Interviuri
LIVIU ȘOPTELEA - 55: Îngerii suntem noi. Eu pentru tine, tu pentru altul - GALERIE FOTO

Astăzi, 24 ianuarie, pictorul Liviu Șoptelea împlinește 55 de ani. O vârstă a maturității artistice, a trăirilor asumate și chiar exteriorizate în culoare și în formă de îngeri. Îngeri din era covidiană.

Artistul este oglinda societății în care trăiește. Arta se înscrie într-un cotidian metamorfozat poetic, ne transpune într-o nouă realitate care, tocmai pentru că utilizează simbolul, esența, deseori abstractul, are darul de a purifica și de a înălța spiritual.

 

Liviu Șoptelea este un artist complex, fapt demonstrat de-a lungul anilor în care a studiat, a experimentat, a împăcat sau a împrietenit între ele nuanțe, tehnici, materiale, stări. Astăzi, Liviu Șoptelea ne așază înainte propriile viziuni asupra spiritului, asupra trăirii, asupra vieții însăși. Și o face chiar conceptualizând până la abstractizare ființa umană, dar materializând ideea de viu.

 

Îngerii urbani sunt parte a cotidianului. Stilizarea carnalului, transpunerea în pictural a experiențelor uman-lăuntrice, ilustrarea trăirilor grosiere, cu personaje supuse căderii, instinctului, plăcerii, toate acestea ne conferă imaginea unei lumi în care ne regăsim.

 

Îngerii lui Șoptelea trec și prin pandemii, prin transformări dureroase. În era covidiană sau nu, în realitatea imediată sau purtând pe umeri poveri dintr-un eden pierdut, îngerii ne salvează în cele din urmă de noi înșine. Pentru că, așa cum spune artistul însuși, ”îngerii suntem noi”.

 

 

 

”Suntem tributari multor pictori”

 

-Liviu Șoptelea – 55. Suntem într-un moment aniversar, dar și în fața unui prilej de a reface drumul îndărăt, către începuturi. Așadar, cum/când a fost întâlnirea cu pictura?

-Nu a fost de la început pictura. În clasele I-IV am făcut pian. Mai mult forțat de părinți, e adevărat, însă am constatat repede că nu e locul meu acolo. Dar trăind în atmosfera Liceului de Artă am fost atras către culoare, către pictură. După ce am susținut un examen, din clasa a V-a am intrat la pictură și așa am continuat, ușor-ușor, pe acest drum.

 

-A fost un moment conștient, un declic anume care în mintea copilului de atunci să fi făcut trecerea de la sunet la culoare?

-Nu cred că a fost un moment anume. Nu a fost un declic, pur și simplu am fost atras de pictură, poate și prin mirosul acela de culoare, poate și atmosfera, văzând elevii mai mari ce și cum lucrau, cum expuneau. Trăgând apoi cu ochiul prin atelierul de pictură, da, atracția a existat. Și încet-încet s-a văzut că nu o fost o curiozitate infantilă, ci mai mult decât atât. Am continuat apoi cu Școala Populară de Artă, facultatea la Constanța, master în Iași, deci cumva am parcurs firesc acest drum, nimic extraordinar. Doar muncă, muncă, muncă!

 

-Dacă ar fi să imaginăm o paralelă cu acest parcurs amintit de tine, o linie umană, afectivă, cu persoane care te-au influențat, cum ar arăta această linie a vieții tale artistice?

-Din perioada V-VIII, cred că 90 la sută îi datorez sculptorului Eugen Cubassa. Bineînțeles, și celorlalți profesori care au fost la Liceul de Artă, și amintesc pe Gheorghe Stanciu, Radu Cotișel, Teodor Valenciuc. Apoi, de la Școala Populară de Artă, domnul Victor Hreniuc, și la facultate domnul Gheorghe Caruțiu, care mi-a fost și șef la lucrarea de licență. La Iași am urmat master pe conservare-restaurare, unde am avut-o pe Carmen Solomonea.

