Interviuri
”Mama” lui Mircea Bravo s-a născut la Botoșani, actrița din spatele unui personaj care a cucerit milioane de români: E o formă de umor de mare bun simț - GALERIE FOTO&VIDEO

”Am văzut și am lucrat cu mari talente. Dar așa ceva n-am mai întâlnit. E talent în stare brută", spunea despre ea unul dintre cei mai mari regizori români.

S-a născut în Botoșani, unde a și urcat pentru prima dată pe scenă. A creat roluri memorabile pe scenă și în filme, a lucrat cu regizori renumiți. 

 

Atunci când a distribuit-o în ”Hamlet”, regretatul regizor Vlad Mugur spunea: "Să aveți grijă de ea. E o mare actriță! Am avut onoarea să pun în scenă cu marii actori ai țării. Aura Buzescu m-a invitat s-o ascult înaintea unei premiere, alături de soțul ei. Am văzut și am lucrat cu mari talente. Dar așa ceva n-am mai întâlnit. Ce are Elena Ivanca e talent în stare brută".

 

Se întâmpla în 2001, la doar doi ani după ce Elena Ivanca termina Facultatea de Teatru la Cluj, secția Arta Actorului. A urmat apoi un Master la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Târgu-Mureş secţia Actorie, Vorbire şi expresivitate în artele spectacolului, finalizat cu susţinerea lucrării de masterat având ca titlu ”Dicţia, dincolo de aparenţe sau vorbirea de performanţă”.

 

Iar în 2011 obținea titlul de Doctor (calificativul Summa cum laudae), cu lucrarea ”Gestul ca mediator și creator de sens. De la text la întruparea personajului”, la Universitatea de Arte din Târgu-Mureş.

 


(Elena Ivanca)

 

Este actriță a Teatrului Naţional din Cluj din anul 2000. Predă Arta actorului la Academia de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj, secţia canto, dar și la Liceul de Coregrafie „Octavian Stroia“ din Cluj.

 

 

Pe scena din Botoșani

 

Imediat după absolvirea facultății, înainte de a deveni actriță a Teatrului Național din Cluj, Elena Ivanca a revenit la Botoșani.

 

Timp de un an jucat pe scena Teatrul ”Mihai Eminescu”. Publicul din Botoșani a urmărit-o, de pildă, în rolul Vera, din spectacolul "Oameni energici", de V. Suskin, dar și în rolul Rosetta, din "Leonce și Lena", de G. Büchner, direcția de scenă Ion Sapdaru.

 

 

Filmulețele care au cucerit internetul

 

De ceva vreme, Elena Ivanca mai interpretează un rol. Unul cu totul neobișnuit chiar și pentru ea însăși: este Mama lui Mircea Bravo, în filmulețele care adună sute de mii de vizualizări și mii de comentarii imediat ce apar pe YouTube sau pe rețelele de socializare. Un succes ”de nișă” ar spune unii, un compromis, s-ar grăbi să arunce alții. Pentru Elena Ivanca nu e nici una, nici alta, ci o altă formă de a ajunge la public, o colaborare bazată pe respect și pe recunoașterea recirprocă a valorii.

 


 

Despre întâlnirea cu Mircea Bravo, despre atmosfera din timpul filmărilor, despre onestitate, talent și actorie vorbim astăzi cu actrița Elena Ivanca.

 

 

”O colaborare foarte frumoasă, caldă și umană”

 

-Elena Ivanca, sunteți actriță de primă scenă, cu un doctorat în Teatru și, puțină lume știe, cu o carieră universitară. Dar de o vreme foarte multă lume vă identifică (și unii chiar cred cu adevărat că relația este una biologică!) cu ”mama lui Mircea Bravo”. Cum s-a produs întâlnirea aceasta?

-Pentru mine a fost o întâlnire foarte dragă și nu cred că ar trebui să fim stăpâniți, prin natura profesiei noastre, de orgoliul unor întâlniri doar cu mari creatori. Ceea ce mi-a plăcut la Mircea este onestitatea, sinceritatea și simplitatea cu care își abordează temele. O face cu atenție și cu o modestie autentică. Dacă uneori are un aer inaccesibil, o face doar dintr-o timiditate care ar putea ușor fi interpretată.

 

-Mircea spune într-un interviu că lui chiar îi place ceea ce face, că aceste filmulețe nu reprezintă pentru el o rampă, o etapă. Pur și simplu îi place asta și nu își dorește să facă altceva. Se simte treaba asta când se lucrează cu el?

