avea maşină 

-    Tehnic vroiam să vă întreb : acum presarii au o mulţime de mijloace de informare, de la internet şi pînă la telefon mobil. Cum vă culegeaţi atunci dvs. informaţiile, cum vă veneau ideile?
-    Din nefericire se mai folosea şi atunci uneori telefonul, acela cu fir, sîrmă şi toate păcatele lui, ba chiar şi cel cu manivelă mai era pe ici, pe acolo, pe la nişte CAP-uri uitate prin judeţ. Cel mai potrivit lucru era mersul la faţa locului, erau vremuri foarte bune pentru presa locală în care aveam maşină sau maşini. S-a întîmplat ca ani buni totuşi ziarul judeţean de atunci să nu aibă maşină şi era un calvar să mergi cu tractorul, cu remorca, cu ITA, cu autobuzele acelea de care îşi mai amintesc cei din generaţiile vechi în care te treceau mai ales vara toate sudorile, iarna toate frigurile, nu era defel comod. Adică într-o profesie în care jumătate este roata, mai este talentul, în primul rînd, după aceea nişte abilităţi specifice profesiei, dar şi posibilităţile de mişcare contează. Acum este evident, posibilităţile sunt mult mai mari.

-    Vi s-a întîmplat să scrieţi un articol sau mai multe şi să vi se reproşeze de la partid conţinutul, sau mesajul, sau anumite cuvinte utilizate?
-    Era spre sfîrşit … colegii care lucraseră în cenzură renunţaseră la cenzura propriu-zisă, adică erau doi oameni în redacţie care atît aveau ca misiune profesională să nu lase a trece în paginile ziarului măcar ceva care să sugereze, să lase în plan secund, să se înţeleagă precum că ar fi vorba de vreo abatere de la linia politică a partidului. Nu încape vorbă, ce să ne mai ascundem după deget, trebuia făcut ceva anume, politicul stabilise ce anume, iar presa era un instrument în mîna politicului de a-şi aplica ideile respective şi nu aveai încotro.

-    Atunci aproape că nu exista întreprindere care să nu aibă unu-doi turnători, era fiecare cu turnătorul lor. Cum era la fostul „Clopotul”, îi cunoşteaţi, nu?
-    Profesia era însăşi şi este luată în serios. Înseamnă în primul rînd contactul cu foarte multă lume. Acum cum îi cu serviciile de informare. De exemplu, nimeni nu întreabă la americani de ce au atît de multe servicii de toate felurile şi categoriile. Nimeni nu face caz. Telefoanele acum cred că sunt mai controlate decît în vremea lui Ceauşescu, la modul cel mai propriu. Individul e mai strîns acum şi decît în vremea aceea. Sistemul lua toate măsurile să îşi conserve existenţa şi raţiunea de a fi. Am fost în cîteva vizite, am fost mai apropiat prin faptul că făceam şi fotografiile pentru ziar şi vedeam oameni despre care ştiam care e adevărata lor profesie şi care erau printre muncitorii de la o întreprindere care chipurile îşi exprimau entuziasmul pentru vizita cu pricina. Ştiam bine. Era un sistem bine căptuşit cu toate instrumentele de siguranţă, dar, repet, o culpabilizare a acelui sistem pentru că îşi crease acest sistem propriu nu cred că şi corespunde realităţii.

