Interviuri
Povestea fetei care a vrut să zboare cu aripile altcuiva: Alegerea mea este să rămân sinceră și liberă, asta mă scoate din mulțime, din tiparGALERIE FOTO & VIDEO

A fost mereu copilul teribil al folkului românesc. Impresionantă, surprinzătoare, imprevizibilă. Cu o voce matură, purtătoare de tulburătoare mesaje, a călătorit cu chitara în spate, adunând trofee, prieteni, întâmplări.

La cei aproape 22 de ani, Ștefania Iacob nu cântă cu disperare, nici nu cade în obsesii ale vârstelor. Dar are un fel grav de a fi, dincolo de tot ce înseamnă muzică, divertisment, spectacol. Pentru ca în clipa următoare să surprindă prin inocență și o atitudine jucăușă care fascinează și bucură.

 

Absolventă a Liceului de Artă ”Ștefan Luchian”, a studiat apoi Engleză-Germană la Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava.

 

De când se știe și de când o știm, Ștefania Iacob cântă. Frumoasă, cu o feminitate a vârstei care îi conferă forță și echilibru în muzică, fata cu chitara a crescut și, de la un an la altul, devine tot mai stăpână pe ea.

 

Cântă și se manifestă liber. O libertate dincolo de care nu totul este ușor. Dar tocmai aici se ascunde frumusețea călătoriei. Căci, vorba poetului, ”țărmul n-are niciun haz/ Sedentar nu eşti viteaz/ Numai drumul e interesant” (”Drumul” – versuri Adrian Păunescu, muzica C. Dragomir).

 

Despre zborul cu alte aripi, despre cum e să atingi un vis și, mai ales, ce înseamnă să renunți la el pentru a nu pierde ceea ce aveai mai de preț. Despre destin, recunoștință și planuri de viitor am vorbit cu Ștefania Iacob.

 

 

”Când am simțit că rutina se instalase, am făcut pasul spre o carieră în aviație”

 

-Ştefania Iacob a purtat dintotdeauna aripi, a experimentat beţia muzicii și a cuvintelor, a trăit în înaltul iubirii de oameni. Până într-o zi. Când fata cu chitara a vrut să zboare... la propriu cu alte aripi. De unde a plecat acest dor de cer?

 

-Nu mi-am dorit dintotdeauna să fiu stewardesă, dar am simțit mereu că am aripi. Mă intriga și mă fascina domeniul, îmi doream să aflu mai multe despre aviație și despre atribuțiunile echipajului de bord înaintea și în timpul unui zbor, îmi doream să aflu cum este să porți o uniformă și să lucrezi în echipă.

 

De asemenea, a contat și admirația cu care priveam stewardesele, curajul și încrederea pe care o transmit. Când am simțit că rutina se instalase, în mod cert, peste viața mea de aici, am făcut pasul spre o carieră în aviație. Am mers la interviu la București, iar abia după două luni am aflat că am obținut un loc la trainingul companiei, în Germania, la Hahn.

 

 

-Concret, ce însemna acest lucru?

 

-Urma să învăț, cuvânt cu cuvânt, un manual de 2.000 de pagini, să trec 6 examene eliminatorii de câte 20, 30, 100 sau 110 întrebări, să stau în clasa de curs 10 ore pe zi, de luni până vineri, să învăț să salvez pasageri dintr-un avion plin cu fum, să sting un foc și să comunic, în formule impuse, cu un comandant de aeronavă.

 

Provocarea a fost extrem de mare și cred că acest lucru m-a făcut să merg înainte. Intensitatea trainingului mă motiva. Îmi doream să îmi demonstrez că pot face față, că pot fi și eu acolo, că merit să port uniforma în care mă visam încă de când ajunsesem în Germania.

 

Aflasem că am baza in Leeds, Anglia. Am terminat trainingul, am obținut licența pentru a opera, în calitate de Cabin Crew, Boeing 737-800 și un contract pe doi ani.

 

După o escală de 14 ore în Dublin, am ajuns la bază, în Leeds, unde încă din prima zi de zbor mi-am dat seama că visul, odată îndeplinit, își pierde orice farmec.

 

 

”Mi-am dorit să zbor cu aripile altcuiva, ignorând faptul că propriile mele aripi există”

 

-Ajusesei, totuşi, sus. La propriu, zburai. Cum se poate risipi un astfel de vis?