În demersul artistic am fost mereu atras de Corneliu Baba, un foarte bun colorist, desenator, de expresie, un artist complet și complex din toate punctele de vedere. Suntem tributari multor pictori. O impresie puternică mi-a făcut Van Gogh, de pildă, încă din perioada liceului, văzând și foarte multe reproduceri te marchează, te formează, te direcționează. Suntem influențabili mental, emotiv, e firesc apoi ca lecturile, profesorii și tot ce am acumulat vizual de-a lungul timpului, undeva în dedesubturile noastre să se reflecte inconștient.

 

 

”Capcana este mai mare pentru cei tineri”

 

-Un scriitor cade și el, deopotrivă, în capcana imitației inconștiente. În cazul unui pictor, unde se află granița aceea firavă când riscul să copiezi devine periculos? Ce înseamnă, ca pictor, să fii influențabil?

-Să ”furi” din tehnică, asta ar însemna în sensul pozitiv să fii influențabil. Pentru cei tineri, da, e și mai periculoasă capcana. Ca să studiezi tehnica unui pictor trebuie să lucrezi foarte mult. Și lucrând descoperi chestii noi, și de tehnică, dar și din tine însuți. Ce poți face, până unde poți duce anumite lucruri? Capcana este mai mare pentru cei tineri pentru că ei au un acces mai facil la informație decât am avut noi la vremea noastră. Apoi, am văzut deja mulți tineri care ”sunt Ghenie” (nota red., Adrian Ghenie, considerat cel mai bine vândut pictor contemporan). Și prin asta am explicat partea financiară. Nu peste noapte se vinde cu sume mari, drumul este mult mai lung. Lumea trebuie să înțeleagă că, din prețurile care se vehiculează la Ghenie, la el ajung doar 10%. Restul: galerii, licitație etc.

 

-Mai poposim puțin în această zonă a lui a copia/a imita. Mai există o ispită în zilele noastre, cel puțin pentru începători: videoclipurile care, în maximum 10-15 minute, te învață să pictezi.

-Acel videoclip care îți spune: azi învățăm să facem peisaj, azi desenăm copaci și munți… Este vorba despre niște amatorisme. Nu devii pictor așa! Rezultatul este un kitsch, nu are nicio legătură cu arta, este pictura aceea facilă, de gang, la prețuri derizorii. Nu recomand! Când dați peste astfel de clipuri mergeți mai departe, fără să le mai deschideți. Nu vă fac pictor!

 

-Pictorul învață, nu doar pictează. Academic, devine artist cu patalama: școală primară, liceu, facultate, master, diplome. Dar cum ajunge să își găsească în final drumul, stilul, tematica? Cum te apropii de toate acestea?

-Nu îți dai seama, nu te hotărăști: de joi sunt portretist… Sunt căutări, drumuri, perioade diferite. Cum Picasso a trecut prin șapte perioade, așa mulți alții trec și ei prin 3, 5… Nu există nici un număr stabilit. Apoi te întorci mereu la ce ai fost… Cel care rămâne blocat zic eu că  nu mai are nimic de spus, s-au cam terminat… Ajungi la pastișă, la autopastișă. Dar datorită educației, pasiunilor, altele decât meseria (pentru că vorbim deja despre o meserie), unii devin peisagiști, alții realizează personaje sau natură statică. Pentru unii portretul, pentru alții florile... Florile lui Luchian, de pildă. Toți trec prin diferite etape. 

E nevoie de studiu, desigur. Și peisajul implică studiu personal. Plus lecturile care te direcționează pe parcurs…

 

 

”Sunt îngerii trecuți prin viața mea cotidiană, prin trăirile mele”

 

-Îngerii lui Șoptelea… Cum îi privește artistul? Cum îi percepe privitorul?

-Lumea care nu a văzut picturile mele să nu creadă că este vorba despre acei îngerași rozalii, bucălați. La mine sunt niște îngeri contemporani, urbani. Eu susțin că îngerii suntem noi. Eu pentru tine, tu pentru altul și tot așa. Scenele sunt din viața cotidiană, în care întâlnim tot felul de bune și de rele. Cumva să nu aștepte lumea îngerii despre care tot a auzit, ci sunt îngerii trecuți prin viața mea cotidiană, prin trăirile mele. Mai bune, mai rele, sentimentale, de vreo doi ani și cu problemele medicale. Și, da, se reflectă arta în toate acestea.

