Trei frați născuți în Ibănești, județul Botoșani. Fiecare dintre ei o personalitate marcantă în domenii diferite, toți laolaltă un mănunchi-tezaur, destine formate în timpuri dificile, cu istorii personale care se pierd în legendă.
Dionisie, Dumitru și Mihai. Un mare actor, un renumit profesor universitar și un profesor fost inspector școlar. Născuți în Ibănești, din părinții Gheorghe și Ilinca Vitcu, ei sunt cei trei frați care au decis, în urmă cu un an, ca pământul pe care s-au născut, adică peste 3.500 de metri pătrați, plus casa părintească, să fie donați comunității din Ibănești. Gestul lor i-a făcut pe mulți să aplaude, să se încline și să manifeste respectul bine meritat.
Cel mai mare dintre ei, Dionisie Vitcu, împlinește astăzi, 15 decembrie, venerabila vârstă de 85 de ani.
Un actor unic, inimitabil. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București, la clasa prof. Constantin Moruzan, Ion Cojar, Radu Penciulescu (1959-1963). A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa "Noaptea e un sfetnic bun", de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, teatru în care va rămâne până în 1967. Începând din anul 1968 devine actor al Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași, până în anul 1992.
Actorul Dionisie Vitcu a rămas până astăzi acel țăran cu rădăcinile uitate în brazda natală. Și vorba molcom-moldovenească, și portul și ținuta de om cumpătat, toate vin din familia și locul care l-au plămădit.
"Am avut o copilărie frumoasă. Eu m-am născut în România Mare, în Regat și muncile câmpului, întâmplările cu animalele din curte, din casă, le țin minte. Jucăriile noastre "ecologice" erau pisicii mici, cățeii, mieii. Noi trăiam împreună cu ei. Iarna îi aduceam în casă ca să nu înghețe, să nu răcească. Ne trezeam dimineață cu un pui acolo, care ne sufla. Era ceva deosebit. Pe urmă erau muncile agricole de la care părinții noștri nu ne scuteau. Ne luau la prășit, la secerat și prindeam aceste lucrări chiar în vacanță. Mama ne lua peste tot chiar dacă uneori era foarte cald, ne era sete, plouă, tună sau fulgeră. Și ne spunea: Să învățați carte, să trăiți mai bine decât noi! Sigur, noi nu prea înțelegeam atunci, dar acuma la maturitate îmi dau seama. Toată copilăria mea, toată adolescența mea am făcut pe jos drumurile de la Ibănești la Dorohoi. Vreo 12 kilometri. Și mama îmi arăta Liceul "Anastasie Bașotă" de la Pomârla, care se vedea de departe și îmi spunea că acolo voi învăța carte", își amintește Dionisie Vitcu într-un interviu.
Rolul său cel mai cunoscut este cel al lui Guliță din filmul "Cucoana Chirița" (1986), în regia lui Mircea Drăgan, în care a jucat alături de mari nume ca Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu Bitănescu, Adrian Păduraru, Iurie Darie etc.
L-am văzut pe Dionisie Vitcu în Serenada pentru etajul XII (1976), a fost fierarul Vetu din Doctorul Poenaru (1978), învățătorul Toader în Vis de ianuarie (1979). Ni-l amintim în Buna seara, Irina (1980), Totul pentru fotbal (1982), Un bulgăre de humă (1989). După 1989, Dionisie Vitcu a jucat în Undeva in Est (1991), a fost Pantelimon în Aniela (2009), dar și Valerică în După dealuri (2012).
Începând din anul 1990 îl găsim în calitate de cadru didactic la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. În anul 2004 a obținut titlul științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ "Magna cum laude", cu teza de doctorat: "G. Ciprian – Dramaturg și romancier între "mister" și "absurd", sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte.
Din anul 2006 a revenit pe scena Teatrului Național din Iași.
Scrie poezie de pe băncile școlii, dar a debutat abia în 1990, în revista Timpul, cu poezia “Mai este …”. A colaborat la revistele Dacia Literară, Convorbiri Literare, Poezia, Cronica, Candela Moldovei, Lumină lină (SUA). Peste exact 10 ani, în anul 2000, debutează editorial la Ed. Junimea Iași, cu volumul "Cartea lui Guliță". Au urmat apoi Cu traista-n băț printre parlamentari (Ed. Danaster, 2001), Actorul (Ed. Junimea, 2002), Cartea Ancuței (Ed. Pamfilius, 2002), Din călimara unui actor (Ed. Universitas XXI, Iași, 2004), Din cuibul lebedelor sau răcnetul unui actor lucrat (Ed. ”Alfa” Iași, 2004), Actorul cu mârțoaga – Memorialistică, G. Ciprian (Ed. Princeps Edit, Iași, 2006).
Dionisie Vitcu este distins cu premii importante, de la Ordinul "Meritul Cultural", (1971) și Diploma de Onoare a Festivalului de Artă (București -1960 și Iași-1975), la Diploma de Popularitate (Galați, 1982), Diploma Bacovia (1983) sau Premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin (Brașov, 1984). În 1991 primește Premiul revistei "Cronica" din Iași, iar cinci ani mai târziu i se atribuie Trofeul Dionysos - Gala UNITER cu studenții Universității de Arte “George Enescu” Iași.
