Istoricul recunoaște meritele actoricești ale copilului de 7 ani, din Botoșani, care a reușit prin prestația sa pe scena Românii au talent să impresioneze o țară întreagă.
La câteva zile de la difuzarea emisiunii Românii au talent, de la ProTV, ecourile stârnite de prestația unui copil de doar 7 ani, din Botoșani, nu contenesc, acestea venind din diferite paliere ale spațiului public: psihologi, jurnaliști sau simpli comentatori pe rețelele sociale.
Un punct de vedere a venit și din partea unui istoric. Născut în Darabani, Alexandru Aioanei este în prezent cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, filiala Academiei Române la Iași.
”Copilul a impresionat juriul și asistența cu un monolog despre care toată lumea a spus că este „discursul lui Vlad Țepeș”. Cu o prestație scenică puternică, știind foarte bine când și cum să rostească vorbele, copilul botoșănean a primit chiar un Golden Buzz, mergând astfel direct în semifinală. Juriul a fost emoționat până la lacrimi, s-a vorbit despre patriotism curat, despre puterea mesajului, despre ce bine ar fi să fie și acum cum era pe vremea în care ar fi fost rostit discursul cu pricina”, a spus Alexandru Aioanei, într-un comentariu postat pe site-ul Dărăbăneni.ro.
Potrivit celor exprimate de cercetătorul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, ”momentul în sine cred că ne obligă la o serie de reflecții ce nu au nici o legătură cu talentul și abilitățile lui Rareș Prisacariu, ci cu valorile și principiile pe care le transmite generației tinere”.
”Iar discuția trebuie să înceapă de la întrebarea: este normal să construim educația copiilor noștri pe falsuri și discursuri propagandistice, create de mașinăria de propagandă a unui partid totalitar?”, a comentat mai departe Alexandru Aioanei.
Redăm mai jos motivațiile istoricului:
”Trebuie spus de la bun început că ceea ce a recitat Rareș Prisacariu, pe scena Românii au talent nu este „discursul lui Vlad Țepeș”, nu avem nici o culegere cu discursuri ale domnului valah din care artiștii să preia fragmente și să recite când vor să impresioneze pe cineva.
Textul care a smuls lacrimi este, de fapt, un pasaj din filmul Vlad Țepeș, realizat în 1979, în regia lui Doru Năstase, în plină ofensivă ideologică a național-comunismului.
Celebrul „discurs” al lui Vlad Țepeș este, de fapt, o invenție a scenaristului și regizorului, care nu are nici o legătură cu realitatea istorică din perioada medievală. Oricât de dur ar suna, discursul în cauză este unul propagandistic, în care cei ce priveau filmul trebuiau să-l vadă pe noul conducător, Nicolae Ceaușescu, într-o succesiune simbolică directă cu vechii domnitori.
Discursul a fost construit în așa fel încât să consolideze solidaritatea poporului în jurul conducătorului care știe tot timpul ce are de făcut, dar care este împiedicat de diferite uneltiri, ba ale boierilor, ba ale străinilor. Țara slugă la străini era una din temele preferate ale propagandei ceaușiste, o idee atât de bine întipărită în mentalul colectiv încât a rămas până astăzi. În ceea ce privește expresia „n-au știut să vă taie la vreme”, nu este oare o justificare voalată a represiunii și terorii violente din anii '50 și care a fost dusă cu alte mijloace în anii '70-'80, împotriva celor care îl contestau pe „geniul Carpaților”? Ar mai fi multe de spus despre cum scenariști și regizori, actori și artiști de multe feluri, au răspuns la comenzile marelui cârmaci și au indus în societate temeri, frici și idei care astăzi ies la suprafață într-un mod cât se poate de gregar.
Nimic nu scuză astăzi dezinteresul societății pentru propria istorie și nu există nici o explicație pentru refuzul îndărătnic de a privi trecutul cu ochi mai critici. La mai bine de 30 de ani de la Revoluție, timp în care s-au publicat mii de cărți, colecții de documente, au fost scoase la lumină manuscrise inedite, noi încă privim istoria prin ochii propagandiștilor lui Ceaușescu. Este acest lucru normal? Uneori este dificil să înțelegi că realitățile au fost diferite de ceea ce a vrut partidul-stat să știi, dar trebuie să ne deschidem orizonturile și, cel mai important, lecturile. Avem astăzi acces la informații la care oamenii din perioada în care Doru Năstase făcea filmul Vlad Țepeș, nici nu visau și totuși, rămânem orbi. Ne place să înotăm în același ocean de propagandă și îi mai tragem și pe cei tineri după noi”.