 

-Mi se părea fascinantă aviația atunci când era atât de greu de atins pentru mine. Atunci când îmi era atât de greu să mă desprind de familie ca să plec departe, atunci când am știut că, pentru minimum 6 săptămâni, nu voi mai avea niciun contact cu chitara și cu muzica, atunci când lucram sub presiunea examenelor eliminatorii, când nu știam exact ce se va întâmpla cu viața mea, unde voi ajunge și dacă fac bine sau nu punând pauză carierei mele în muzica folk.

 

 

-Ce nu a mers, în cele din urmă?

 

-Viața de Cabin Crew a fost percepută de mine ca fiind cu totul altceva decât ni se prezentase la training. Practic, profesam doar în domeniul vânzărilor, însă zburând și pentru un salariu mult mai mic decât dacă aș fi făcut-o pe pământ. Nu mi-au trebuit multe zboruri ca să îmi dau seama ca nu rezonez cu această meserie. Cred că vreo 6. Totuși, mi-am mai oferit timp, gândindu-mă că nu e bine să iau decizii pripite, că am muncit foarte mult ca să ajung acolo, că, poate, orice început e greu și nu e întotdeauna frumos.

 

Fiind un om obișnuit să se dedice 100% în orice face, după 20 de zboruri am predat uniforma, gândindu-mă că, dacă eu simt că nu rezonez cu job-ul, nu voi transmite niciodată pasagerilor un zâmbet sincer, o stare bună și că, poate, ocup un loc pe care ar putea să-l ocupe cineva care chiar își dorește.

 

Gândul meu de final a fost unul simplu: mi-am dorit să zbor cu aripile altcuiva, ignorând faptul că propriile mele aripi există.

 

 

”Cred foarte mult în destin, faptul că pot cânta nu este la întâmplare”

 

-”Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înăuntru”, spunea atât de frumos Nichita Stănescu. Întoarsă la propriile aripi, unde este astăzi înaltul Ştefaniei Iacob?

 

-Înaltul meu este în orice mă face să mă simt vie. În oameni, în cântec, în cărți, în clipe. În orice mă ridică spre a lua ceva de la viață, spre a simți tot ce e omenesc și spre a învăța câte ceva din tot ce simt și trăiesc. Acesta este “motorul” care mă ajută să merg înainte și să cresc.

 

-Ai pierdut ceva în acest timp? Sau totul te aştepta acasă cuminte (în special chitara, fireşte!), ştiind că zborul cu alte aripi nu va dura prea mult?

 

-Chitara mă cunoaște prea bine, am ținut-o lipită de mine atâta timp, mi-a auzit atâtea emoții, atâtea gânduri. Știe că tinerețea este o perioadă zbuciumată a vieții, poate cu atât mai mult pentru mine, care sunt un om complex, însetat de cunoaștere, curios. I-am povestit despre faptul că orice experienţă pe care o am contribuie la arta noastră. Fără să trăiesc, să simt, să aflu, m-aș plafona în ceea ce priveşte atât compoziția cât și puterea transmiterii unui mesaj.

 

Cred foarte mult în destin, iar faptul că pot cânta nu este la întâmplare. Este clar că Dumnezeu are acest plan pentru mine, de aceea consider că orice aș face, din curiozitate sau nevoie, fac pe lângă destinul meu de artist.

 

 

”De multe ori am șocat prin apariții, stil vestimentar, postări pe rețelele de socializare”

 

-Ştefania Iacob este acel ALTFEL al muzicii folk. Un ALTFEL care fascinează, inspiră, emoţionează. Dar la fel de mult iese din tiparul cu care suntem obişnuiţi. Cât de important este pentru tine să rămâi înlăuntrul acestui fel de a fi, să îţi manifeşti personalitatea nu în funcţie de aşteptări, ci de ceea ce eşti cu adevărat?

 

-Tiparul meu este lipsa unui tipar. Dacă te uiți la o mulțime, vezi o mulțime. Foarte greu vezi câte un individ în parte. De aceea mi-a plăcut să fiu eu altfel. Tocmai pentru a nu mă confunda cu mulțimea. De multe ori am șocat prin apariții, stil vestimentar, postări pe rețelele de socializare, stil. Este foarte important pentru mine să rămân sinceră față de mine și față de oamenii din jurul meu.

 

 

Nu pot să mă prefac că sunt altceva decât sunt doar pentru a fi asociată cu termenul de “folk”. Sau cu orice alt termen. Nu pot să spun că îmi place ceva ce nu îmi place sau invers, doar pentru a fi considerată parte din acea linie cerută de societate. Alegerea mea este să rămân sinceră și liberă. Iar asta mă scoate din mulțime, din tipar. Îmi place să fac ce simt și să las viața să mă inspire, uneori arătându-mi că greșesc, alteori arătându-mi că sunt pe drumul cel bun.