Cu „înflăcăcare” a aruncat la gunoi 8 tone de hîrtie

-    Dar se întîmplau lucruri de genul celor văzute acum în filme, să se ajungă să se retuşeze fotografii ca să iasă prim secretarul bine?
-    Sigur că da. Era o rigoare foarte mare la felul în care arătau fotografiile cu şeful statului sau cu cei din anturajul lui, cu cîtă distanţă trebuie să fie între unul şi altul. Dacă ar fi să amintesc, după vizita lui Ceauşescu, eram adjunct la Clopotul de pe vremea aceea. ziare vechiApare ziarul în opt pagini, intră în rotativă, începuse procesul de tipărire, erau 50.000 de exemplare tipărite, totul mergea din plin, şefii plecaseră acasă, adjunctul rămăsese … La un moment dat am plecat şi eu de acolo, pe la 12 şi ceva noaptea primesc un telefon în care mecanicul de la rotativă, Murgu Pantelimon, Dumnezeu să-l ierte că a şi murit, mă întreabă următorul fapt : „domn’ Traian, există în pagina 6 o fotografie în care, într-o poezie (care de altfel era plină de idolatrie) «noi cu înflăcărare» nu’ş ce facem. Textul apare cam în felul următor : «cu înflăcăcare» nu’ş ce facem”. Mă întreabă : „Ce facem, oprim rotativa?” Şefii, nefiind de găsit din felurite motive, sigur că plana peste mine o mare greutate, am decis să oprim tipărirea mai departe, să scoatem, să refacem rîndul acela. Era cazul de vreo 8 tone de hîrtie care trecuseră deja prin rotativă, colegii din echipa acelui număr sigur că au plătit pînă la urmă hîrtia respectivă, dar mai greu a fost să adun ziarele. Deja erau plecate prin reţeaua care era a Poştei, maşinile tot veneau şi duceau în punctele de distribuţie, 50.000 tirajul la vremea aceea nu era chiar de ici, de colo şi o seamă de colegi au răspuns absolut admirabil. Adică se făcuse de acum, 2-3 de noapte, să iei oamenii din papuci şi din pijama, să îi aduci, să îi urci în maşini, să aducă înapoi ziarele deja duse, nu era chiar de ici, de colo. Sigur, toate astea de spaima regimului, adică puteam foarte bine să înfund puşcăria pentru o asemenea neatenţie.

-    Şi au fost sancţiuni administrative?
-    Da, Băciucu a văzut la ceva vreme. Eu am tăcut asupra incidentului, dar bineînţeles că s-a aflat. Băciucu, care era secretar cu propaganda şi-a şi luat un exemplar din cel cu greşeala în cauză. N-am primit o sancţiune, singurul lucru a fost că, repet, colegii mei au trebuit să plătească hîrtia aceea irosită, dar spaima noastră nu a fost de ici, de colo.

„Nimeni din presa de azi nu are răbdare” 

-    Se întîmpla să deformaţi realitatea, să umflaţi nişte date, şi mă gîndesc la producţia agricolă, doar ca să dea bine?
-    Era o practică a regimului şi care se explica. Acum privim cu o anumită detaşare, dar atunci, faţă în faţă cu realitatea vremurilor, cînd spuneai că sunt 4.000 de kilograme de ceva la hectar sau 4.000 de litri de lapte pe fiecare vacă, însă asta se explică prin aceea că piaţa externă şi raporturile comerciale cereau României să îşi satisfacă iniţial nevoile interne şi abia după aceea să poată exporta. Ei, ori se duceau aceste cifre evident umflate ca să se spună că ar fi o bunăstare din asta teribilă, că au din ce să îşi menţină pentru consumul propriu tot ceea ce este necesar şi pot să exporte. Asta explica acea boală care n-a fost tocmai uşoară.

-    Cum erau plătiţi ziariştii faţă de restul angajaţilor?
-    Nu cine ştie ce. Atunci era o ierarhie mai riguroasă. De exemplu, nu puteai să fii venit de trei luni în presă şi să fii în vîrful respectivei piramide. Traian Apetrei interviuEra, îmi amintesc, în ceea ce mă priveşte, ca să nu dau seama pe alţii, pentru hai să spunem eforturile mele mai deosebite, pentru că profesia coincidea cu pasiunea, mă trecuse la altă categorie de salarizare cu vreo trei luni în avans. A venit controlul financiar şi a trebuit să dau toţi banii ăia o dată înapoi. De exemplu, pentru o trecere de la redactor la redactor şef adjunct îţi trebuiau 11 ani de lucru în profesie, adică în 11 ani ai fi probat că eşti ceva. Şi mai era un aspect, asta tăia orice idee de a-ţi săpa şeful, adică vrei, nu vrei, trebuie să treacă un timp. E adevărat şi că, dacă aveai calităţi excepţionale şi probate în timp, puteai să urci în ierarahie mai repede decît cel care, să spunem, aştepta ca în armată, să treacă la normal, la nu ştiu cîţi ani. Era o rigoare, de la redactor de bază şi pînă la secretar de redacţie erau 9 ani şi erai promovat dacă, eventual, aveai calităţi. Adică puteai să treci, dar 9 ani … uite că nimeni din presa de azi nu are răbdare.

