Învățătoarea din Botoșani care predă lecțiile prin povești: Să își aducă aminte cu drag de școală, fără sentimente de regret sau traume

Sabina Stahii (37 de ani), învățătoare la școala gimnazială „Sfânta Maria” din Botoșani, lucrează cu cei mici ca să îi ajute să își atingă potențialul, creând contexte de învățare bazate pe activități practice, pe empatie și prin ancorarea lor în realitatea actuală.

A testat mai multe domenii înainte să aleagă o carieră în învățământ, dar specializările i-au prins bine în ce avea să facă pe viitor. A urmat mai întâi Liceul de Arte, secția Arhitectură, din Ploiești, a absolvit apoi Facultatea de Biologie, pe specializarea Ecologie și Protecția Mediului, la Iași și a făcut ulterior și un master în Agronomie.

Provine dintr-o familie de cadre didactice, mama fiind profesor de biologie, iar tatăl -profesor universitar, astfel că alegerea de-a urma aceeași carieră a venit cumva firesc. Ar fi vrut inițial să devină medic veterinar, dar o discuție cu un apropiat despre școală a convins-o definitiv că acesta este drumul pe care vrea să meargă.

Prin urmare a urmat și a doua facultate, de Științe ale Educației, la Suceava. Are 12 ani la catedră și a  absolvit cursurile intensive ale Teach for Romania, o organizație care trimite cadre didactice în cele mai defavorizate zone ale României.

Timp de șase ani a fost profesor de Biologie, dar din cauza lipsei de posturi titularizabile și a navetelor lungi, de 40-45 de kilometri zilnic, s-a reprofilat pe învățământul primar. „Nu a fost deloc o alegere grea pentru că îmi place să fac mai multe lucruri cu copiii, iar învățătorul are această oportunitate, să atingă toate disciplinele”, își explică opțiunea Sabina, potrivit Adevărul.

Învățare prin povești

La începutul fiecărei ore, indiferent că predă matematică, limba română sau științe, începe cursul printr-o poveste. De pildă, la ora de cunoaștere a corpului uman, s-au costumat în halate de medici și au „operat” pe un schelet uman din hârtie. Pentru ca lucrurile să devină mai interesante, Sabina le-a oferit un context.

În urma unui cutremur, mai multe persoane au fost rănite, iar ei trebuiau să o opereze pe una dintre acestea ca să îi salveze viața. „Au scris pe oase cuvinte cu literele învățate și apoi au făcut propoziții. Au învățat apoi să așeze toate organele în poziția corectă în corp. Au prescris apoi tratamentul corect pentru pacient și au trecut și prin matematică, pentru că trebuiau să facă adunări și scăderi”, dă câteva exemple dascălul despre cum deprind micuții noțiunile de bază la limba română, matematică și biologie.

„Nunta” literelor

Și pentru că învățarea înseamnă și distracție, Sabina căută mereu metode de predare care să îi amuze pe micii săi elevi, dar prin care să și înțeleagă ușor ceea ce le predă. Așa se face că, la limba română, copiii s-au transformat în mici actori și au participat la „nunta” literelor.

Astfel, litera „C” s-a însurat cu litera „I”, iar la eveniment au participat și elevi de la alte clase. Nu puteau să lipsească și celelalte litere ale alfabetului, iar proaspeții însurăței și-au jurat că vor fi mereu împreună în anumite cuvinte.

Într-o zi când au mâncat popcorn, l-au studiat din perspectiva tuturor simțurilor (văz, aud, miros și atingere). Pentru că le place atât de mult la școală, vin la sfârșitul orelor și o întreabă: „Doamna, nu ne dați temă?”, iar Sabina ne mărturisește că asta o face cu adevărat fericită.

Lucruri care nouă, adulților, ni se par mărunte, pentru ei sunt o adevărată piatră de moară. Învățătoarea i-a învățat să se încalțe, să se îmbrace singuri și să mănânce corect.

Viziunea clasei

Clasa ei este un spațiu al încrederii, în care încurajează autonomia, gândirea critică, reflecția și gestionarea sănătoasă a emoțiilor. Îi place să creeze activități la clasă care încurajează gândirea. Este un mare fan al lecturii și le transmite această pasiune și copiilor.

Sabina a stabilit împreună cu elevii săi un set de reguli, pe care fiecare le respectă. „Învață că trebuie să ne respectăm unii pe alții, când vorbim, să ne ascultăm. Există și consecințe. Dacă vorbești fără să ridici mâna, nu vei fi ascultat. Învață să fie ordonați în ceea ce fac și să facă curat la locul de joacă”, explică Sabina.

Aceste activități par banale, dar ele creează un fundament sănătos pentru adulții care vor fi mâine acești copii. De asemenea, ei învață de la o vârstă fragedă să se descurce singuri în multe situații. Dacă nu reușesc, cer ajutorul colegilor și abia apoi apelează la „doamna”.

Educație fără discriminare

A avut și are cazuri de elevi care nu mai vin la școală, iar motivele sunt multiple. Sunt și copiii instituționalizați, care sunt crescuți de asistenți maternali. Aceștia au fost fie abandonați de părinți, fie au fost luați de la ei pentru că nu le ofereau ce aveau nevoie micuții.

Din acest motiv, imaginea școlii unde predă a avut de suferit de-a lungul anilor, iar Sabina nu pierde nicio ocazie pentru a demonstra că și acolo se face carte, iar copiii sunt bine tratați și îngrijiți. 

„Noi primim pe toată lumea, nu discriminăm pe nimeni. În clasa anterioară, de pildă, am avut opt copii cu cerințe speciale, asta însemnând sindromul Down, autism și retard mintal. Din acest motiv, sunt părinți care își retrag copiii, iar alții nu au încredere să își trimită copiii la școala noastră”, descrie situația Sabina.

Toleranța vine de la copii

Ca să schimbe percepția părinților despre școala unde predă, Sabina a creat o pagină de Facebook, unde prezintă toate activitățile școlare de la gimnaziu și din ciclul primar. Ne dezvăluie că în fiecare an este o adevărată luptă să formeze clase pregătitoare.

Deși elevii cu cerințe speciale sunt asaltați de discriminarea din mentalitatea și din societatea românească, elevii de la Școala gimnazială „Sfânta Maria” îi protejează pe colegii care au nevoie de ajutor. „Sunt foarte toleranți cu ei, mai mult decât sunt adulții”, remarcă învățătoarea.

Unul din cele mai importante succese pe care Sabina Stahii le-a înregistrat a fost că tot ceea ce i-a învățat la clasă pe elevii săi au dus și acasă, astfel încât să se poată descurca apoi și singuri.

„Vreau ca fiecare dintre ei să își aducă aminte cu drag de școală, fără sentimente de regret sau traume. Mă interesează să le deschid ușa către posibilitățile pe care le au pe viitor în ceea ce vor deveni. Asta înseamnă să îi expun la cât mai multe lucruri, pentru ca apoi să poată alege conștient ce vor să facă”, este dorința Sabinei.