 

 

-Un cotidian care, iată, de aproape un an ne-a dictat un alt mod de viață. Nu întâmplător numele expoziției Liviu Șoptelea -55 este ”Îngeri în era covidiană”.

-Sunt convins că toată lumea a fost bulversată de fenomenul acesta pandemic. Eu am trecut și printr-o operație, în perioada respectivă am ținut un fel de jurnal grafic.

 

-Anul acesta ai trecut de la albastrul consacrat în lucrările semnate de Liviu Șoptelea la un oranj care predomină lucrările. Ce semnifică el?

-Ca temă s-a păstrat îngerul, dar pandemia prin care efectiv am trecut, cu trei săptămâni de izolare - și mulțumesc lui Dumnezeu că am putut lucra și nu a fost nevoie de spitalizare - și-a pus amprenta. Sunt lucrări de grafică. A fost, o dată, ceva forțat ca tehnică și ca spațiu de lucru (am lucrat acasă). O altă explicație a fost și o altă trăire, și anume frica. O să vedeți mult negru în aceste lucrări. Oranjul este raza de lumină, pentru că mereu sperăm că va fi bine. Lucrările – 12 - pot fi văzute în expoziția Liviu Șoptelea – 55.

 

-Va mai fi o revenire la albastru?

-A fost o perioadă, o etapă de șase ani. Dar nu, nu mă lepăd de albastru.

 

-Valentin Ciucă vorbea în urmă cu ceva ani de roșul lui Șoptelea… A urmat apoi albastru, a venit oranj. În compoziția unei lucrări, ce pondere are culoarea? Intră ea în mesaj sau rămâne doar acolo, ca intuiție a artistului?

-Da, acolo îngerii sunt negri, pe când dincoace personajele care întruchipează îngerii au o carnație umană, naturală. Ocruri… La îngerii pe care i-am făcut de-a lungul timpului, până la cei din era covidiană, predomină albastrul. Am ales o gamă, un contrast complementar de oranj-albastru, și atunci chiar dacă tema a fost mai pământeană sau mai celestă, am păstrat albastrul și bineînțeles, oranj, cu o a treia culoare – roșu sau ocru care dezvoltă o gamă cromatică mai complexă.

 

 

 

”Nu avem niciun fel de sprijin”

 

-Cât de important este atelierul pentru un artist?

-Este o veșnică problemă a plasticienilor botoșăneni cu atelierul. Oficial, în Botoșani nu au existat ateliere ale artiștilor. Cei mai mulți botoșăneni plasticieni sunt membri ai Uniunii Artistilor Plastici din România, filiala Iași, și exemplu de la Iași este unul de urmat: ateliere în zonă ultracentrală, pe Lăpușneanu, și plătesc 50 de lei chirie, o sumă modică. Aparține de Primăria Iași. La Botoșani s-a încercat înainte de 1989. Nu s-a materializat. După 90 nici nu a mai fost vorba, decât la modul individual. Eu, printr-un ong  - Expo-Art, am avut un spațiu undeva sub tribuna stadionului, dat de primarul Florin Egner, un spațiu impropriu. Era lut pe jos, ploua din tribună. Am investit, l-am făcut relativ funcțional, apoi într-un alt mandat, al lui Portariuc, mi s-a luat, îmi cerea chirie ca la cârciumă. A avut atelier Marcel Mănăstireanu, Dumnezeu să îl ierte. Undeva pe Săvenilor, primit atunci când a realizat Rotonda personalităților din Parcul Eminescu. Măcar el l-a primit pe viață și a putut lucra, cât a fost sănătos.

 

-Ca să înțeleagă cei care trebuie să înțeleagă: atelierul nu este un moft al artistului…

-Nu este un moft, este o necesitate. Este foarte greu să lucrezi într-un apartament în care locuiești. Prima dată vorbim de mirosurile de vopsele. Plus spațiul, care este foarte restrâns. În general, oficialitățile, după ce un artist ia un premiu, se mândresc: e botoșăneanul nostru! Dar în rest, noi ne străduim să facem ca viața să fie puțin mai dulce decât ceea ce ne oferă economia țării. Nu avem niciun fel de sprijin. Ne plătim chiria sălii atunci când expunem, intrarea în Galerie este gratuită, se mai întâmplă din când în când, la prețuri derizorii, să mai vindem câte o lucrare. Dar din ce în ce mai slab și acest aspect. Materialele se scumpesc, cele mai multe fiind din import, sunt în raport de creșterea euro.