 

-În urmă cu mulţi ani mărturiseai că ai început să cânţi folk după ai ascultat-o prima dată pe Tatiana Stepa. În timp, vocea ta aproape că se confunda cu cea a regretatei Tatiana Stepa şi cu mesajul deopotrivă transmis de melodiile ei. Apoi, Ştefania Iacob a apărut aproape la fel de constant alături de un alt nume: Sorin Poclitaru. Ce alţi artişti şi-au pus la fel de mult amprenta asupra muzicii tale?

 

-Colaborarea cu Sorin Poclitaru a însemnat maturizarea mea în domeniul muzicii folk. Am căpătat propria personalitate în nenumăratele evenimente la care am fost amândoi pe scenă. Am “crescut” din toate punctele de vedere lângă el. M-am inspirat și m-am apropiat mult de Vasile Mardare și de Emeric Imre în ceea ce am compus și interpretat, pe lângă admirația pe care am păstrat-o pentru Tatiana Stepa.

 

 

”Singurul lucru cert în viața mea este muzica”

 

-Ce alt gen muzical crezi că ţi s-ar potrivi? Dacă ai fi supusă unei provocări cu ce muzică - în afară de folk, aşadar - ai urca pe scenă?

 

-Fiind înrădăcinată și o adevărată iubitoare de tradiție și țară, aș cânta muzică populară. Întotdeauna mi-a plăcut folclorul și m-am simțit bine încercând să interpretez melodii cunoscute ale acestui gen.

 

 

-Unde va cânta Ştefania Iacob în perioada următoare? Şi, desigur, când va apărea următorul album?

 

-Deocamdată, singurul lucru cert în viața mea este muzica. Planul este să păstrez tradiția de a lansa un album din 2 în 2 ani, de ziua mea, și în mai, când împlinesc 22 de ani, să lansez al 4-lea album. 6 piese sunt deja puse la punct. Am programate recitaluri în cadrul a două festivaluri mari de folk în lunile ce urmează, “Vamadus folk” Vama Veche și “Turn Folk” Piatra Neamț, precum și turnee proprii.

 

