Interviuri
Roxana Gherasim: Am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea / Sărbătorile vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde

A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.

Roxana Gherasim ne-a vorbit despre durerile strânse în ultimii trei ani, dar și despre curajul cu care s-a întors de fiecare dată la viața alături de cei dragi. Despre comunitatea de români din Germania, pentru care – alături de o echipă întreagă – editează o revistă, dar și despre sărbătorile din inimă.

 

 

”Biletul de plecare îl scriu tot timpul cu emoția revederii celor dragi de-acasă”

 

-Dragă Roxana Gherasim, în urmă cu trei ani (mai 2019) îmi scriai din aeroport, în fața unui zbor dintre cele multe care legau pentru tine România de Germania. Ai scris multe astfel de scrisori, ai petrecut mult timp așa, între lumi?

 

-Bine ne-am regăsit, dragă Florentina Tonița. S-au scurs deja trei ani? Parcă totul a fost ieri. Frumoasă întrebare, profundă și totodată răscolitoare. Iată că de această dată m-ai regăsit după o călătorie acasă, în România. Mai mereu scriu, nu doar scrisori. Se pare că și eu, ca și multe alte persoane plecate din România, gravăm des în suflet diferite stări. Între lumi, așa cum metaforic spui, nu există decât un hotar fizic. E o călătorie, practic, tot spre interiorul meu, cu dese escale. Biletul de plecare îl scriu tot timpul cu emoția revederii celor dragi de-acasă: părinte duhovnic, familie, prieteni sau chiar simpli trecători cărora îmi place să le zâmbesc, spunându-le fără cuvinte că mă bucur să-I văd. Îmi place să cumpăr flori de la bunicii pe care îi întâlnesc în piață sau pe Pietonalul Unirii. Îmi place să duc aceste flori la capul mamei, care și-a găsit locul în Veșnicie. Nu e trist. E pace și e bine.
 

Biletul de întoarcere este compostat mereu cu promisiunea unei noi călătorii, a unei noi dorințe de redescoperire sufletească și bucurie lăuntrică. Eu așa sunt: optimistă. Acolo unde este durere, îmi place să mă implic și să aduc zâmbet. Vreau să cred că reușesc mai mereu și, iată, doar așa pot să mai scriu încă o scrisoare.

 

 

 

 

”Mi-am dat seama că teama chiar nu este de la Dumnezeu”

 

-După încă un an (martie 2020) vorbeam din nou. Dispăruse aeroportul, dispăruse locul dintre lumi pentru că pandemia ridica granițe până la nori, nimeni nu mai călătorea... Restricții, moarte, boală, dor. Cum te-ai regăsit după cei doi ani de pandemie? Ce rămâne din acest timp, ce a luat el și ce a adăugat vieții tale?

 

-Da, așa este. Am avut cu toții de străbătut o perioadă dificilă, o perioadă de întrebări retorice, o perioadă de răscoliri, dar și de autodezvoltare. Boala a răpit oameni dragi, a separat prieteni pentru că a înțepat în ei un vaccin al controverselor: te vaccinezi sau nu, de ce da, de ce nu și așa mai departe. Nu ne-am mai putut întâlni ca altădată, bisericile erau goale și în ele doar preoții noștri înălțau rugi către Divinitate. Îmi amintesc durerea de anul trecut, o noapte de Înviere care parcă a plâns sub flacăra lumânării, dar în care am continuat să nădăjduim că lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Și iată că în acest an rostim cu toții ”Hristos a Înviat!”.
 

Dorul? Dorul a durut. A durut pentru că nu știai dacă cei dragi vor mai putea să fie strânși cândva în brațe. Dacă până atunci îmi ziceam ”există telefon, putem să ne vedem și să vorbim oricând”, de atunci am înțeles că nu e chiar totuna și, deși locuiesc departe de cei dragi, efortul de a pleca e sub bucuria revederii.


Ce a mai luat cu ea pandemia? Teama. Mi-am dat seama că teama chiar nu este de la Dumnezeu. Am înlocuit-o cu răbdare, cu bucurie care a venit din lucrurile mărunte, cu planuri pentru prezent. Dar cel mai important, am învățat să apreciez mai mult oamenii care vin pentru o scurtă perioadă în viața mea. Am înțeles că și eu, și ei suntem trecători și prin lume și pe la diferite destinații.


