Învârteli cu limbaj de maidan pe banii elevilor: Băiatul directorului ia bursă, elevul cu 5 diplome nu primeşte fiindcă n-are… 6 diplome

Sărăcie lucie, dar cu familii… fără probleme sociale

Dacă treci prin satele botoşănene, prima evidenţă care-ţi va agresa vederea şi sufletul este sărăcia. În unele localităţi este chiar lucie. Cu cât te apropii de Prut, cu atât pune stăpânire pe tine un sentiment ciudat; trăieşti senzaţia unei întoarceri în timp, cu vreo jumătate de secol. Degradarea, în spectralul său înţeles, începe să te domine: drumuri desfundate, case dărăpănate, fizionomii triste, copii fără copilărie, flămânzi şi debusolaţi.
În urma unor sesizări venite din partea câtorva locuitori din comuna Albeşti privind modul de acordare a burselor şcolare de către conducerea şcolii m-am îndreptat la faţa locului. Cum treci calea ferată primul sat din comuna Albeşti care te întâmpină este Măşcăteni. Numai traversându-l ţi se face pielea de găină la ceea ce-ţi este dat să vezi, disperarea se citeşte pe faţă fiecărui localnic. Ciudat, trecând pe la şcoala din sat, d-na învăţătoare Monica Zvînc mi-a spus, cu seninătatea unui om mulţumit, că pentru cele două clase la care predă a fost repartizată o singură bursă, pentru un copil cu probleme medicale. Cică părinţii copiilor n-ar fi depus dosare pentru primirea burselor sociale, deoarece n-ar exista astfel de probleme. Realitatea e cu totul alta, în proporţie de peste 60% populaţia de acolo provine din comunitatea romă, cu familii a câte şase-şapte sau chiar zece copii, fără venituri, trăind doar din alocaţiile minorilor. De unde atâta distanţă între învăţător şi realitatea din sat? Greu de răspuns, putem face o mulţime de speculaţii; de la lipsa de interes faţă de familiile din care provin elevii şi până la teama de a nu deranja directorul coordonator.

Panică, automulţumire şi puţină legalitate: adeverinţe de respingere eliberate în martie, dar datate în ianuarie

La Şcoala Gimnazială Albeşti eram aşteptat de către directorul Mihai Ciocan, dar şi de directorul adjunct, învăţătorul–profesor Petru Iacob. Acesta din urmă a venit într-un suflet de la şcoala primară Coştiugeni, părăsindu-şi elevii pentru vreo 40 de minute, doar pentru a-şi arăta alonja de mare cadru didactic şi de director forţos. Nu m-a surprins nici suficienţa lui şi nici limbajul de mardeiaş, aflasem de la câţiva profesori că jignirea e modul  lui „colegial” de comunicare. La fel, şi dl Mihai Ciocan s-a arătat ofensat de faptul că mi-am permis să-i tulbur liniştea şi să-l întreb despre felul cum s-au atribuit bursele şcolare. După câteva inflamări de moment s-a liniştit, colaborând apoi paşnic şi la obiect. În timp ce dialogam, câteva mame îşi făcuseră apariţia la uşa biroului domniei sale reclamând faptul că ai lor copii nu primiseră burse sociale cu toate că aveau probleme familiale grave. De îndată dl director le-a înmânat câte o hârtiuţă  prin care se motiva respingerea dosarului de către comisie.






Adeverinţele erau datate cu 17 ianuarie fiind eliberate însă într-o zi din martie. Cică dosarele ar fi fost incomplete, la cele mai multe lipsindu-le cupoanele de alocaţii. Atunci am aflat că directorul coordonator renunţase la preşedinţia comisiei de atribuire a burselor, delegându-l pe directorul adjunct, Petru Iacob, să-şi asume răspunderea. În felul acesta s-a spălat pe mâini, lăsând loc fiului săi să acceadă la o bursă de merit. Pe tot parcursul discuţiilor, dl director a ţinut una şi bună: „consiliul de administraţie al şcolii a păstrat criteriile de acordarea a burselor, totul a fost legal, menţionez că venitul pe membru de familie pentru care s-au acordat bursele sociale a fost de maxim 34,55 lei pe persoană”. Conform hârtiilor prezentate, la prima vedere situaţia pare a fi precum a prezentat-o  directorul, numai că unele dosare au fost scoase de la evaluare din start, fiind considerate incomplete. Oare nu era obligaţia cadrelor didactice şi a personalului auxiliar să-i ajute pe părinţi să completeze dosarele? Nu cumva membrii comisiei trebuiau să-i atenţioneze pe părinţi de lipsa pieselor din dosare?

