Comuna botoşăneană este o excepţie la capitolul asistaţi social: 70 de persoane fac muncă în folosul comunităţii, fără să comenteze, pentru că altfel îşi pierd ajutorul social.
Comuna Conceşti se află la peste 70 de kilometri de municipiul Botoşani, în nordul extrem al României, aproape de graniţa cu Ucraina. Este formată din sate de agricultori, în general cu venituri modeste. Conceştiul are în jur de 100 de asistaţi social. Dintre aceştia aproape 30, sunt fie scutiţi din motive medicale, fie sunt prea bătrâni şi au depăşit deja vârsta pensionării. Au mai rămas 70 de oameni apţi din punct de vedere medical şi cu vârste până în 65 de ani.
Cei 70 ştiu regula: nu prestezi ore de muncă în folosul comunităţii, aşa cum prevede legea, deci nu primeşti bani de la stat. Asistaţii, beneficiary ai legii 416 privind venitul minim garantat, sunt folosiţi la săpat şanturi, salubrizare, dezăpezire şi chiar întreţinere drumuri şi trotuare. Autorităţile locale din Conceşti spun că, după ce au pus la muncă pe cei care primesc ajutoare financiare de la Primărie, au ajuns să facă economie la buget.
„Nu există stat degeaba. Dar eu dacă stau degeaba, primesc vreun ban? Cine stă se bucură de odihnă şi atât“, spune Constantin Grosu, viceprimarul comunei Conceşti.
Echipele de asistaţi social, spun autorităţile locale, au ajuns să fie deosebit de eficiente şi să scutească bugetul de numeroase cheltuieli inutile. Oamenii sunt chemaţi la muncă conform unui calendar, pe tot timpul anului, dar în special vara şi iarna.
Toţi cei 70 de asistaţi au fost încadraţi, încă de acum un an şi jumătate, de autorităţile locale, în echipe de oameni buni la toate. Echipele au fost organizate şi în funcţie de aptitudinile asistaţilor social, de sex şi de vârstă. Cei mai în vârstă şi femeile sunt însărcinaţi cu treburi mai uşoare, iar cei tineri - cu diferite munci unde necesită forţă.
„Am reuşit să-i organizăm. Să avem o evidenţă clară a orelor de muncă, să-i împărţim pe ce ştiu să facă şi ce pot să facă. Tocmai pentru a deveni eficienţi, nu doar să facă acele ore de formă. Că nu ajungem la niciun rezultat aşa. Cu ei ne descurcăm perfect. Îi folosim la trotuate, asfaltare, şanţuri, diferite lucrări de investiţie de mică anvergură, orice este nevoie aici în comună. Sunt o forţă de muncă eficientă asistaţii social, la Conceşti“, spune viceprimarul.
Orele de muncă pe care trebuie să le presteze asistaţii social sunt în aşa fel repartizate încât să fie prinse şi numeroase operaţiuni de curăţenie în cadrul comunei. De exemplu asistaţii social fac salubrizare comunei, în ture, mai ales toamna, când se strâng multe fruze uscate.
Totodată, este făcută curăţenia în spaţiile publice ale comunei, în parc şi în jurul şcolilor. Iarna, asistaţii se transformă în echipe pentru deszăpezire. Tot ei sunt trimişi şi la bătrânii sau mame singure, în timpul iernii, pentru a le sparge lemne de foc şi mai ales pentru a le asigura calea de acces prin zăpadă. Majoritatea asistaţilor din comună se confruntă cu aceeaşi problemă: lipsa locului de muncă. Cel mai mult au de suferit cei ajunşi în pragul pensionării şi care au rămas fără slujbă.
În această situaţie este Costică, un bărbat de aproape 65 de ani, care încasează ajutor social de acum un an şi jumătate, de când a rămas fără loc de muncă.
„Eu nu mai găsesc acum loc de muncă. Am încercat, dar la vârsta mea nu mă mai primeşte. Aşa că iau ajutor social şi mă prezint la muncă conform programului. Păi nu înţeleg! Cum adică să primeşti bani degeaba? Eu am muncit toată viaţa şi am ştiut atâta, că dacă munceşti, primeşti. Dacă stai, nu primeşti nimic. Păi trebuie să munceşti dacă vrei bani. Aşa, puţini, cum sunt ei. Pentru noi sunt importanţi“, spune Costică.
Alături de el, la deszăpezirea uliţelor lucrează şi Viorica. Deşi are peste 50 de ani, mânuieşte bine lopata şi munceşte cot la cot cu bărbaţii.
„Noi mergem acolo unde ne cere. Facem treabă şi acasă, şi pentru Primărie. Aici, la ţară, oamenii îs daţi cu munca. Câte ore am, atâta muncesc, unde-mi spune. Vara - la curăţenie, iarna - la deszăpezire. Bărbaţii mai fac la şanţuri, trotuare, orice le cere. Eu am cinci copii şi am stat să-i cresc, nu am avut serviciu, dar muncesc aici pentru ajutor social“, spune femeia.
Regulile aplicate cu stricteţe au fost o lecţie dură, dar folositoare pentru asistaţii social. Cine nu vine să-şi facă orele de muncă pierde ajutorul social.
„Cu munca lor, am făcut economie clară la bugetul local. Nu am stat să vedem concret cât înseamnă acest lucru în cifre, dar este evident. Noi avem doar un cantonier şi un gospodar al comunei. Atât. Cu doi oameni, mai ales pe timp de iarnă şi la atâtea lucrări edilitare, eram nevoiţi să angajăm cu bani grei firme care să facă salubrizare şi aşa mai departe. Cu asistaţii social am scutit aceste cheltuieli şi reuşim să ne gospodărim“, spune viceprimarul din Conceşti pentru ziarul Adevărul
Şi în oraşul Ştefăneşti, primarul din localitate a luat decizia de a sista plata ajutorului social către beneficiarii care nu-şi fac orele de muncă în folosul comunităţii. Munca asistaţilor social este folosită şi la Suharău, de exemplu, tot în judeţul Botoşani.
