Razvan Theodorescu

“DIN CAUZA LUI ION ILIESCU AM AJUNS ÎN PSD” Între o deplasare la Suceava şi una la Washington, senatorul Răzvan Theodorescu a poposit la sfîrşitul săptămînii şi în circumscripţie, adică la Botoşani. După aproape un an de mandat singurul academician din Parlament susţine că are mai multe realizări, dar că acestea sînt mai puţin mediatizate. Răzvan Theodorescu este absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, în timpul căreia a fost exmatriculat din motive politice. Este academician, doctor al mai multor universităţi din Romania, iar din 1995 rector al Academiei pentru Studiul Culturii şi Religiilor, comandor al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze. Între anii 1990 - 1992 a fost preşedinte al Televiziunii Române, iar în perioada 2000 - 2004 senator şi ministru al culturii şi cultelor. - D-le senator, cam rar pe la Botoşani în ultima vreme - Într-o perioadă am fost foarte des, că se speriaseră toţi, «ce caută academicianul Răzvan Theodorescu la două săptămîni?». Aşa am ţinut-o mai tot anul, pînă la începutul acestei sesiuni, cînd, din cauza unor activităţi parlamentare, a trebuit să stăm mai mult la Bucureşti, iar eu şi din cauza unor însărcinări pe care le am în numele Parlamentului, pentru că sînt preşedintele delegaţiei Parlamentului Romaniei la Adunarea Parlamentară a Francofoniei şi la anul va fi întîlnirea mondială a francofoniei la Bucureşti şi a trebuit să bat mai multe capitale europene. Acum mă pregătesc să trec şi oceanul, dar am venit un pic la Botoşani să îmi fac măcar în parte datoria de parlamentar. - «Mi-am propus ca de patru ori pe lună, deci în fiecare săptămînă, să fiu la Botoşani. În timpul mandatului meu de ministru am făcut cu maşina de două ori înconjorul pămîntului umblînd în Romania». Este o declaraţie făcută la Botoşani înainte de începerea mandatului - La Botoşani am fost o dată la două săptămîni, începînd din ianurie şi pînă cînd am fost la Flămînzi, la aniversarea atestării documentare. M-am ţinut de cuvînt pînă la începutul lui spetembrie, după aceea noul regulament al Senatului ne-a obligat să nu mai putem veni în teritoriu decît sîmbăta. Cum Duminica nu mai aveam voie să mai fim în teritoriu, era inutil să vin dimineaţa şi să plec seara. - Această chestiune cu înconjorul pămîntului e valabilă şi pentru Botoşani? - Calculaţi, o dată la două săptămîni, la zecile de kilometri pe care le-am bătut de la Vlădeni pînă la Rădăuţi Prut şi Miorcani, de la Mihăileni pînă la Prut şi, nu ştiu, poate măcar odată înconjorul  pămîntului va fi făcut. Se pare că sînt parlamenatrul care a mers cel mai mult prin judeţ şi într-o situaţie oarecum paradoxală politic. Partidul pe care îl reprezint în Parlament este incontestabil cel care a cîştigat alegerile în Botoşani şi totuşi sîntem în Opoziţie. Am luat însă act de calitatea de senator al Opoziţiei şi m-am întrebat ce pot să fac pentru oamenii care m-au ales. - V-aţi răspuns după un an de Parlament? - Mi-am răspuns şi azi de pildă'am avut nişte mari bucurii cînd nişte primari mi-au spus că ştiu de la alţi primari că le-am rezolvat eu, fiind din Opoziţie, lucruri pe care nu le-au rezolvat alţii cînd eram noi la Putere. Am un avantaj, sînt singurul academician din cei 400 şi ceva de parlamentari şi atunci lucrările mele le semnez cu academician cutare, senator de Botoşani. Din motive care ţin de decenţă, bună cuviinţă intelectuală, orişice reprezentant al Puterii îmi răspunde şi de multe ori mi-a răspuns şi