-Sigur că da! Face totul cu o mare bucurie și o uimitoare ușurință. E drept că și-a adunat în jur oameni care îl ajută: un regizor (care a terminat facultatea la Cluj), cameraman, maestru de sunet etc. Filmările se fac într-un regim cât se poate de profesionist, scenariile sunt trimise uneori și cu două, trei săptămâni înainte. Asta nu înseamnă că nu avem libertatea de a mai improviza, dar e organizat și serios în toată această muncă. Mircea îmi spune mereu: sunteți actriță, dacă simțiți cumva că replica asta nu vă este ofertantă sau că ați spune altfel păstrând ideea, vă rog să interveniți. Da! Este o colaborare frumoasă, caldă și umană.

 



Mi s-a spus: o viață întreagă ai muncit în teatru, ai făcut niște roluri importante, ai făcut un doctorat, predai într-o universitate și pe stradă  oamenii care spun: ”uite-o pe mama lui Mircea Bravo. Doamna Ivanca, nu ar fi trebuit…!” Nu ar trebui să ce? Mi-ar fi rușine să fiu un om rău, să-mi uit părinții, să-mi uit  Dumnezeul în care cred, dar de această colaborare eu sunt responsabilă și eu decid dacă ar trebui, sau nu! Iar umorul abordat de Mircea este de calitate și de mare bun simț. Haideți să fim sinceri, fiecare dintre noi am trăit măcar ceva dintr-o poveste  de acest fel. E drept, nu sunt scrise de Gogol sau Cehov, dar dacă dăm la o parte  aerele noastre de mari intelectuali, pretențiile de oameni diferiți, sofisticați, aristocrați, toate poveștile acestea de viață chiar seamănă cu viața.

 

 

”E un rol ca toate celelalte roluri”

 

-Aveți o experiență de cel puțin 20 de ani pe scena profesionistă, de o vreme și în fața studenților, ați jucat și în filme, cu regizori renumiți. Care să fie secretul acestui succes - să recunoaștem și rapid - al lui Mircea Bravo? Să fie rețelele de socializare, subiectele alese? De ce se regăsesc oamenii atât de mult în această nișă ocupată, iată, de Mircea?

-În primul rând, cred că el nu a anticipat  acest succes. Eu cred că succesul se datorează unui soi de onestitate pe care l-a avut, se datorează pasiunii cu care face toate acestea. Că toate acestea te duc la succes, poate fi o vină? Eu cred că nu. Asta nu e o vină! Nu cred că ar trebui să fim atât de aspri. Poate că sunt subiectivă, dar mie mi se pare să el este răsplătit pentru pasiunea cu care face totul.

Pentru că ne regăsim în povești, pentru că el este partea amuzantă a multor lucruri uneori dramatice. Nu putem să nu privim viața și în simplitatea ei. Eu cred că Mircea asta face: privește viața în simplitatea ei.


 

-O simplitate de care noi am cam uitat?

-Am cam uitat. Nouă ne plac lucrurile complicate, elaborate, să ne arătăm partea noastră de curiozitate, filosofia vieții, și dacă se poate și toate lecturile pe care le avem în spate, și dacă se poate și toate performanțele. Mircea merge la lucrurile astea firești, pe care și noi le trăim, doar că le ornamentăm, căci așa ne este firea, așa ne este obișnuința. Dar uităm că viața are o simplitate uluitoare.
Eu m-am implicat în acest proiect ca un profesionist. Nicio clipă nu m-am gândit că fac altceva decât am făcut până acum. E un rol ca toate celelalte roluri. E un joc de rol. Da, s-au făcut tot felul de comentarii, unii pro, unii contra. Unii nici măcar nu fac diferența între un personaj și omul din spatele personajului…

 

 

”Nu și-a pus steluță pe umăr”

 

-E greu să fii acolo, în poveste? Cum v-ați apropiat de ”mama lui Mircea Bravo”?