 

-Cum mai pictează astăzi un artist: din memorie, fotografie sau în plein-air?

-Avem colegi care încă mai merg la peisaj. George Șpaiuc, Marcel Alexa lucrează în plein-air. Eu foarte rar. Dar eu personal am un sistem altfel. Îmi încarc bateriile în natură, eventual cu ceva fotografii și mai lucrez acasă, în ”atelier”. Dar fiecare are stilul lui, nu este o rețetă. Și în plein-air îți iei niște notații, faci schiță, dar tot în atelier finalizezi. Natura statică la fel, se lucrează după obiect, după studiu, mai nou după fotografie. Compoziția implică personaje, cei mai în vârstă deja au un studiu al corpului uman, cumva lucrează din memorie. Sunt alții care, pentru fiecare lucrare compoziție cu personaje fac studiu după crochiuri, după corpul uman, pe care le compun în diferite ipostaze în funcție de tema aleasă și de temă.

 

 

”Nu mai vine nimeni să vorbească pe gratis la un vernisaj”

 

-Trecând și în partea cealaltă: mai există critică de artă, critici de artă? Artistul simte lipsa unui critic autentic?

-Criticul există. Dar comparativ cu perioada interbelică, când la o expoziție apăreau două sau trei cronici în ziare și reviste diferite, unele pro, altele contra, și care aveau substanță, aveau o bază. Oamenii se pricepeau și chiar aveau ceva de spus. Acum eu trebuie să îmi cumpăr criticul.

 

-De ce?

-Pentru că nu mai vine nimeni să vorbească pe gratis la un vernisaj. El nu este plătit de stat, de muzeu să facă treaba asta. Critica o face liber.

 

-Și mai ai încredere în ce spune criticul în atari condiții?

-El foarte rar va spune unde ai greșit, în general te laudă.

 

 

-Devine criticul, așadar, parte din regia unui spectacol…

-S-a întâmplat pandemia și nu au mai fost vernisaje. Dar de multe ori am spus public: nu am invitat pe nimeni, pot să mă laud singur. Discutăm între noi și tot învățăm ceva. E frumos, da, să apari în revistă cu un articol, dar dacă ar fi 100% corectă povestea ar fi bine.

Trebuie cineva să spună niște lucruri. Zilele trecute discutam cu un amic scriitor și a fost foarte corect. Față de alții, a indicat câteva probleme și îi dau dreptate. Numai să fii lăudat nu îți face bine. Prieten este cel care spune adevărul.

 

-Planuri pentru viitor?

-La Botoșani nu am mai avut o expoziție personală de 5 ani. Va mai fi când voi mai avea ceva de spus. Să nu mă repet foarte tare. Unele dintre aceste lucrări au fost expuse și la Liviu Șoptelea-50. Și e normal să apară voci de autopastișă, de automulțumire, chiar dacă am spus că lucrările sunt din 1981 până în prezent, diferite etape de peisaj, natură statică, flori, compoziție cu personaje, deci o gamă foarte variată de tehnici și de teme pe care le-am reunit pentru a da bine pe ansamblul expoziției, să fericească universul. Unii zic că am reușit, unii nu sunt mulțumiți de anumite lucruri care se repetă, dar acesta sunt la ora actuală. Cu bune, cu rele…

 

-Dacă ar fi să facem un bilanț al artistului la 55 de ani? Ce și-a dorit Liviu Șoptelea să facă până acum și nu a reușit?

-Pe ansamblu, artistul, omul, tatăl soțul… Relativ mulțumit, în condițiile societății românești de 20-30 de ani încoace. Planuri de lucru mai sunt. Ne dorim să avem liniște, ceea ce societatea, politica nu ne-au asigurat. Mă refer la liniștea financiară și la cea sufletească. În fiecare zi deschizi radioul, asculți o știe și probabil 90 la sută dintre oameni se enervează. Și ne punem o sumedenie de întrebări: de ce, de ce, de ce?

