În nordul extrem al României, în judeţul Botoşani, se află o o adevărată bijuterie arhitectonică, în care se găsesc comori ecleziastice unicat în ţară. Totodată, deţine şi o lucrare a lui Nicolae Grigorescu.
Pomârla este o comunitate rurală din nodul judeţului Botoşani, situată la doar câţiva kilometri de graniţa cu Ucraina. În acest loc dominat de codrii seculari şi parcă atemporal, au stăpânit acum 200 de ani Başoteştii, o familie de boieri renumiţi pentru averea impresionantă, dar şi pentru actele filantropice.
Astăzi, pe aceleaşi meleaguri şi domenii ale Başoteştilor, în satul Pomârla, urma trecerii lor pe acest pământ încă se mai vede. În special printr-o adevărată bijuterie arhitectonică de secol XIX, Biserica Tuturor Sfinţilor, din centrul satului. Impresionează de la prima vedere, prin turnurile înalte şi zidul de piatră ce o înconjoară ca pe o veche mănăstire ştefaniană. Dincolo de porţile sculptate în piatră, cu multă măiestrie, se află însă comori inestimabile şi obiecte unicat în România.
Oricine păşeşte pe meleagurile Pomârlei, între codrii deşi şi printre casele mărunte ale ţăranilor, nu are cum să nu observe impunătoarea biserică. Construită sub formă de navă, cu trei turle înalte, biserica şi-a împletit destinul cu cea a familiei de boieri Başotă. Aceştia au venit pe aceste meleaguri după 1760, când vor cumpăra întinsele moşii din Botoşani de la familia Macri. Ioniţă Başotă este cel care la 1813 ca ridica acest lăcaş de cult din piatră şi cărămidă. Strălucirea îi va fi oferită însă de Anastasie Başotă la jumătate secolului al XIX-lea, un boier filantrop renumit pentru munca sa de iluminare a maselor.
El este cel care va ridica turlele şi va reconstrui biserica, modestă altădată, cu meşteri veniţi tocmai din Kiev. Tot el va aduce şi o minunată catapeteasmă, tot din ţinuturi kievene, lucrată în lemn de tei, cu decoruri care uimesc. Oamenii locului, cei care au studiat documentele şi povestea familiei Başotă, spun că această biserică a fost un simbol al credinţei boierilor care au ajuns stăpâni la Pomârla, în special a lui Anastasie, cel care la 19 ani deja devenea un mare boier şi adevărat stăpân.
”El a înzestrat biserica cu policandre, catapeteasmă, toate lucrate în atelierele Kievului. Anastasie Başotă era un boier foarte credincios. Era ataşat de ortodoxie şi nu-şi imagina o comunitate fără un simbol al credinţei sale. O biserică oferită lui Dumnezeu. A investit sume uriaşe pentru reconstrucţia ei şi mai ales pentru dotarea ei. A investit însă în primul rând suflet şi credinţă”, spune preotul Eugen Niţă, un specialist al istoriei Başoteştilor.
Dincolo de uşa de piatră, decorată manual cu multă migală, o adevărată bijuterie a cioplitorilor kieveni, se află adevărate comori.
În primul rând este vorba despre un epitaf, o tapiserie brodată în fir de aur, amplasat pe unul dintre pereţii bisericii, reprezentând aşezarea lui Iisus Hristos în mormânt. Pe lângă lucrătura deosebită şi valoarea epitafului, despre această broderie se spune că ar avea puteri aparte. Mai precis îşi schimbă culorile în funcţie de anotimpuri şi condiţiile meteorologice.
”A fost lucrat deasemenea la Kiev, datat în 1867. Ele sunt doar patru identice în toată lumea. Unul este la Pomârla, cumpărat de Başotă. Mai este unul în Canada, unul la Sfântul Munte şi încă unul la Sfântul Mormânt. Interesant este la el că indiferent la ce oră din zi ne uităm la el, el reflectă aspectele zilei, dar şi condiţiile meteorologice. Este unicat din acest punct de vedere”, spune Eugen Niţă.
Totodată în apropierea altarului se află o icoană rară, reprezentând-o pe Maica Domnului. Preotul paroh, spune că specialiştii s-au pronunţat asupra stilului în care a fost lucrată şi a fost identificat şi autorul. Mai precis, acesta ar fi celebrul pictor Nicolae Grigorescu.
„Avem această icoană a Sfintei Fecioare Maria, despre care s-au pronunţat atât critici de artă de la Iaşi şi de la Bucureşti şi au spus că este pictura lui Grigorescu", precizează preotul.
Tot în altar se află şi o Evanghelie veche de peste 200 de ani, îmbrăcată în argint şi împodobită cu miniaturi extrem de valoroase de cei mai buni meşteri argintari. Alături de Evanghelie a fost dăruit tot de către Başotă, un chivot din argint curat care cântăreşte peste 11 kilograme. La toate acestea se adaugă multe alte obiecte bisericeşti încrustate şi măiestrit lucrate în atelierele kievene.
Legătura lui Başotă cu Pomârla a fost totală. După ce a ridicat şi prima şcoală pentru ţărani în limba română, dar şi primul Institut Academic de la ţară destinat copiilor săraci, Anastasie Başotă a închis ochii şi a dorit să fie înmormânat în biserica sa de suflet de la Pomârla. Mormântul său este poziţionat într-un capăt al bisericii sub o lespede grea de marmură. Aici odihnesc şi fiicele sale, iar alături se află o uriaşă reprezentare a familiei Başotă. (Sursa: Adevărul)
Comunicat de presă: Digitalizarea firmei Anca Farm
Nov 25, 2024
A demisionat și Nicolae Ciucă: Am învățat lecția
Nov 25, 2024