-Eu cred că ne apropie mai mult de viață. Eu fiind mamă de băieți, cu siguranță ceva din atitudinea mea tot se reflectă în rol. Și asta se întâmplă de fiecare dată. În momentul în care interpretezi un personaj rămâne ceva din amprenta ta. Nu intri într-o piele, pur și simplu te identifici cu o situație în care ai putea să fii și tu și nu știi cum ai reacționa. Pentru că asta înseamnă pentru mine personajul. Oare cum aș reacționa eu dacă aș fi într-o situație limită? Cum aș reacționa eu dacă aș fi o prostituată într-o nevoie teribilă de salvare? Și atunci, prin acest exercițiu de imaginație, prin talent, găsești tot felul de forme a ceea ce urmează să fie personajul.
Și m-am gândit mult la personajul pe care mi-l propune Mircea, am avut discuții de la început. Abia apoi i-am dat un temperament mai vulcanic… Până la urmă el păstrează cumva caracterul personajului, dar cu siguranță ceva din mine există acolo.


 

-Cum s-a lipit colaborarea asta în vreme de pandemie?

-Pentru mine a fost foarte bine. A fost bine pentru că îți crește cumva și vizibilitatea, și energia. Eu nu am știut niciodată nici să mă vând, nici să pun niște bariere ale sincerității. Eu sunt un om  pentru care cel mai simplu este să spună ce simte și ce gândește. Nu întotdeauna această sinceritate este și favorabilă, dar nici nu pot să fiu ipocrită și să nu recunosc că mi s-au întâmplat lucruri și datorită acestor apariții. Da, sunt oameni care mă admiră, care mă cunosc de pe scenă și știu că nu colaborarea cu Mircea m-a făcut pe mine vizibilă. Intenția lui Mircea a fost, și ea, evidentă. Putea să aleagă oricare altă actriță de la teatru, dar știa și el că am un soi de greutate și de impact. Nici nu pot să nu recunosc că îmi cade bine când citesc comentarii ce îmi sunt favorabile. Îmi dă o stare de bine!


 

-Filmulețele păstrează o limită și o decență în scenarii. Mircea nu jignește, nu ridiculizează. Să fie acesta secretul?

-Este sincer în primul rând. Și îmi mai place ceva la el. Mircea nu își spune niciodată sieși actor. Nu și-a pus steluță pe umăr. Face foarte bine ceea ce face, are o echipă care știe să îl pună în valoare, are un firesc al lui, dar nu își arogă niște drepturi pe care știe că nu le are, ca țidulă… Mi-e dragă această onestitate a lui pe care eu o simt reală, nu e trucată. Ajunge la public, pentru că nu poți minți, camera de filmat te trădează, e mai parșivă decât scena.
 

 

 

”Medeea e tot un fel de telenovelă, numai că a scris-o Sofocle, nu a scris-o Mircea Bravo”

 

-Cum a reacționat breasla?

-Da, am fost și ironizată de colegi… Dar mie nu mi-a fost niciodată rușine, nu mi-a fost nici ciudă că au fost oameni care au aflat despre mine doar după ce m-au văzut în clipurile lui Mircea. Mi se pare un echilibru. Eu am venit în Cluj și cu valijoara mea și am reușit să îmi găsesc un loc. Iar când Mircea m-a solicitat pentru această colaborare eu deja aveam un loc.


 

-Cum se lucrează cu Mircea, care este atmosfera la filmări?

-

În spatele acestei povești stă chiar acest copil autentic. Și cu o educație fantastică, de o politețe și eleganță care m-au cucerit. Și așa este de fiecare dată. Prima colaborare a fost destul de aspră. Eu știam ce face, dar nu știam în ce intru eu. I-am cerut scenariul să îl citesc, să mă gândesc, nu știam prea bine pe unde este el, apoi m-am dumirit că e celebru, m-am mai uitat la ce face… Și de atunci a rămas egal comportamentul lui, în orice situație. Îmi trimite scenariul, întreabă dacă îmi place, dacă vreau să discutăm, dacă pot la ora la care vine echipa… E un semn de mare eleganță!

E o atmosferă foarte prietenoasă, caldă, și profesionistă.

Superioritatea este pentru nefericiți, eu așa consider. L-ai citit pe Steinhardt, l-ai citit pe părintele Stăniloae, l-ai citit pe Rafail Noica, par ei aroganți, superiori? Ți se pare că în ceea ce citești la acești oameni există urme de superioritate? Alea sunt modele pentru mine. Complexul de superioritate al unora mie îmi demonstrează o mare nefericire. Și trebuie să fim îngăduitori cu cei care critică.