Dar privim spre viitor cu dorința de a lucra mai mult și mai bine. Am niște cărări, adică mă voi abate de la drumul principal, pentru că, dacă ajungi să te limitezi te plafonezi. Căutările duc spre anumite rezultate.

 

 

 

Expoziția de arte vizuale Liviu Șoptelea 55

poate fi vizionată în perioada 10 - 31 ianuarie 2021, la Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani.

 

Peste 50 de lucrări de pictură, grafică, pictoinstalație & asamblaj, realizate în diverse etape de creație, începând din 1981, făcând parte din diverse serii de proiecte expoziționale.

Născut la 24 ianuarie 1966, la Botoșani, Liviu Șoptelea este licențiat în arte vizuale și absolvent de studii de master în conservarea și restaurarea operei de artă al Universității de arte ”George Enescu”, Iași. În prezent, activează în meseria de conservator la Secția de Artă Pastică și Etnografie a Muzeului Județean Botoșani – Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian”.

Liviu Șoptelea este membru titular al U.A.P.R. – Filiala Iași, secția Pictură. Numeroase expoziții personale: Memorialul Ipotești – Sala ”Horia Bernea” – ”Îngeri la Ipotești”, 2019; Galeriile Armas 51 – Toledo, Spania – ”Angelos Urbanos”, 2018; Centrul Cultural pentru UNESCO ”Nicolae Bălcescu”, București – ”Printre îngeriˮ, 2017; Galeriile Ellite Art București – ”Îngeri urbani - Îngerariumˮ, 2016; Pictură & instalație ”Poezia semnelorˮ, Universitatea ”Ștefan cel Mareˮ Suceava, martie 2014; Gravură – ”Eroticaˮ, Prăvălia cu cărți, Constanța, octombrie 2011; Artă plastică, City Gallery Suceava, august 2009; Pictură ”Liviu Șoptelea ʼ40ˮ, Botoșani, ianuarie 2006; Pictură & gravură ”Repetând bronzul tăceriiˮ, Universitatea ”Spiru Haretˮ Brașov, august 2005, etc.

A participat la prestigioase evenimente expoziționale - expoziții de grup: Bienala ”Gheorghe Petrașcuˮ - Târgoviște, 2020; Bienala ”Alexandru Ciucurencuˮ, Tulcea, 2019; ”100 de artiști pentru Româniaˮ, Palatul Parlamentului, București, 2018; ”Desenul post-Brâncușiˮ, Tg. Jiu, 2016, 2017, 2018; ”Saloanele Moldoveiˮ, Bacău – Chișinău, 2014 - 2020; Bienala ”Ion Andreescuˮ, Buzău, 2014 - 2020; ”Fabricat în Româniaˮ, Iași, 2015, 2016; ”Valul grecescˮ, Muzeul Militar Național București, martie 2014; Festivalul internațional A.R.T.E., Iași, februarie 2014-2020; Expoziția internațională ”Eminescianaˮ, Iași, ianuarie 2014; Expoziția națională ”Roșia Montanăˮ, București, 2014; 4 expoziții ”Balcicˮ - Artiștii fără frontieră, București, Călărași, Silistra, Ruse, 2012, 2013; Salonul Național de Arte Vizuale ”Interferențeˮ Botoșani, 2012 - 2020; Salonul de plastică mică, Brăila, 2018 - 2020; Bienala ”Lascăr Vorelˮ Piatra Neamț, 2015 -  2020.