pozitiv, acţionînd imediat în nişte lucruri care erau complicate. Am obţinut, de pildă la Rădăuţi Prut, întrebaţi-l pe primarul de acolo ce am obţinut pentru ei. Sper că am reuşit pentru cei din Mihăileni să fac nişte lucruri. Am reuşit să fac pentru nişte comune unde acum oamenii au de lucru pentru că am mediat nişte zone care nu erau ale mele, erau ale economicului, dar am zis că un senator, înainte de toate, e senator şi pentru gaz metan şi pentru economic şi pentru drumuri. Nu sînt doar pentru cultură. « Unii mă pot considera un paraşutat » - Totuşi, după 10-11 luni de mandat îţi intrat în atenţia mass-mediei botoşănene mai mult cînd aţi prevenit vînzarea podului monument de la Rădăuţi Prut, cînd aţi botezat un copil la Brăeşti şi cu aspecte legate din activitatea de ministru al culturii, aducîndu-vi-se unele acuze. Nu este cam puţin? Sau suferiţi de o slabă mediatizare? - Nu, nu este puţin, dar presa nu este interesantă, de pildă, să citească toate scrisorile noastre către miniştri şi răspunsurile lor în legătură cu spitalul din Săveni, cu Judecătoria din Săveni, cu alimentarea de apă de la Văculeşti. Dau cîteva exemple. Am o corespondenţă foarte bogată. Evident că este mai pasionant să spui că am botezat un copil şi îmi pare bine că aşa mi-am început mandatul. Am reuşit în actualul mandat de senator o serie întreagă de lucruri, dar care înţeleg că nu sînt mediatizate. Dacă eu m-aş lua la bătaie cu unul dintre colegii mei senatori sau deputaţi, ar fi imediat un subiect extraordinar. Dacă ne-am stuchi ca mîţele, ar fi imediat prins acest lucru. E normal. Ştiţi legea meseriei dumneavoastră: «good news, not news». - Aveţi 10-11 luni de mandat. V-au fost suficiente pentru cunoaşterea colegilor parlamentari de Botoşani? - Da. A fost acea iniţiativă a Parlamentului de Botoşani care n-a prea dat roade, dar pot să vă spun că în Parlament, cînd e vorba de legi importante, ne susţinem unii pe alţii. - Dacă v-aş cere să ne spuneţi numele parlamentarilor de Botoşani... - Ei, asta-i bună, dar ne vedem toată ziua şi cu dl. Ţîbulac, şi cu dl. Macaleţi şi cu d-na Dreţcanu şi cu dl. Mălaimare şi cu toţi ceilalţi ... în sfîrşit, mai sînt doi sau trei. - De ce nu vă implicaţi mai mult în activitatea organzaţiei judeţene a PSD? Au fost alegeri în primăvară şi n-aţi candidat pentru nici o funcţie şi participaţi relativ rar la şedinţele forului care conduce filiala? - Da, însă nu mi se pare că activitatea unui parlamentar trebuie citită prin grila participării la aceste acţiuni. Hai să o spunem pe aia dreaptă, eu nu sînt un parlamentar de Botoşani originar din Botoşani. - Aţi spus-o şi în campanie? - Am spus-o şi în campanie, se ştia acest lucru. Mă leagă nişte rădăcini îndepărtate de familie de această zonă. Unii mă pot considera un paraşutat, dar se pare că acest paraşutat a făcut nu puţine lucruri în cele nouă luni pentru cetăţenii care l-au ales. Şi haideţi să o spunem încă o dată pe cea dreaptă şi îmi cer iertare pentru acest orgoliu, a avea în Parlament un reprezentant care este şi un membru al Academiei Romane e poate un anumit avantaj. « Conţac este un manager ideal » - Dacă acest lucru constituie un avantaj, de ce nu v-a oprit organizaţia PSD Iaşi să candidaţi acolo din nou pentru Senat? - Pentru că am intrat într-un conflict cu unii membri ai organzaţiei cînd mi s-a cerut ca ministru al culturii să aprob construirea unuui mall în inima Iaşului. Cel care dorea să o facă era un membru notoriu al PSD-ului. M-am opus, membrul notoriu al