Bursele de merit şi studii, primele nemulţumiri: băiatu’ lu’ tata director e tare merituos 

E adevărat, elevii cu merite deosebite trebuie stimulaţi din când în când şi material pentru a le creşte performanţele. Numai că la Şcoala Gimnazială Albeşti, după cum miroase, e o situaţie asupra căreia planează suspiciuni. Fără a încerca să insinuăm ceva, vă prezint cazul elevului Andrei Ciocan, fiul directorului, elev în clasa a VIII-a la şcoala din satul Tudor Vladimirescu. Este un elev cu note mari, dar fără performanţe la olimpiadele şcolare. Printre criteriile de acordare a burselor de merit, conform unui ordin semnat în octombrie 2011 de ministrul Educaţiei, se menţionează că le pot primi elevii care: „au obţinut locurile I,II, sau III la etapele judeţene ale olimpiadelor şi concursurilor şcolare naţionale organizate de MECTS” sau „au obţinut locurile I, II sau III la etapele judeţene ale competiţiilor/ concursurilor cultural-artistice sau cu caracter sportiv sau cu caracter tehnico-ştiinţific, la nivel naţional, organizate de MECTS”. Oare din bursa de merita fiului directorului nu puteau fi ajutate două familii nevoiaşe cu câte şase-şapte copii? Sunt convins că preşedintele comisiei, învăţătorul Petru Iacob, urcând dealul spre Coştiugeni, are uneori mici frisoane de conştiinţă. Nu cumva acesta a fost şi motivul retragerii din comisie a dlui director Mihai Ciocan?

Nu eşti băiatu’ lu’ tata? Păi mai adu o diplomă că cinci nu-s destuale

Pentru a evidenţia „obiectivismul” de care tot făceau vorbire cei doi directori privind acordarea burselor de merit şi de studii vă prezint un episod cu totul ciudat. Este vorba despre copilul de excepţie Iulian Sapariuc, elev în clasa a III - a la Buimăceni, care are „doar” calificativul „foarte bine” la toate materiile, în plus, a cules câteva premii judeţene la diferite competiţii şcolare, organizate sub egida Ministerului Educaţiei Naţionale. Ei bine, acestui copil i s-a refuzat acordarea bursei de merit pe motiv că „acest tip de burse s-au acordat copiilor care au obţinut cel puţin un număr de 6 diplome, iar copilul a obţinut un număr de 5 diplome”. Zău, nu mă aşteptam la o asemenea gogomănie din partea unor educatori... corecţi! Pentru ei, cantitatea contează mai mult decât calitatea! Atenţie, conform legii, bursele de studiu sunt revizuite semestrial, în funcţie de modificările survenite în veniturile nete lunare ale familiei şi în situaţia şcolară a elevilor. Lucru care nu s-a întâmplat şi la Albeşti.

Părinţii loviţi de necazuri, în pragul disperării

Modul de acordare a burselor sociale a provocat valuri în rândul familiilor fără venituri din comuna Albeşti, evidenţiind cazuri grave de sărăcie. Felul netransparent şi lipsa de comunicare cu familiile nevoiaşe au dus la crearea unor tensiuni între cele două entităţi care fac parte din sistemul educaţional: profesori-părinţi. De aici şi numărul mare de contestaţii şi de reclamaţii îndreptate atât către conducerea şcolii, cât şi către Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ). E cazul lui Pantelimon Ciubeică, care a contestat modul de acordarea a burselor sociale la IŞJ Botoşani. Răspunsul Inspectoratului, prin adresa 475/20.02.2014, este unul „clasic”, superficial, fără o studiere a cazului. Reclamantul are şapte copii, dintre care patru şcolari şi nici un venit, având în gospodărie doar o văcuţă şi vreo cinci găini. Cu toate acestea eleva Luisa Andreea Ciubeică este sărită de la burse, motivându-se că se depăşeşte venitul pe membru de familie.

Bursă respinsă pentru o indemnizaţie de însoţitor la o persoană cu handicap

Nu este singura situaţie de acest gen, am întâlnit lucruri şi mai şocante. Satul Buimăceni e sub acelaşi blestem al sărăciei. Loredana Sotir, mamă a şase copii minori, fără nici un venit, vorba ei: „nu am nici câine la casă”, a depus dosar pentru bursă social pe numele Iuliana Sotir. I se comunică în scris respingerea dosarului pe motiv că i-ar lipsi cuponul de alocaţie. Poftim corectitudine!!! De parcă secretariatul şcolii şi domnii din comisie nu i-ar fi putut atenţiona pe părinţi la depunerea dosarelor că acestea sunt incomplete. Un caz identic: Smiona Avădănii are patru copii, toţi până în zece ani, fără venituri, locuind 14 persoane într-o singură casă. Răspunsul e acelaşi. Simona Feraru, cu cinci copii minori, i se refuză bursa socială pentru Alexandra Feraru pe motiv că venitul pe membru de familie este de 49,70 lei, cu toate că familia nu are nici un venit real. Domnii din comisie au luat în calcul îndemnizaţia de însoţitor a Simonei Feraru Simona, pe care o primeşte pentru sora ei, ce este imobilizată la pat, având gradul I de handicap.