Îmi doresc să am puterea de a împărtăși cât mai mult din darul meu, poate chiar mai mult decât am făcut-o până acum, și să iau tot ce e mai frumos de la viață.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
FEMEI PUTERNICE: Polițistă din Botoșani SINGURA din țară premiată la 21 de ani cu Emblema de Onoare, cea mai înaltă distincție din Poliția Română: FOTO&VIDEO
Probabil că talentul de a ieși în evidență și tăria de caracter a unor persoane nu țin cont de vârstă. Sunt calități native. La doar 21 de ani, o polițistă din Botoșani este singura din România care a fost premiată la sediul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) cu „Emblema de Onoare”, cea mai înaltă distincție din Poliția Română.
FEMEI PUTERNICE din Botoșani: Cornelia Bordianu, antreprenoarea cu hotel în Lisabona care a condus afaceri din Cipru până în Brazilia: Trebuie să ne înarmăm cu mai mult curaj - FOTOGALERIE
”E o rușine pentru mine să spun că sunt din Portugalia. Sunt din Botoșani dragii mei. Bine v-am găsit, este o plăcere, este un moment emoționant. Am început după revoluție cu mici companii, testând, încercând și luptând bineînțeles. Am ieșit din zona de confort. Trebuie să ne înarmăm cu mai mult curaj, cu mai multă flexibilitate”. Au fost cuvinte spuse cu lacrimi în ochi de Cornelia Bordianu, o femeie de afaceri plecată în 1997 din Botoșani și revenită în oraș cu ocazia lansării filialei județene a Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF).
FEMEI PUTERNICE de la Botoșani: Daniela Șfaițer, doamna etalon a Botoșaniului: Dacă nu ai suflet, nu faci nimic GALERIE FOTO
Din seria femeilor puternice de la Botoșani, astăzi este despre Daniela Șfaițer. O doamnă care probabil nu are nevoie de foarte multe cuvinte de prezentare. Este recunoscută dacă apare în public și asociată cu imaginea soțului. Cei care au cunoscut-o personal cunosc sentimentul pe care-l oferă Daniela Șfaițer, femeia care te hipnotizează prin felul ei de a fi.
Gelu Graur, posibil candidat la Primăria Botoșani din partea USR (?!): Degeaba ne revoltăm pe Facebook, degeaba ridicăm pumnii către cerGALERIE FOTO
La nivel de Botoșani, când vine vorba despre ieșit în stradă, ne vine în minte cuplul Gelu Graur – Sînziana Secrieru. Nu a fost protest împotriva vreunei ordonanțe (de orice fel) la care să nu fi fost în stradă în semn de revoltă. Cei doi au fost printre botoșănenii gazați anul trecut pe 10 august 2018. Tot ei au aprins o lumânare și au plâns în față la Colectiv. Iar exemplele pot continua.
FEMEI PUTERNICE de la Botoșani! Mirela Saucă, femeia politician cu carieră proprie și familie: În spatele unei femei de succes stă un bărbat flămând :))
O femeie cu o voce este în definitiv o femeie puternică. Într-o lume care le aparține încă bărbaților, mai ales la nivel de decizie, există femei care le sunt adversari egali și care pot face față oricăror provocări. În unele cazuri, mai bine chiar decât sexul tare. Și la Botoșani sunt femei puternice. Pe multe dintre ele avem ocazia să le vedem și să le ascultăm. Altele preferă să strălucească în propriul con de umbră, mai puțin expus ochiului critic al societății.
INTERVIU: Cristian, inspector de 30 de ani într-o instituție (încă) îndrăgostit de Cenușăreasa pe care i-au interzis-o și părinții – GALERIE FOTO
Se poate spune că a iubit-o încă de când nici nu știa ce înseamnă iubirea. I-a intrat pe sub piele, direct în sânge, ca un microb de care nu te mai poți descotorosi și nu l-a mai părăsit nicio clipă. I-a simțit prezența prima dată pe când avea probabil patru ani. Atunci și-a privit prima dată, în ochi, pasiunea.Pictura!
INTERVIU: Dr. Bogdan C.S. Pîrvu: Până să ajungă la psiholog sau la medic, preotul este foarte important
De foarte multe omul își creează boala, se spune, iar adevărul nu este departe. Medicul psihiatru Bogdan C.S. Pîrvu, de la Secția de Psihiatrie a Spitalului Mavromati, spune că atât psihologii, cât și medicii și preoții, trebuie să fie pregătiți pentru a prelua problemele complexe cu care se confruntă societatea de astăzi.
INTERVIU Tânărul de la alianța care a produs marea surpriză a alegerilor: Am vrut să emigrez de vreo două ori. Așa am ajuns în politică
Marea surpriză a alegerilor europarlamentare din 26 mai 2019 au fost tinerii din Alianța 2020 USR – PLUS care s-au clasat pe podium și au fost la un pas să depășească partidele istorice de pe eșichierul politic românesc.
INTERVIU: Învățătoarea din municipiu care de peste 20 de ani merge zilnic la țară, și-n cizme de cauciuc,pentru a forma generații – Sunt fiica satului
Cineva spunea că învățătorii au trei iubiri: iubirea de a învăța, iubirea față de elevi și iubirea de a le aduce pe cele două împreună. Ana - Maria Zbanț este învățător de 25 de ani, iar de 21 de ani face zilnic naveta. Iubește copiii cei mici și susține că acum nu îi mai este greu să parcurgă zilnic aproape 20 kilometri. 
Loading...
INTERVIU: CINE este cu adevărat botoșăneanul care a fost văzut de peste 1 milion de oameni – GALERIE FOTO  