 

-Aprilie2022. Nu ne gândeam că ”ne va scoate din pandemie”  un război! Cum se vede de acolo, din Germania, ce se întâmplă aici, atât de aproape de Botoșani? A schimbat ceva în percepția față de prezent, față de viitor?

 

-Orice eveniment te poate schimba, atât în bine, cât și în rău. Depinde ce îți dorești. Știi tu, e ca în fața unei persoane care trage să moară, cum se spune în popor. Ce faci? Te întărești, deși ordinea plecării nu o cunoști! Îți spui: trebuie să fiu puternic, trebuie să lupt, să sper și să mă rog. Sau dimpotrivă, cedezi și abandonezi, te simți lipsit de putere și chiar deprimat. Așa și cu războiul. Am o prietenă care m-a întrebat cum pot să scriu despre mărțișor, când atât de aproape de Botoșani este război. Nu m-a întrebat ce e în sufletul meu și cât timp mi-a luat să mă pot aduna pentru articolul din luna martie al ziarului la care sunt redactor voluntar. Pentru mine, războiul înseamnă adunare de forță, înseamnă empatie. Nu vreau să spun direct ce am făcut sau ce mai fac. Vreau doar să vă zic că dacă nu ești empatic, nu poți fi nicicând, cu nimeni. Nici nu judec pe cei aflați în această situație, nici nu încerc să-i lămuresc că e corectă gândirea mea: roman sau ucrainean, are aceeași nevoie de tine! Dacă a schimbat ceva față de viitor? Da! Mi-am dat seama că în unele situații e nevoie de mai multă toleranță, e nevoie de putere lăuntrică mult mai mare, de curaj și de acțiune dezinteresată.
 

Am să vă mai spun doar atât: mult timp nu voi uita privirea ochilor de un albastru ciel al fetiței din aeroport. I-am zâmbit până să ajung la controlul vamal. Abia atunci am înțeles de ce nu mi-a întors gestul! Copil frumos, sper să zâmbești de acum toată viața ta și acasă, în Ucraina, tatăl tău și familia ta să trăiască!

 

 

 

 

”Îmi revine bucuria de a face cunoscut peste hotare români care au muncit și s-au realizat”

 

-Ne apropiem de un subiect care știu că îți este foarte drag: ”Vocea ta”, pe care în descrii drept ”singurul ziar lunar din Germania (tipărit) în limba română”, adăugând că aceasta aduce informații diverse, de la integrare și sistemul de învățământ la asigurare de sănătate și nu doar. Cum s-a născut acest proiect, cât de greu/simplu este el de realizat și, desigur, care sunt reacțiile în comunitate?

 

-Mulțumesc pentru întrebare. Meritul acestui proiect îi aparține Ionelei van Rees-Zota, un om minunat, absolventă a Facultății de Drept si a Facultății de Jurnalism din Târgoviște. Ionela  este și fondatoarea agenției de presă Așii Români. ”Vocea ta” a apărut  în anul 2010, mai exact pe 15 ianuarie în zona metropolitană Nürnberg. Se distribuie gratuit. Ziarul ajunge la sediul Institutelor Culturale, Ambasade, Consulate, Asociații, magazine cu specific românesc, biserici etc.
 

Mă bucur că fac parte dintr-o echipă minunată. Aș vrea să-i menționez pe dna Redactor-șef Liliana Moldovan și dl. Redactor- sef Dan Teodorescu- membru UZPR six APSR , Redactor-șef adjunct, Raluca Păun. Împreună cu o frumoasă echipă de redactori, venim în întâmpinarea românilor prin informații din diferite domenii: social, cultural, medical etc.
 

Mie îmi revine bucuria de a face cunoscut peste hotare români care au muncit și s-au realizat, fie în domeniile în care s-au pregătit în România, fie în alte domenii. De asemenea, realizez interviuri și cu copii care excelează în domenii artistice și nu numai. În luna martie am avut bucuria să stau de vorbă cu Dl. Primar Lülf Berthold, primar de peste 20 de ani în orașul Ennigerloh, oraș în care locuiesc aproximativ 500 de români. O altă rubrică lunară o realizez împreună cu buna mea prietenă,Daniela Mihaela Cucu, psiholog clinician principal la Centrul de Sănătate Mintală Copii Botoșani, cu experiență profesională ca psiholog de 26 de ani.
 