A fost distins cu: Premiul pentru instalație – ”Identități ieșeneˮ, Iași, 2020; Premiul pentru pictură – Festivalul Internațional ”Empatii de o parte și alta a Prutuluiˮ, Iași - Chișinău, 2020; Premiul WEB LIKE – Festivaluri Internațional ”ARTEˮ, Iași, 2019; ”Teiul de argintˮ, Botoșani, 2017; ”Gratitudeˮ - The Small Monmartre of Bitola, Macedonia, 1999; Mențiune specială la concursul de artă plastică ”Artur Veronaˮ, Dorohoi, 1992; Premiul special al juriului – expoziția ”Atelier ʼ89ˮ Botoșani, 1989; Premiul I la Concursul republican de artă plastică, 1987, 1985, 1983.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Contestată sau admirată, Iustina Irimia Cenușă, din postura de director: Singura afiliere pe care o am este dragostea față de cultura tradiționalăVIDEO & FOTO
Pentru unii observatori mai fini, numirea cântăreței de muzică populară pe postul de director interimar al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani a fost cumva previzibilă.Alții, în schimb, au asociat saltul în carieră al artistei drept înregimentare politică.
Ada D'Albon, nepoata lui Sadoveanu, între debutul de la Botoșani și viața în exil: Nimeni nu a îndrăznit să trăiască ce am trăit noi / Am fost foarte singură la Botoșani, extrem de singură! - FOTOGALERIE
O poveste de viață fascinantă, construită pe un fir care se confundă deseori cu istoria unui timp greu încercat.
INTERVIU Andreea Cujbă, designerul vestimentar de la Botoșani care ne menține în tendințe: Ce purtăm în seara de Revelion? Care este culoarea anului 2022? Ce aruncăm din dulap?GALERIE FOTO
Este tânără, frumoasă și elegantă. Este un etalon vestimentar pentru multe dintre doamnele și domnișoarele din Botoșani care țin la imaginea lor. Andreea Cujbă este creatorul de modă botoșănean cu o ascensiune rapidă în ultimii cinci ani.
INTERVIU Oana Pușcașu: Botoșani este un oraș magnific, cu valori în domeniul artelor, cu oameni pe care îi iubesc - VIDEO concert de Crăciun Cheia Sol
La 35 de ani, Oana Pușcașu își păstrează proaspătă copilăria, construind în Botoșani o poveste care împletește inocența cu talentul, disciplina cu performanța.
INTERVIU Simona Radiș: Mai este nevoie de un aur olimpic pentru a deveni cunoscută la nivelul pe care mi-l doresc VIDEO
În luna iulie a acestui an botoșăneanca Simona Radiș a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo. În aceste zile sportiva cu care întreg județul se mândrește se află în cantonament, se pregătește din greu pentru a triumfa din nou.
FLASH INTERVIU Botoșăneanca Raluca Olaru, în fața elevilor de la Liceul Sportiv: Mă gândesc că o să câștig și atât  - FOTOGALERIE
Cu multă ambiție, Raluca Olaru a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de haltere din luna mai.
Povestea fascinantă a dirijorului Victor Dumănescu: Fiu de preot, născut în refugiu, căsătorit cu o botoșăneancă și îndrăgostit iremediabil de muzică
Vineri, 17 decembrie, sub bagheta dirijorului Victor Dumănescu, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani se va cânta Rachmaninov. Iar melomanii vor avea parte și de o primă audiție a unei lucrări excepționale.
Octavian Lup: Publicul este interesat de ceea ce se ascunde în spatele sunetelor, să vadă ce are omul acela în inimă atunci când cântă - FOTO&VIDEO
De-a lungul anilor a revenit constant pe scena de la Botoșani. A cântat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori români: Tiberiu Oprea, Cristian Oroșanu, Petronius Negrescu, Bogdan Chiroșcă, Ilarion Ionescu-Galați, Matei Pop.
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO
La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Și din partea noastră, și din partea autorităților, se poate mai mult. Aș fi vrut, de exemplu, pentru acest proiect cu campania gratuită să-mi strângă și mie mâna un oficial. Sau cineva. Să-mi zică: bravo că ai făcut ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8909 lei
USD
Dolarul SUA
4.7450 lei
CHF
Francul elveţian
5.0380 lei
GBP
Lira sterlină
5.7696 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.5548 lei
XAU
Gramul de aur
272.6466 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2455 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2438 lei
AUD
Dolarul Australian
3.3761 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.7206 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2009 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6575 lei
Vremea
astăzi
Botosani
21.1 o C
Dorohoi
19.5 o C
Bucecea
20.8 o C
Darabani
19.0 o C
Saveni
19.9 o C
Ştefăneşti
18.6 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.