PSD a plecat din PSD, a început să mă atace, fiind un om extrem de influent economic, alţi membri ai PSD nu au sărit să îşi spună cuvîntul, unii pentru că aveau mici interese în această chestiune şi am declarat atunci limpede că nu mă interesează cîtuşi de puţin o organizaţie care poate să aibă asemenea oameni şi conducerea partidului a decis să împletească centralismul cu autonomia şi a trimis de la centru pe un personaj care ... - Care a luat locul unor oameni ce fuseseră votaţi la alegerile preliminare pentru acel loc pe care l-aţi ocupat - Exact, dar se pare că acest om a făcut cîteva lucruri şi avea, din punctul de vedere al conducerii partidului şi cred că şi din cel al electorilor din Botoşani, cîteva avantaje pe care nu le aveau ceilalţi, din punctul de vedere al poziţionării sociale. - Aţi fost unul din puţinii PSD-işti de vază care aţi sărit în apărarea preşedintelui organizaţiei judeţene PSD, lucru care a cam mirat pentru că sînteţi oameni de facturi diferite, d-lui a lucrat decenii la o unitate de transporturi auto, dumneavoastră sînteţi academician, istoric, profesor universitar - Am fost chiar primul care a sărit. Dl. Conţac este un manager ideal, un om care în partidul nostru trebuie să îşi aibă un loc care să fie preţuit ca atare şi de alţii. E om de afaceri, care ar fi putut foarte bine să fie în zona liberală, este un om care a rămas, chiar fiind noi în Opoziţie, în zona PSD. De asemenea oameni avem nevoie. Noi n-am fost marcaţi de o extremă simpatie la începutul relaţiilor noastre, nici cîtuşi de puţin, dar cu timpul am ajuns să ne respectăm reciproc şi cînd s-a încercat ce s-a încercat cu Constantin Conţac, cînd am aflat am compus acea scrisoare deschisă în care am spus: «Conţac trebuie sprijinit» pentru că în tipul nou de politică social-democrată este un lider ideal şi cred că nu m-am înşelat. Evident, cînd spun acste lucruri, îmi fac antipatii noi printre cei care nu-l iubesc, fie din partidul nostru, fie din afară. Pe mine nu mă interesează însă decît să spun ceea ce gîndesc, nu spun ceea ce se aşteaptă de la mine. Dacă mă vreţi aşa bine, dacă nu îmi pare rău, dar voi spune întotdeauna ceea ce gîndesc. - În PSD lucrează un aşa-zis "Guvern din umbră" de la pierderea alegerilor, care a făcut în urmă cu cîteva săptămîni o deplasare la Botoşani, iar dumneavoastră n-aţi fost printre "miniştrii din umbră" prezenţi? - Eu nu sînt în acest cabinet din umbră. Am surîs cînd am auzit că s-a făcut un asemenea cabinet. Nu mă preocupă această problemă acum. Am ştiut de această acţiune, aveam însă în acele zile altceva şi îmi pare rău că n-am putut să mă întîlnesc cu prietenul meu Adrian Năstase, cel mai bun prim-ministru pe care l-a avut Romania în perioada post-decembristă. - Cel puţin varianta oficială care circulă este că e un guvern din umbră care se pregăteşte să preia Puterea, fie peste un an, doi, fie la termenul prestabilit - Mircea Geoană a precizat că cei care sînt în acest guvern din umbră nu vor fi neapărat şi viitorii miniştri. « Am fost muncitor fierar » - Ştiu, dar nu porniţi cu un handicap, nu vă gîndiţi că s-ar putea să nu mai prindeţi încă un mandat de ministru? - Eu nu îmi pun asemenea probleme. Calitatea de ministru în CV-ul meu este printre cele mai puţin importante. Calitatea mea importantă a fost aceea de preşedinte al Radioteleviziunii. - Dar vi s-a cerut demisia de mai multe ori atunci cînd aţi fost ministru. De ce nu aţi dat curs solicitărilor, dacă nu era o calitate importantă? - Am