Ca orice proiect nu este ușor de realizat, însă prin muncă, colaborare și comunicare totul este posibil. Colaborez din luna octombrie, iată, deja de șase luni, dar am un sentiment special, pentru că mă simt ca într-o familie.


 

-Vorbim în special despre muncă un folosul semenilor. Mai exact, voluntariat…

 

-Din luna aprilie, va apărea lunar broșura ”Fii responsabil - Vocea ta”. Este un nou proiect pentru zona în care locuiesc, proiect al cărui fondator este colega mea, Alexandra Chiribeș. Vom veni cu informații utile pentru români, de data acesta în ediție bilingvă - română/germană. Din luna mai vom fi fizic alături de români, spre a-i sprijini și ghida în soluționarea unor situații personale. Fiind un proiect abia la început, aș putea să vă dezvălui doar că serviciile pentru beneficiarii noștri vor fi gratuite. Funcționez pe principiul ”Oferă un zâmbet și o încurajare. Plata este incomensurabilă: pansamentul sufletului”.  În Germania acțiunile de genul celor pe care le fac eu, voluntariat, sunt foarte respectate și apreciate. Voluntariatul nu îmi este străin. Și în România m-am bucurat când părintele Partenie de la Vovidenia m-a solicitat să fac pregătire la Limba și Literatura Română pentru Bacalaureat. Ce minunat a fost!  Câtă hrană sufletească mi-am luat! Vedeți dvs., poate acum se înțelege mai bine ce am vrut să spun: ce ai în suflet, aceea răspândești. Nu vreau să se înțeleagă aceste cuvinte prin lipsă de modestie, ci aș vrea să fie un impuls și pentru alții să ofere din ceea ce au, să consume energie cu folos. Pentru cine folos? În primul rând pentru cei din jur. Când a trebuit să părăsesc România și profesia pe care cu drag mi-am făcut-o timp de 11 ani, am plecat pentru soțul meu. Acum se pare ca Bunul Dumnezeu îmi umple timpul mai frumos!

 

 

”Încă lăcrimez de dorul vremurilor de-altădată!”

 

- Paștile copilăriei. Care sunt imaginile care revin an de an, de la mirosul de cozonaci până la mâinile mamei trebăluind... Știu că răscolim multe ale sufletului, dar du-ne puțin acolo, în povestea cu ouă roșii de demult!

 

-Mulțumesc pentru dorința de a fi purtați în sufletul meu. Parcă e așa mult pentru mine! Este un suflet încă de copil, pentru că îl mai am pe tata! Povestea din Paștile copilăriei începea cu mult timp înainte de Înviere. Curățenia se făcea cu grijă, tata bătea covoarele pe bară în cartier. Uneori trebuia să prindem loc, căci și vecinii aveau aceleași îndeletniciri.
 

În casă, mama ștergea geamurile, iar eu o ajutam și la alte treburi administrative. Ouăle roșii se vopseau numai în Joia Mare. Vă amintiți? Schimbam vopseaua cu vecinii. Câte amintiri frumoase!
 

Masa de Paște era mereu cu de toate, gătite de mama: de la salata de boeuf, până la drob, răcituri. Nu mai zic de mirosul de cozonac sau de pască. O, pasca bogată! Ce gust avea! Și ce culoare! Acum a rămas doar vocea mamei în sufletul meu: " vino să te învăț să faci coptură. Am să mor și nu va avea cine să te învețe". Poveste adevărată...
 

Masa era decorată întotdeauna tradițional! Din bucate gustam numai după ce veneam de la Slujba de Înviere, numai după ce erau sfințite. Nu se întâmpla să nu mergem să ducem Lumină și la capul celor plecați în Veșnicie! Dacă regret ceva, regret că nu am petrecut sărbători pascale la țară... Mi-ar fi plăcut mult.


 

-Pentru că în spate există și o inimă de dascăl, cu o privire pedagogică, să intrăm un pic și pe acest tărâm. Cum trece un copil de la bucuria ouălor, a hainelor noi, la miracolul Învierii? Cine îi dezvăluie taina: familia, școala, biserica?