-    Şi tehnic şi economic vorbind, aţi făcut presă şi înainte şi după revoluţie, cînd vi se pare că a fost mai dificil?
-    E greu de spus. Presa şi-a avut o misiune specifică atunci, ar trebui să aibă şi acum. Era la fel de greu şi atunci, şi acum. Acum sunt înlesnirile astea tehnice, accesul la mai multe informaţii, asta cere, în poziţii importante de redactor şef, de secretar de redacţie, mult mai mult discernămînt. A venit moda adusă de Soros că noi nu comentăm, noi doar ilustrăm realitatea, noi doar oferim datele despre realitate, trecîndu-se peste aspectul că selectarea doar a fiecărei informaţii este un act de opţiune : de ce informaţia aia şi nu cealaltă? El în sine te duce într-o tabără sau alta.

Clopotul aducea mulţi bani Judeţenei de Partid 

-    Tot comparînd ceea ce era atunci cu ceea ce este acum, înainte cum era, Clopotul se autofinanţa sau era sprijinit de cineva?
-    Paradoxal, Clopotul aducea mai mulţi bani la bugetul Judeţenei de Partid decît aducea, de exemplu, gospodăria de partid.

-    Dar cum aducea? Avea contracte de publicitate? Că nu prea exista termenul acesta de reclamă atunci
-    Şi prin vînzarea liberă, şi prin publicitate, şi prin mica publicitate.

-    Îşi făceau întreprinderile reclamă în ziar?
-    Da, era şi treaba asta. Era marea publicitate şi mica publicitate, şi atunci erau. Adică erau ofertele de produse, nu neapărat concurenţa. Îşi ofereau fiecare produsele, la metru pătrat, la mobilă, la garnituri, la pompe … îmi aduc aminte IUPS-ul, motoare electrice, pompe, războaie, sticlăria de la Dorohoi care era aproape permanent prezentă în ziar. Erau marile unităţi care făceau publicitate în alt sens, adică „puteţi găsi acolo nu ştiu ce, pahare sau servicii”, la acest mod.


Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU
INTERVIU Andreea Cujbă, designerul vestimentar de la Botoșani care ne menține în tendințe: Ce purtăm în seara de Revelion? Care este culoarea anului 2022? Ce aruncăm din dulap?GALERIE FOTO
Este tânără, frumoasă și elegantă. Este un etalon vestimentar pentru multe dintre doamnele și domnișoarele din Botoșani care țin la imaginea lor. Andreea Cujbă este creatorul de modă botoșănean cu o ascensiune rapidă în ultimii cinci ani.
INTERVIU Oana Pușcașu: Botoșani este un oraș magnific, cu valori în domeniul artelor, cu oameni pe care îi iubesc - VIDEO concert de Crăciun Cheia Sol
La 35 de ani, Oana Pușcașu își păstrează proaspătă copilăria, construind în Botoșani o poveste care împletește inocența cu talentul, disciplina cu performanța.
INTERVIU Simona Radiș: Mai este nevoie de un aur olimpic pentru a deveni cunoscută la nivelul pe care mi-l doresc VIDEO
În luna iulie a acestui an botoșăneanca Simona Radiș a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo. În aceste zile sportiva cu care întreg județul se mândrește se află în cantonament, se pregătește din greu pentru a triumfa din nou.
FLASH INTERVIU Botoșăneanca Raluca Olaru, în fața elevilor de la Liceul Sportiv: Mă gândesc că o să câștig și atât  - FOTOGALERIE
Cu multă ambiție, Raluca Olaru a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de haltere din luna mai.
Povestea fascinantă a dirijorului Victor Dumănescu: Fiu de preot, născut în refugiu, căsătorit cu o botoșăneancă și îndrăgostit iremediabil de muzică
Vineri, 17 decembrie, sub bagheta dirijorului Victor Dumănescu, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani se va cânta Rachmaninov. Iar melomanii vor avea parte și de o primă audiție a unei lucrări excepționale.
Octavian Lup: Publicul este interesat de ceea ce se ascunde în spatele sunetelor, să vadă ce are omul acela în inimă atunci când cântă - FOTO&VIDEO
De-a lungul anilor a revenit constant pe scena de la Botoșani. A cântat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori români: Tiberiu Oprea, Cristian Oroșanu, Petronius Negrescu, Bogdan Chiroșcă, Ilarion Ionescu-Galați, Matei Pop.
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO
La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.
Raul Chiș: Dacă ar fi trăit Ceaikovski pe vremurile noastre, ar fi dat în judecată Filarmonica / Noi trebuie să dezvoltăm societatea, nu să o îndobitocimFOTO
Despre ce înseamnă să conduci orchestra într-un oraș care încă mai plătește tribut unui provincialism ce se complace în gloria înaintașilor. Despre act artistic de la intenție la atenție, despre oameni și muzică, public și mari artiști. Într-un interviu cu un tânăr de 38 de ani care pare să aducă Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani exact ceea ce începuse să îi lipsească cel mai mult: prospețimea, curajul, strălucirea.
Ada Lupu: Rolul din serialul ”Vlad” mi-a adus multă bucurie / Nu joc nimic în viață, e o prejudecată oribilă că actorii sunt buni mincinoși
Are carismă, prospețime, dar și un aer ușor desuet care o duce, într-un fel fermecător și incitant, către un ludic neprelucrat, autentic și simplu. Ada Lupu este o apariție care stârnește privirea, indiferent că o vezi pe scenă sau pe aleile vreunui oraș tomnatic.
Loading...
INTERVIU în MIȘCARE: Urban Serv a scăpat de atâția oameni încât a rămas cu birouri libere și vrea să-și deschidă incubator de afaceri - VIDEO & GALERIE FOTO
Societatea comercială Urban Serv este condusă în ultimul an de către un director tânăr care preferă să lucreze mai degrabă în garaj alături de oameni, decât să semneze hârtii la birou. De cele mai multe ori, actele sfârșesc a fi semnate pe capote de mașini.Înainte de actualul director, un alt tânăr a început o campanie de eficientizare a personalului și s-a ajuns în situația în care compania are mai multe birouri decât... salariați.
FLASH INTERVIU cu fostul luptător de la ”Acțiuni Speciale” numit director la compania de transport public a orașului: M-am izbit de anumite mentalități obtuzeVIDEO
Patru până la șase luni este deocamdată mandatul maxim al lui Andrei Turcoman, din postura de director interimar al SC Eltrans SA. Un tânăr de 35 de ani care vine în companie cu un suflu nou și cu dorința de a îmbunătăți serviciile oferite botoșănenilor. Cel puțin declarativ.
FLASH INTERVIU Radu Grigoraș: La alegerile următoare vom avea o proporție de minimum 50% pe locuri eligibile pentru tineri
Schimbarea survenită în urma Biroului Politic Județean (BPJ) al Partidului Național Liberal în ceea ce-l privește pe liderul tinerilor nu este numaidecât una de persoane. Se dorește a fi o schimbare și de viziune, atitudine, mentalitate, dar și o (re)ascultare a vocilor tinere din partid.
Între Covid și (can)Cer, ultimul INTERVIU cu Gelu Tofan, cu moartea pe umeri: Omul care plănuia o mare sărbătoare, scotocea arhive și lucra la cartea neamului său