construit nişte lucruri pînă la capăt. Vă rog comparaţi, ca să n-o fac eu, ce am făcut eu cu ce s-a făcut în ultimul an în materie de cultură. N-am spus că era calitatea cea mai puţin importantă, dar nu a fi ministru este scopul vieţii mele. - Sînteţi absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, în timpul căreia aţi fost însă exmatriculat din motive politice şi timp de doi ani aţi lucrat ca muncitor necalificat. Care au fost motivele exmatricultării? - Motivele au fost 12, iar principala chestiune a fost atitudinea antisovietică pentru că am vorbit despre Basarabia romanească, eu fiind un mare iubitor al culturii şi civilizaţiei ruse, despre care fac şi cursuri acum, dar una era una şi alta era alta şi am terminat cu crearea unui grup spiritualist. Am fost muncitor fierar. Mi-a prins foarte bine acel moment pentru că m-a obişnuit cu viaţa foarte dură. - Ce aţi făcut? Sănii? - Nu, am legat fiare în blocurile în care se construiau atunci în Bucureşti, la Mangalia şi în alte părţi. Şi au fost trei ani. Am fost reabilitat în 1965. În 1977, imediat după cutremur, am fost primul intelectual roman, am aflat-o după 1989, nu ştiam că am această întîietate, care am adresat o scrisoare de protest conducerii ţării împotriva distrugerilor de momunente. Povestea a fost citită la Europa Liberă şi a doua zi am fost scos din învăţămînt, am fost retrogradat din institutul pe care îl condusesem pînă atunci. Mi s-a luat paşaportul şi aşa mai departe - A fost în acest an o campanie de presă în zilele în care s-au marcat 15 ani de la mineriadă şi s-a inoculat cumva ideea că preşedintele Romaniei de atunci ar fi fost vinovat indirect de ceea ce s-a întîmplat - Am spus întotdeauna, fără să fiu avocatul lui Ion Iliescu, că nu avea nici o legătură cu această chemare. Ion Iliescu era înfricoşat pînă în măduva oaselor de ceea ce se întîmpla în acel moment. Nu, Ion Iliescu n-a avut nici un rol. Nu mă întrebaţi cine a avut, bănuiesc că au fost iniţiative ale organizaţiile FSN-ului, unor organizaţii din Valea Jiului şi din Bucureşti care au făcut aceste lucruri. - Dar cum se manifesta frica la d-lui? - La ora 1 l-am poftit în ziua de 13 să facă o declaraţie televizată pentru că începuseră mişcări în Bucureşti. Omul, cu deplină onestitate, a vrut să vină, a fost sfătuit de consileri FSN-işti să nu vină, mi-a telefonat apoi că vrea să vină şi l-am poftit să vină în balon. Nici măcar nu putem să iau în serios propunerea sa şi mi-a trimis caseta cu declaraţia sa care cuprindea nişte lucruri care nu erau reale. - Ce căutaţi dumneavoastră, care proveniţi dintr-un neam liberal, la PSD? - M-a atras personalitatea singurului om de stat din Romania, de atunci şi pînă acum. Se numeşte Ion Iliescu. Din cauza lui Ion Iliescu am ajuns în PSD şi pentru Ion Iliescu rămîn în PSD. Interviu realizat în noiembrie 2005 Răzvan Theodorescu şi-a rărit atît de mult vizitele la Botoşani încit în ultimul an de mandat n-a mai fost deloc prin judeţ. De altfel, ca şi Mihai Mălaimare, el a renunţat la cabinetul de la Botoşani, pe care l-a înlocuit cu o cutie poştală. Nu s-a auzit să facă un lucru notabil pentru oamenii care l-au votat. În schimb, a reintrat în atenţia mass-media din Botoşani în 2007, cînd s-a făcut publică relaţia de colaborare cu o membră a trupei Galax din Dorohoi, care ar fi trebuit să îi coordoneze activitatea din teritoriu. În 2008 a candidat iarăşi pentru Parlament, de această dată într-un colegiu din Bucureşti, dar nu a reuşit să obţină un nou mandat.