 

-Tărâmul acesta de care mă întrebi este foarte fin delimitat pentru că eu trăiesc intens această sărbătoare. Nu reușesc să trec matur mereu, adică încă lăcrimez de dorul vremurilor de-altădată! Încă mai cumpăr haine noi și pentru mine și pentru tatăl și soțul meu. Aceste hăinuțe le îmbrăcăm în noaptea de Înviere.
 

Taina Învierii o am în mine. Nu știu de când e acolo sau cine a adus-o exact. Aș vrea să cred că există o legătură puternică între familie-școală-biserică în acest sens. Haideți să gândim așa: Dumnezeu este în mijlocul nostru mereu, indiferent unde suntem și ce facem. Familia este locul în care ne regăsim. Aici aducem bucuria și liniștea după o sfântă Slujbă. Iar la biserică ne rugăm pentru rezultate bune la examene. Glumesc. Parțial. Important e să ne deschidem inima și să lăsăm miracolul Învierii să ne inunde.


 

-Cum se văd sărbătorile de departe de casă?

 

-Sărbătorile departe de casă? Pentru mine vor fi mereu cu un ochi care plânge și cu unul care râde. Deși îmi spun că "acasă este acolo unde ai jumătatea", în România este temelia. În România sunt și socrii mei, fratele si cumnata mea, rudele noastre, prietenii noștri, oamenii dragi.
 

Avem și aici biserică ortodoxă românească, un preot minunat, un adevărat doctor de suflete, părintele Marius Florentin Pandelea. Biserica este mai mereu plină și deseori participăm la agape pline de dragul românesc.


 

-Un mesaj de sărbători pentru cei dragi și pentru cititorii noștri?

 

-Un mesaj pentru cei dragi? Roxana este mereu cu voi, așa cum și voi sunteți cu ea. Încăperea sufletului este mai spațioasă decât a unei locuințe unde ne-am putea revedea cu toții. Vă mulțumesc că faceți parte din viața mea și că fiecare contribuiți la dezvoltarea mea! Cititorilor dvs. le mulțumesc că mi-au citit aceste file de poveste. Nu cred că sunt mai deosebite decât ale altora. Să aveți Lumină Sfântă mereu în sufletul și în casa dvs. Oferiți celor din jur măcar un zâmbet!


Hristos a Înviat!

 

-Adevărat a Înviat!

 

 

 

 

loading...
Un preot din Germania sare în ajutorul familiilor cu mulți copii din județele Moldovei
Poveste de dragoste în două țări, cu patru copii și o singură credință: Dacă ar fi după soțul meu, cred că ne-am fi mutat la Vorona de totFOTO&VIDEO

 