Eroi au fost, eroi sunt încă… pe bani frumoşi 

Dl director Mihai Ciocan mi-a enumerat toate problemele cu care se confruntă instituţia pe care o conduce. Nu sunt puţine, de la lipsa spaţiilor pentru buna desfăşurare a actului educaţional şi până la lipsa de cadre didactice calificate. Într-adevăr, localul fostei şcoli generale din centrul comunei este într-o stare deplorabilă. Acum doi ani s-au început lucrările de reabilitare, numai că de vreun an s-au sistat. Demersuri către minister au fost făcute cu nemiluita, atât de către primar cât şi de către director, promisiunile au curs gârlă. Nu s-a mai mişcat nici o cărămidă, iar dacă nici în această vară nu se întâmplă o minune,  există pericolul să se prăbuşească tot. Politicienii promit şi tot promit. Un singur microbuz zilnic transportă peste 160 de elevi. Rezultatele la învăţătură sunt dezastruoase, notele la simulare au fost cu mult sub media pe ţară şi pe judeţ. Dl director a recunoscut că e pe locul 4… de la coadă. Domnia sa s-a tot plâns de lipsa profesorilor calificaţi. E drept, din 56 de cadre didactice, 11 sunt suplinitori.
Dar  există probleme şi de altă natură. Vă dau un exemplu grăitor. La clasa a VIII - a de la Şcoala Tudor Vladimirescu, unde chiar dl Mihai Ciocan predă matematica de patru ani, un singur elev din cei 27 a reuşit să ia notă de trecere la simulare, acesta fiind chiar fiul său, Andrei Ciocan. Dl director, pe lângă faptul că trebuie să se achite de atribuţiile de manager, mai are obligaţia de-a face inspecţii la ore, de coordonare a întregului sistem de învăţământ din comună. Norma unui cadru didactic care îndeplineşte şi funcţia de director este de 6 ore/săptămână. Domnia sa mai are la plata cu ora de două ori mai mult decât e normal, ţine încă 12 ore. În plus, mai este şi diriginte. Ce mai, muncă sisifică, nu alta! Mai ştii, poate pentru domnia sa ziua are mai mult de 24 de ore! Pe această cale îi rog pe domnii inspectori de la ITM să-i oprească elanul dlui Mihai Ciocan. Nu de alta, într-o bună zi poate claca la locul de muncă, iar colegii vor fi nevoiţi să-l declare erou al învăţământului albeştean.

Ubicuitate made in Albeşti

În această unitate de învăţământ abuzurile se ţin lanţ. Şi dl director adjunct Petru Iacob s-a văzut nevoit să ia la plata cu ora aproape încă o catedră. După ce se antrenează dimineaţa cu prichindeii câte patru ore pe zi, serveşte în grabă masa de prânz după care e nevoit să transpire pe terenul de sport. Nu vă gândiţi c-o face pentru cei câţiva creiţari în plus, ci pentru… dragostea sa neţărmurită pentru elevi. Unii spun că irascibilitatea sa vine de la extenuarea acumulată prin surplusul de muncă. Mă întreb de ce cei doi nu se hotărăsc să ţină toate orele, poate că doar aşa rezultatele şcolare ar ajunge la un nivel acceptabil. Şi-n învăţământ, dacă ştii să tragi sfori, îţi poţi umple teşchereaua. Mai ales dacă beneficiezi de umbrela Inspectoratului Şcolar.
La Şcoala Tudor Vladimirescu se întâmplă un fenomen curios, e vorba despre ubicuitate. Da, nu vă miraţi, sunt cadre didactice care apar la mai multe ore în acelaşi timp. De exemplu, pe lângă ora prevăzută în program, apare în condică c-ar fi suplinit, în acelaşi timp, şi la o altă clasă. Poate că cineva se va găsi să ia la puricat modul cum se lucrează în această instituţie de învăţământ. Abuzurile celor doi directori generează foarte multe nemulţumiri în rândul părinţilor. De asemenea, multe cadre didactice reclamă atitudinea arogantă a dlui Mihai Ciocan şi pe cea rebarbativă a dlui Petru Iacob faţă de colegi. Este de ajuns să le amintesc pe d-nele Carmen Macovei şi Nuşa Balan, cărora le-au fost atribuite tot felul de jigniri. E ruşinos ca într-un colectiv de cadre didactice să fie folosit limbaj de maidan.
Lucian ALECSA

Locuinţele oamenilor "prea bogaţi" din Albeşti, a căror copii nu pot primi bursă socială

[[galerie-foto]] 

VEZI ŞI:

 1.200 de copii -  bătaia de joc a ministerului – GALERIE FOTO şcoală după doi ani de investiţii  

[[banner]]

CITEŞTE ŞI:

 Mii de elevi primesc burse din bugetul primăriilor din judeţ