Tânără referent de la Centrul de Creație și arta încondeierii ouălor: Așa ar fi corect să fie de culoare roșie / Tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută
Ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa românilor în zilele de Paști. De toate culorile sau doar roșii fac parte mereu din meniul pascal. Majoritatea gospodinelor păstrează cu sfințenie tradițiile și își arată măiestria în fiecare an.
Tradițiile respectate sau nu?
Despre arta încondeierii ouălor am vorbit cu Daliana Bejan, referent Compartiment Artă Populară Artizanală și Meșteșuguri Tradiționale din cadrul Centrului de Creație Botoșani. Este o tânără de 25 de ani angajată la Centrul de Creație la finele anului 2021.
Redăm mai jos interviul acordat publicației Botoșăneanul.
Mai există artă de încondeiere a ouălor la Botoșani, în vremuri în care suntem presați de timp iar gospodinele nu mai trudesc ore în șir în bucătărie?
Sigur că există artă de încondeiere a ouălor. Acest meșteșug reprezintă măiestria femeilor de altă dată. În zona noastră nu chiar a fost încondeierea ouălor cum e în zona Bucovinei. Vorbim despre închistrirea ouălor, așa se folosește în satele din Botoșani.
Observăm pe piață sumedenie de accesorii și vopsele pentru ouă, cum este mai bine să fim în tendințe cu ouă „moderne” sau să respectăm tradițiile lăsate de generațiile trecute?
Corect ar fi respectăm tradițiile din trecut, nu? Dar spre bucuria noastră în multe sate încă se mai respectă tradițiile. Femeile bătrâne încă mai folosesc acea tehnică a ouălor cu ciorap, pătrunjel verde și vopsire cu coajă de ceapă roșie sau galbenă.
Trebuie neapărat ca în tot ceea ce vopsim de Paști să avem și simboluri religioase?
Simbolurile religioase au apărut ulterior. La început ouăle erau simple, era culoarea roșie, ne gândim la Cultul Solar, culoarea galbenă, care așa cum am amintit erau culori vegetale, și ne gândim la soarele de pe bolta cerului și apoi au apărut și motivele. În zona Botoșaniului întâlnim floarea Paștelui pe ouă, fierul plugului, grebla, motive agrare pentru că zona noastră este una agrară dintotdeauna. Cu timpul au apărut și alte motive precum chipul Mântuitorului și motive cu influențe din zona Bucovinei, acele motive realizate prin încondeierea ouălor.
(*simbolul fierul plugului)
(*Floarea Paștelui)
Ouă încă vopsite cu foi de ceapă
Care sunt tehnicile cel mai des întâlnite în județul Botoșani?
Cred că tehnica cu ciorapul este cea mai cunoscută și cea mai veche tehnică din județul Botoșani. Este o tehnică ușoară și o pot încerca chiar și cei tineri .
Cu atâtea oferte în magazine, credeți că mai sunt femei care înroșesc ouăle cu foi de ceapă?
Da, sunt și bucuroasă că noi avem meșterele noastre populare care încă vopsesc ouăle cu foi de ceapă. În sate, și bunica mea mai vopsește ouăle chiar dacă e un pic mai mult de muncă, bătrânii încă încearcă să păstreze tradițiile de altă dată.
Chișița, era un instrument care era folosit în trecut la desenele de pe ouă? Mai este utilizată în zilele noastre?
Sigur. Noi de curând am avut un atelier de încondeiere a ouălor unde au venit meșterii care au prezentat copiilor acest element numit chișiță și prin ceara topită au făcut modele. Copiii au fost foarte încântați și doamna pe care am invitat-o a primit foarte multe comenzi de chișițe. Deci lumea încă mai folosește, se găsesc la meșterii populari.
Ouăle trebuie să fie neapărat de culoare roșie?
Așa ar fi corect, ouăle să fie de culoare roșie. În legendele mai noi roșul ne duce cu gândul la sângele Mântuitorului. Dacă am porni o cercetare mai veche, oul fiind substituit al divinității primordiale, culoarea roșie se referă la Cultul Solar. E normal (n.r. să fie folosite și alte culori) până la urmă pentru că trebuie să evoluăm, dar să nu uităm esența, simbolurile vechi, să fim conștienți chiar dacă mai îmbinăm tradiționalul cu modernul.
Așa cum Botoșăneanul a anunțat în exclusivitate, noul director al SC Nova Apaserv SA este Alin Cirimpei, un tânăr în vârstă de 39 de ani care vine din domeniul privat, unde a lucrat la o firma de telefonie și la o alta de instalații, pe posturi de conducere.
Aproape necunoscută în Botoşani, expune în galerii din toată lumea, de la Taipei la Beijing, de la Moscova la Bucureşti, dar și la New York, Rotterdam, Haga, Amsterdam, Edinburgh sau Viena.
După ce a terminat Medicina, a plecat să profeseze într-un sat, la zeci de kilometri de casă. Asta nu a oprit-o să deschidă un nou capitol în viața ei: pictura. Pentru medicul din Botoșani, echilibrul vieții s-a construit prin artă, fie că a fost muzica, fie că a fost pictura. Tablourile ei se află astăzi pe simeze, dar doctorița spune că asta nu îi conferă niciun statut, nu îi adaugă niciun orgoliu de artist.