INTERVIU premieră cu Doru Constantin, administratorul șef de la „Apă”! Nova Apaserv își schimbă direcția: Era o delăsare, un dezinteres VIDEO 
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă. 
INTERVIU în oglindă: Paula Berențan – Tiberiu Manolache, noii subprefecți ai Botoșanilor: De ce s-a considerat că sunt persoana potrivită? / Întâi trebuie să ne așezăm la locurile noastre VIDEO
Suflu proaspăt în două importante funcții de la județ: doi tineri cu mai puțină notorietate în viața publică și administrativă botoșăneană au intrat în echipa de conducere a Prefecturii alături de „veteranul” Dan Nechifor, prefectul județului.
În OGLINDĂ, de la cititor la autor: Cărţile au un fel anume de a te chema, ele îşi aleg cititorii / Să scriem ceea ce e purtător de conținut, nu doar conținut purtător de mesaj
Botoșăneanul.ro vă aduce astăzi în Oglindă doi autori. Doi creatori care, înainte de a semna pe copertă, au fost cititori-scotocitori de carte. O călătorie pe care le-o propunem și pe care o dorim de folos multor cititori care visează ca, într-o zi, să devină autori.
INTERVIU Mirel Manea: Destinul eu mi l-am făcut / Muzica nu are bariere și nici granițe - VIDEO
Ce s-ar mai putea spune despre un botoșănean care a cântat în orașe pe care mulți dintre noi nu le vedem decât prin filme? Ce am mai putea afla nou după sute de articole și emisiuni? Și totuși, între un concert la Atena și unul al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, am încercat să îl descoasem pe Mirel Manea, prim-trompetistul care a cântat de la Vatican până la New York și de la Roma până la Monte Carlo. Ce am aflat puteți vedea în interviul de mai jos.
Florentin Țuca: Nu avem de-a înfrunta un ”anti-Eminescu” fățiș, dar, în atmosferă, se simte că Eminescu deranjează în continuare
Florentin Țuca este avocat, dar mai presus de toate este un om de Cuvânt. Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, vom vedea, nici de la spiritul legii.
Gellu Dorian: Eminescu înseamnă în primul rând Botoșani, orașul în care s-a născut, a fost botezat, a făcut primii pași, a spus primele cuvinte
"La ce bun Cultura în vreme de restriște spirituală?", ne-am putea întreba astăzi, parafrazând celebra zicere a lui Friedrich Hölderlin, de acum mai bine de un secol și jumătate.
Contestată sau admirată, Iustina Irimia Cenușă, din postura de director: Singura afiliere pe care o am este dragostea față de cultura tradiționalăVIDEO & FOTO
Pentru unii observatori mai fini, numirea cântăreței de muzică populară pe postul de director interimar al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani a fost cumva previzibilă.Alții, în schimb, au asociat saltul în carieră al artistei drept înregimentare politică.
Ada D'Albon, nepoata lui Sadoveanu, între debutul de la Botoșani și viața în exil: Nimeni nu a îndrăznit să trăiască ce am trăit noi / Am fost foarte singură la Botoșani, extrem de singură! - FOTOGALERIE
O poveste de viață fascinantă, construită pe un fir care se confundă deseori cu istoria unui timp greu încercat.
INTERVIU Andreea Cujbă, designerul vestimentar de la Botoșani care ne menține în tendințe: Ce purtăm în seara de Revelion? Care este culoarea anului 2022? Ce aruncăm din dulap?GALERIE FOTO
Este tânără, frumoasă și elegantă. Este un etalon vestimentar pentru multe dintre doamnele și domnișoarele din Botoșani care țin la imaginea lor. Andreea Cujbă este creatorul de modă botoșănean cu o ascensiune rapidă în ultimii cinci ani.
Loading...
INTERVIU Oana Pușcașu: Botoșani este un oraș magnific, cu valori în domeniul artelor, cu oameni pe care îi iubesc - VIDEO concert de Crăciun Cheia Sol
La 35 de ani, Oana Pușcașu își păstrează proaspătă copilăria, construind în Botoșani o poveste care împletește inocența cu talentul, disciplina cu performanța.
INTERVIU Simona Radiș: Mai este nevoie de un aur olimpic pentru a deveni cunoscută la nivelul pe care mi-l doresc VIDEO
În luna iulie a acestui an botoșăneanca Simona Radiș a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo. În aceste zile sportiva cu care întreg județul se mândrește se află în cantonament, se pregătește din greu pentru a triumfa din nou.
FLASH INTERVIU Botoșăneanca Raluca Olaru, în fața elevilor de la Liceul Sportiv: Mă gândesc că o să câștig și atât  - FOTOGALERIE
Cu multă ambiție, Raluca Olaru a reușit să câștige trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de haltere din luna mai.
Povestea fascinantă a dirijorului Victor Dumănescu: Fiu de preot, născut în refugiu, căsătorit cu o botoșăneancă și îndrăgostit iremediabil de muzică
Vineri, 17 decembrie, sub bagheta dirijorului Victor Dumănescu, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani se va cânta Rachmaninov. Iar melomanii vor avea parte și de o primă audiție a unei lucrări excepționale.