Entuziast, neobosit, încrezător. Așa era, la finalul lunii mai, omul de afaceri Gelu Tofan. Trecuse printr-o formă dură de Covid, dar nu știa atunci că trupul îi fusese invadat de un dușman și mai crunt: cancerul. Avea să afle în august. Iar în octombrie s-a stins. Discret, fără zarvă, așa cum i-a fost viața din ultimii ani, ani petrecuți mai mult în aerul sătucului natal.
INTERVIU Liviu Ștefan, director Nova Apaserv: Nu vom scăpa foarte repede de avarii, practic nu avem cum / Situația este mult, mult mai complicată decât pare din afară
Apa curge paradoxal la SC Nova Apaserv SA. O companie aflată luni la rând aproape de intrarea în faliment reprezintă în continuare un fel de perlă a coroanei pentru mediul politic botoșănean, partidele încercând să își bage prin tot felul de metode oameni în funcțiile de conducere.
Loading...
Diana Turcu, de la fetița cu trompetă la violonista îndrăgostită de Enescu: Sufletul rămâne întotdeauna acolo unde te-ai născut / Suntem sclavii muzicii, de aceea avem degetele rupte, chinuite, diforme…
Botoșani, Iași, Weimar, Zürich. Fiica unui artist trompetist și a unei soliste talentate. Îndrăgostită de Enescu și de perfecțiunea lui Heifetz, cu al cărui elev și-a perfecționat tehnica mâinii stângi.
INTERVIU Răzvan Rotaru, dezvăluiri din postura de lider de partid: Sunt câțiva primari care deja ne-au căutat / Era supărarea asta, asta-mi spusese Doina în partid, că dacă facem acum stadionul câștigă Flutur PrimăriaGALERIE FOTO 
Pe 19 septembrie 2021 se naște oficial Alianța pentru Patrie (APP), un nou partid în România asumat public de Codrin Ștefănescu, dar condus de facto de Liviu Dragnea. Ambii plecați din PSD. Pe 11 octombrie 2021, botoșăneanul Răzvan Rotaru anunța pe Facebook că pune umărul la înființarea APP Botoșani, alături de Tamara Ciofu și Costică Macaleți. Toți trei plecați din PSD. 
Urmașul lui Grigore Antipa, academicianul din Ungurenii Botoșanilor: Astăzi ”ne-am democratizat”, iar dascălul trebuie să fie foarte atent, să nu ajungă să i se ”interzică” intrarea la ore
S-a născut pe 21 septembrie 1940, într-un sat cu oameni destoinici, demni și harnici. Este membru al Academiei Române și conduce Institutul de Biologie al celui mai înalt for academic. A fost, vreme de un sfert de secol, directorul celui mai mare muzeu de științe naturale din țară, care poartă și numele savantului Grigore Antipa.
Ștefan Teișanu: Diferența dintre discursul iubitor de cultură și realitate e uriașă / Faptul că Botoșaniul nu are nicio strategie culturală este de neînțeles
De opt ani, în România se vorbește despre Nord. De opt ani, sfârșitul verii adună în Nord turiști din toate zările. Concerte, conferințe, ateliere, ciclism, tenis, teatru, filme, tur ghidat, campanii de răsunet național, istorii și perspective, lansări de carte și recuperări culturale…
Botoșănean de 23 de ani, ofițer în Forțele Navale Române! A absolvit Academia șef de promoție, unul dintre cei mai tineri ingineri în electromecanică navală, din România – VIDEO
Un tânăr care strălucește la propriu. Primul contact înseamnă o strângere fermă de mână, o privire pătrunzătoare din care răzbate inteligența și un șuvoi de energie pozitivă.
Claudia Țilia, tânăra care (ne) vede cu ochii minții: Pe străzile din Botoșani, șoferii nu sunt familiarizați să dea prioritate bastonului alb
Claudia Țilia este nevăzătoare, însă a dezvoltat un altfel de văz. Curajul și determinarea, dar mai ales firea artistică au făcut-o să înțeleagă viața mai repede și poate mai dur decât noi, cei care nu mai știm să acordăm vederii frumusețea pe care o merită.
Multe din povestirile dumnealui sunt foarte bine conturate chiar si cu ceva lauri ca doar are scoala de partid, dar cand venea prin intreprinderile socialiste si testa directori si acesi secretari de buzunar de partid caca au urmarit directivele congreselor de partid. Se cam temeau directori din acea perioada de domnia sa asemenea lucrui oare lea uitat domnu Apetrei ,sunt multe dar timpul a trecut si ar fi pacat sa rascolim trecutul si sai umbrim imaginea .
11 aprilie 2010, 11:33
Sondaj
Ați beneficiat de primă cu ocazia sărbătorilor de iarnă
Da
Nu
Nu lucrez
Declaraţia zilei
....mă gândesc la posibilitatea de a face sex cu elși până și felul în care i se ating dinții de sus de buza de jos mă scârbeștemă gândesc că și eu vreau să merg la baie, doar că mă tem să nu-mi pună ceva în ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.9440 lei
USD
Dolarul SUA
4.3296 lei
CHF
Francul elveţian
4.7390 lei
GBP
Lira sterlină
5.9242 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.7824 lei
XAU
Gramul de aur
253.3930 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2395 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.3911 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1273 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.4628 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2023 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6644 lei
Vremea
astăzi
Botosani
5.1 o C
Dorohoi
4.5 o C
Bucecea
4.5 o C
Darabani
4.1 o C
Saveni
5.3 o C
Ştefăneşti
5.8 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.