Daniel Câșlariu a ieșit din mulțime pentru prima dată la marșul auto care a avut loc pe 9 aprilie 2019 în județul Botoșani. Are 29 de ani și s-a născut în comuna Trușești. S-a evidențiat în urma mesajelor pe care le-a transmis la manifestații publice și care au prins mai ales în rândul tinerilor. Deși, spune el, au fost și botoșăneni cu ani mulți în buletin care l-au oprit pe stradă pentru a-l felicita pentru curajul de a se implica.  
INTERVIU cu una dintre cele mai iubite profesoare din Botoșani, care de 12 ani colorează viața elevilor: Îmi imaginez că în bănci sunt copiii meiFOTOGALERIE
„Felul cum este profesorul este mult mai important decât ceea ce predă el" – anonim.Astăzi este despre un profesor iubit de elevi poate și prin prisma materiei pe care o „predă”. Talida Grunzac este profesor de Arte Plastice la Colegiul AT Laurian și de-a lungul anilor a înțeles că elevii trebuie respectați, sprijiniți și iubiți.
Să nu ne răzbunațiINTERVIU cu actrița care joacă într-o piesă unică: Am fost botezată pe ascuns, într-un ceaun, acasă
Weekendul acesta botoșănenii își pot petrece timpul liber la Cinema Unirea. De data aceasta nu la un film, ci la o piesă de teatru ce se joacă în premieră.
EXCLUSIV  în INTERVIUL săptămânii: Tânărul din Botoșani captiv în lumea drogurilor timp de 12 ani: Uneori făceam rost de la șeful meu
Fenomenul consumului de droguri este din ce în ce mai îngrijorător la nivelul județului Botoșani. Și nu numai. De cele mai multe ori tinerii sunt cei care cad în capcana acestui flagel. Gabriel, un botoșănean în vârstă de 29 de ani, a fost captiv în lumea drogurilor timp de 12 ani. Acum, spune el,  a renunțat pentru că pur și simplu se săturase să trăiască așa. 
INTERVIU în IMAGINI cu botoșăneanul director care intră pe aceeași ușă de 29 de ani de zile – FOTOGALERIE
Sunt aproape trei decenii de când, în fiecare dimineață, un director de instituție de la Botoșani parcurge același drum și intră pe aceeași ușă. Urcă aceleași trepte până la etajul doi al instituției, apasă clanța aceleiași uși și se așază molcom la biroul peste care și-a așternut gândurile și munca oră de oră, în fiecare dintre cele peste 7.000 de zile de când parcurge această rutină.
Loading...
INTERVIU „Mămica de aur” a bebelușilor de la Maternitatea Botoșani: Poți surprinde într-o singură zi prima respirație a unui copilaș, dar și ultima
Carmen Zaboloteanu este medic în cadrul Secției de Obstetrică-Ginecologie de patru ani. Iubește bebelușii și și-a dorit încă de mic copil să devină medic. Vrea să crească nivelul Maternității Botoșani, iar pentru asta își dorește o echipă cât mai tânără.
SPORTUL după sărbători, cum scăpăm de kilogramele în plus: INTERVIU cu instructorul sportiv a mai multor botoșănence - FOTOGALERIE
M-am îngrășat este probabil expresia cea mai folosită după trecerea sărbătorilor de iarnă. Bucatele tradiționale au fost de nerefuzat, iar kilogramele și-au făcut apariția în diferite zone ale corpului.
INTERVIU cu un creator de modă din Botoșani: Ce purtăm de Crăciun și Revelion? CULOAREA care a devenit… tabu - GALERIE FOTO
Perioada sărbătorilor este cu siguranță una în care botoșănencele vor să fie cele mai frumoase. Pe lângă faptul că își fac programare din timp la saloanele de înfrumusețare, acestea își pregătesc cu grijă ținutele, atât pentru cele trei zile de Crăciun cât și pentru Revelion.
INTERVIU medic nutriționist despre lăcomia de sărbători: Cum putem repara greșeala? / Nu mai mâncăm deloc
Masa de Crăciun, un „boom” culinar: RECOMANDĂRI de la un medic nutriționist de la Botoșani pentru cei lacomi și nu numai
INTERVIU Dimitrie Sturdza, milionarul campion botezat de Regele Mihai: Marea Unire în ziua de astăzi este Marea Rușine / Noi moldovenii am devenit un fel de rezervor de vot
Eroul nostru de astăzi are o viață care n-ar putea fi cuprinsă fidel nici într-un film și nici chiar într-o carte. Face parte din celebra familia Sturdza care i-a dat Moldovei, printre alții, pe Ioniță Sandu Sturdza și Mihail Sturdza, domnitori în secolul al XIX - lea.
Video INTERVIU: Îngerul din Botoșani care salvează vieți la Fundeni, mărturisiri din tinerețe și sala de operații - GALERIE FOTO
Doina Hrehoreț este singurul medic chirurg din România și Europa de Est care face transplanturi de ficat. S-a născut la Botoșani, pe 26 noiembre 1967 şi este absolventă a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”.
Loading...
inpuff.ro%20
Sondaj
Vă este frică de coronavirus?
Declaraţia zilei
„Acesta este un mod sigur  de a ne îmbolnăvi de altceva decât coronavirus. Nu ne protejează de nimic pentru marea masă a populației. Și în recomandările Ministerului Sănătății scrie foarte clar, masca se folosește de ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
ieri
EUR
Euro
4.8127 lei
USD
Dolarul SUA
4.3601 lei
CHF
Francul elveţian
4.5243 lei
GBP
Lira sterlină
5.6207 lei
JPY
100 de yeni japonezi
4.0113 lei
XAU
Gramul de aur
228.5606 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2475 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4164 lei
AUD
Dolarul Australian
2.8419 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.2425 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1890 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6440 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.