 

 

Eu cred că un om poate să vorbească despre toate lucrurile mărețe pe care le-a făcut - academician, doctor - dacă o face cu eleganță. Și atunci ne întoarcem la întrebarea ta: de ce este iubit copilul acesta? Pentru că spune lucrurile simplu. Se închide cercul. Dincolo de toată educația noastră, și tu o să fii soacră, și eu o să fiu soacră. Și noi știm cât de mult ne iubim copiii și câte lucruri am făcut pentru ei. Și în mintea noastră ne imaginăm că femeia care îl iubește va face măcar o mică parte… Dar ea nu va face… În clipul în care toți judecau că mama s-a dus să facă dacă face curățenie… Dar tu când vezi cum copilul tău are o iubită și ea nu face nimic, nu te apucă disperarea?

Și cine să-i citească pe Eschil și pe Sofocle și pe cine vrei tu? Pentru că până la urmă tot la asta ajungem: și Medeea din gelozie și-a înjunghiat bărbatul și și-a omorât copilul. E tot un fel de telenovelă, numai că a scris-o Sofocle, nu a scris-o Mircea Bravo.

 

.

 





(Foto: Captură video și Facebook/Elena Ivanca)
 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store

Urmărește-ne și pe Google News

Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Nepoata lui George Enescu, mărturisiri emoționante despre fratele și fiica marelui muzician: George compusese prima Rapsodie înainte să se nască tata
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
Ștefan Teișanu: Nu ajungi ușor și nici des la Darabani / Cu cât mai imposibil, cu atât mai dătător de energie și de speranță totul
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Dan Sociu: În momentele cele mai dure pe care le-am trăit, acelea de durere fizică extremă, era un punct în care eram salvat
Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei douămiiste, dar şi un jurnalist de atitudine, fiind deseori implicat în activismul ecologist. 
POVESTEA tânărului din Botoșani care aduce pe Pietonalul Unirii un festival culinar cum n-a mai fost: Pături pe iarbă, hamace între copaci, concerte stradale și... chef Foa – VIDEO & GALERIE FOTO
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
Povestea impresionantă a Alexandrei, ”Fata cu cărțile”: Din Botoșani în Cipru și înapoi în România, pentru a ajuta copiii bolnavi – GALERIE FOTO
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Elena Cardaș, viața printre meteoriți și destinul ”dulce-amărui” al unui medic scriitor: Pentru mine cancerul a fost o mare lecție / Nu cred în familiile perfecte, nici în profesioniștii perfecți
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
INTERVIU Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Ceaușescu și ex-prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Botoșani: Ceaușescu trebuia înlocuit, dar nu așa, nu prin împușcare / M-am simțit foarte bine și în perioada de dinainte de 1989 și mă simt bine și acum - VIDEO
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Istoricul Remus Tanasă: Locuitorii Botoșanilor par să trăiască doar cu regretul că orașul a pierdut rolul (mai) însemnat pe care l-a avut în trecut
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Contestată sau admirată, Iustina Irimia Cenușă, din postura de director: Singura afiliere pe care o am este dragostea față de cultura tradiționalăVIDEO & FOTO
Pentru unii observatori mai fini, numirea cântăreței de muzică populară pe postul de director interimar al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani a fost cumva previzibilă.Alții, în schimb, au asociat saltul în carieră al artistei drept înregimentare politică.
Ada D'Albon, nepoata lui Sadoveanu, între debutul de la Botoșani și viața în exil: Nimeni nu a îndrăznit să trăiască ce am trăit noi / Am fost foarte singură la Botoșani, extrem de singură! - FOTOGALERIE
O poveste de viață fascinantă, construită pe un fir care se confundă deseori cu istoria unui timp greu încercat.
Sondaj
Credeți că trebuie limitată la 30 km/h viteza pe șoseaua de la Lebăda?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„În aceste cazuri punctuale poate fi apelat numărul de urgență 112, se deplasează o patrulă de Poliție sau de Jandarmerie la locul indicat iar aceștia iau măsurile legale, conform Legii 61/1991 pentru tulburarea liniștii și ...
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.9192 lei
USD
Dolarul SUA
4.6852 lei
CHF
Francul elveţian
4.9737 lei
GBP
Lira sterlină
5.6962 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4209 lei
XAU
Gramul de aur
268.5155 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2412 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.1854 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1512 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.4303 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2022 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6614 lei
Vremea
astăzi
Botosani
6.6 o C
Dorohoi
6.6 o C
Bucecea
5.7 o C
Darabani
3.8 o C
Saveni
7.1 o C
Ştefăneşti
8.0 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.