În urmă cu 24 de ani, pe 7 ianuarie, se stingea din viață Constantin Dracsin. ”Poate nu m-ați dorit, și totuși fără mine nu mai ajungeați buni”, sunt cuvintele testamentare ale poetului fără aripi, omul care și-a construit propriul destin scrijelind hârtia cu creionul între dinți.
Cum devine ”geniu” un copil de 7 ani, din Botoșani, care îl iubește pe Eminescu? Unde începe celebritatea și, mai ales, cine o validează într-o societate în care social-media creează eroi de o clipă?
Pentru România, Botoșani înseamnă în primul rând Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian. Însă mai există un tezaur duhovnicesc unic în spațiul românesc, și este de ajuns să amintim câteva nume: Sfântul Onufrie, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, părinții Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dionisie Ignat de la Colciu, Patriarhul Teoctist, dar și Avva Iulian Lazăr, trăitor astăzi în Muntele Athos...
Înainte de premiera filmului ”Oameni de treabă”, Botoșăneanul.ro vă oferă un interviu cu actorul și scenaristul Radu Romaniuc. Despre film, teatru, actorie și câte puțin despre Botoșaniul adolescenței, pentru a ajunge la povestea pe care a scris-o și care, în final, l-a adus din nou acasă.
Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.
Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.
S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.
Geniile au purtat dintotdeauna pe umeri poveri care în timp au devenit legende. Iubiri neîmplinite, fugare răscoliri ale destinului, frământări artistice care trec de limita normalului omenesc. George Enescu nu a făcut excepție. Cu toate acestea, geniul botoșănean a reușit până la final să păstreze nu doar în aparență un caracter integru, o fidelitate tulburătoare față de neamul şi de familia sa, un respect neștirbit pentru omul simplu.
În fiecare sfârșit de vară urci către Nord. Un spațiu până în urmă cu niște ani aproape fără nume, fără identitate, fără speranță. A urca în Nord a devenit, astăzi, o călătorie către cunoscut. De la un an la altul mai cunoscut! De nouă ani, Darabaniul își dezvăluie comorile istorice, culturale, turistice, chiar și economice sau sociale. Pentru că Nordul începe să se dezvolte, să nu se mai rușineze de ale sale, dar mai ales învață Nordul să primească oaspeți.
Botoșaniul și botoșănenii au rămas de prea mult timp captivi în seria festivalurilor care presupun mici și bere la pahar, într-un decor de terase învăluite în fumul grătarelor.Orașele mari se bucură de aproape 10 ani de evenimente stradale cu muzică de calitate și incursiuni culinare în jurul lumii.
A visat mereu în cuvinte. Să le scrie, să ademenească poveștile și să le redea vieții. Cu timpul, între ea și cuvânt a apărut o sfiiciune de neînțeles, un soi de teamă, de neîncredere. Atunci a avut curajul să pună punct și să o ia de la capăt. Nu știa că, într-un alt fel, într-o altă lume, se va întoarce la cuvânt. Cuvântul din carte.
Pe Elena Cardaș o cunoaște multă lume. Mai ales de când și-a asumat în comunitate roluri care multora le-au fost incomode. Este omul care a luptat cu birocrații și cu mentalități învechite. Este scriitorul care s-a salvat de propriul destin scriind în trei săptămâni un roman ”în mare parte” autobiografic. Este medicul care a învățat lecția pacientului atunci când cancerul i-a arătat că ”limita e cerul”.
A fost profesoară, dar s-a implicat și în tot ce înseamnă cultură, voluntariat, jurnalism. Chiar dacă trăiește de ani buni în Germania, nu s-a desprins niciodată cu adevărat de Botoșani. Revine acasă de câte ori se ivește prilejul. Primul drum îl face mereu la părintele duhovnic, apoi se oprește la mormântul mamei. Și-a păstrat prietenii, pășește pe aceleași alei și se bucură de oamenii orașului după care va tânji mereu.
După 32 de ani în care s-a manifestat aproape exclusiv ca un capitalist, Constantin Boștină a reapărut în atenția publică din postura de fost demnitar în regimul totalitar. Aceasta după ce a scos pe piață cartea ”În ochii ciclonului, am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” plină cu dezvăluiri din intimitatea cuplului dictatorial.
Născut în Botoșani, cu trei ani înainte de căderea regimului comunist, Remus Tanasă este astăzi – la doar 36 de ani - nu doar un apreciat istoric, ci și unul care are curajul de a aduce din trecut valori la care societatea, nu doar cea românească, pare să fi renunțat de mult.
Povestea oamenilor care s-au autodeclarat „salvatorii” companiei Nova Apaserv de la Botoșani a fost răsfoită de botoșăneni de prea multe ori. Și nu a fost una cu happy-end. Planuri, strategii, obiective, reforme și schimbări de paradigmă. Suntem în fața unui nou „punct și de la capăt”, care poate însemna o călătorie într-un sentiment de deja-vu. Sau poate direcția corectă.
Felicitări, Daliana! Reprezinți cu cinste tânăra generație de etnologi! Mulțumim pentru contribuția adusă Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani!
„Din aceste situații reiese clar următorul aspect: și în 2022 Consiliul Județean Botoșani a fost de departe cel mai departe investitor din județ cu o sumă de 60 de milioane de euro. Vom continua pe aceeași cale și în acest an ...