Octavian Lup: Publicul este interesat de ceea ce se ascunde în spatele sunetelor, să vadă ce are omul acela în inimă atunci când cântă - FOTO&VIDEO
De-a lungul anilor a revenit constant pe scena de la Botoșani. A cântat alături de orchestra Filarmonicii ”George Enescu”, sub bagheta celor mai cunoscuți dirijori români: Tiberiu Oprea, Cristian Oroșanu, Petronius Negrescu, Bogdan Chiroșcă, Ilarion Ionescu-Galați, Matei Pop.
Loading...
Constantin Iftime: Eu nu vreau un memorial al victimelor, un loc în care să mă duc cu lumânări / Vreau să se spună: Hai la muzeul acela trăsnit de la Botoșani FOTO&VIDEO
La Botoșani se va deschide primul muzeu al comunismului din România. Muzeului vieții cotidiene în comunism (MuViCC) ar trebui să devină o instituție de cunoaștere a istoriei recente, un obiectiv turistic important în zona de Nord-Est a României și, nu în ultimul rând, un segment important din viața socială a orașului Botoșani. Și asta întrucât, printre anexele muzeului ar exista și un spațiu adecvat petrecerii timpului liber al tinerilor.
Raul Chiș: Dacă ar fi trăit Ceaikovski pe vremurile noastre, ar fi dat în judecată Filarmonica / Noi trebuie să dezvoltăm societatea, nu să o îndobitocimFOTO
Despre ce înseamnă să conduci orchestra într-un oraș care încă mai plătește tribut unui provincialism ce se complace în gloria înaintașilor. Despre act artistic de la intenție la atenție, despre oameni și muzică, public și mari artiști. Într-un interviu cu un tânăr de 38 de ani care pare să aducă Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani exact ceea ce începuse să îi lipsească cel mai mult: prospețimea, curajul, strălucirea.
Ada Lupu: Rolul din serialul ”Vlad” mi-a adus multă bucurie / Nu joc nimic în viață, e o prejudecată oribilă că actorii sunt buni mincinoși
Are carismă, prospețime, dar și un aer ușor desuet care o duce, într-un fel fermecător și incitant, către un ludic neprelucrat, autentic și simplu. Ada Lupu este o apariție care stârnește privirea, indiferent că o vezi pe scenă sau pe aleile vreunui oraș tomnatic.
INTERVIU în MIȘCARE: Urban Serv a scăpat de atâția oameni încât a rămas cu birouri libere și vrea să-și deschidă incubator de afaceri - VIDEO & GALERIE FOTO
Societatea comercială Urban Serv este condusă în ultimul an de către un director tânăr care preferă să lucreze mai degrabă în garaj alături de oameni, decât să semneze hârtii la birou. De cele mai multe ori, actele sfârșesc a fi semnate pe capote de mașini.Înainte de actualul director, un alt tânăr a început o campanie de eficientizare a personalului și s-a ajuns în situația în care compania are mai multe birouri decât... salariați.
FLASH INTERVIU cu fostul luptător de la ”Acțiuni Speciale” numit director la compania de transport public a orașului: M-am izbit de anumite mentalități obtuzeVIDEO
Patru până la șase luni este deocamdată mandatul maxim al lui Andrei Turcoman, din postura de director interimar al SC Eltrans SA. Un tânăr de 35 de ani care vine în companie cu un suflu nou și cu dorința de a îmbunătăți serviciile oferite botoșănenilor. Cel puțin declarativ.
FLASH INTERVIU Radu Grigoraș: La alegerile următoare vom avea o proporție de minimum 50% pe locuri eligibile pentru tineri
Schimbarea survenită în urma Biroului Politic Județean (BPJ) al Partidului Național Liberal în ceea ce-l privește pe liderul tinerilor nu este numaidecât una de persoane. Se dorește a fi o schimbare și de viziune, atitudine, mentalitate, dar și o (re)ascultare a vocilor tinere din partid.
Sondaj
Credeți că se vor termina la timp lucrările la drumul Botoșani - Târgu-Frumos, adică la data de 12 mai 2023?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„În bazele noastre de date pe care le gestionăm apare un UAT care nu generează deșeuri, nu generează. Deci, operatorul care acționează pe zonă spune că zero. Este vorba despre comuna Concești. E singura comună care nu ...
starshiners.ro%20
fashiondays.ro
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9461 lei
USD
Dolarul SUA
4.7286 lei
CHF
Francul elveţian
4.9311 lei
GBP
Lira sterlină
5.7088 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4869 lei
XAU
Gramul de aur
273.0029 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2489 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2398 lei
AUD
Dolarul Australian
3.2198 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.6612 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1999 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6650 lei
Vremea
astăzi
Botosani
23.2 o C
Dorohoi
21.7 o C
Bucecea
22.8 o C
Darabani
21.2 o C
Saveni
22.1 o C
Ştefăneşti
24.2 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.