Biserica de la Hilişeu-Crişan, un sătuc din nordul judeţului Botoşani, este unicat în Europa. Este singurul ansamblu bisericesc care îmbină elemente de arhitectură ecleziastică catolică şi ortodoxă. Deşi vizitat anual de turişti din toată lumea, ansamblul bisericesc vechi de peste 200 de ani stă să se prăbuşească, scrie Adevărul.
La 55 de kilometri de municipiul Botoşani, pe „drumul nordului”, exact în apropierea graniţei României cu Ucraina, se află codrii de la Hilişeu. Aceste ţinuturi nordice ale României ascund poveşti din alte vremuri, cu uriaşi, comori nebănuite şi voinici care făceau dreptatea la hotar. Dealurile şi pădurile din cătunul Hilişeu-Crişan - altădată Hilişeu-Curt, după numele boierilor care au stăpânit aceste ţinuturi - ascund însă o bijuterie arhitectonică şi bisericească unicat în Europa. Este o biserică care frapează încă de la prima vedere. De cum apare după cotul şoselei, impresionează prin statuile şi clopotniţa sa, desprinse parcă dintr-un Ev Mediu francez sau italian de sorginte catolică, îmbrăţişând ocrotitor o bisericuţă din lemn moldovenească plecată de la rădăcinile ortodoxismului valah. Este un paradox arhitectural, desăvârşit realizat. Uimeşte, dar nu scandalizează. „Este o armonizare a creştinismului“, spune Valeria Derscariu, preoteasa care încă mai păstrează vie memoria acestui simbol unicat al creştinismului european.
La acest monument unicat se ajunge din satul Hilişeu Crişan. Chiar înainte de a intra în „inima cătunului“, un panou uriaş semnalizează obiectivul de interes turistic şi îndeamnă pe cei interesaţi să apuce pe un drum ce coteşte la stânga faţă de şoseaua principală ce leagă Dorohoiul de vama Racovăţ. Drumul către bisericuţă este unul al patimilor. Cărarea este din pământ bătătorit, fără asfalt sau piatră. După o călătorie de doar patru minute prin hârtoape şi dealuri, orice şofer, supărat că şi-ar putea strica maşina, uită de necazuri. Biserica de la Hilişeu-Crişan uimeşte încă de la prima vedere. Nimeni nu s-ar aştepta să vadă în nordul extrem al Moldovei statui cu sfinţi sau scene religioase ca la Vatican. De altfel clopotniţa şi zidurile de incintă sunt de tradiţie romanică, decorate cu statui sculptate în stil baroc, ambele întâlnite în lumea catolică. La fel şi mica uşiţă prin care se intră în complexul bisericesc.
Statuile îi reprezintă pe cei 12 apostoli şi pe Iisus Hristos încadrat de îngeri. Uimirea sporeşte odată ce zidurile sunt trecute. Dincolo de faţada barocă şi catolică se iveşte în curtea incintei o bisericuţă ţărănească ortodoxă din lemn, realizată - spun autorităţile locale, cele care au întocmit studii ale monumentului - printr-o tehnică medievală de mult dispărută. Mai precis pridvorul şi uşa de intrare sunt lucrate direct cu barda din lemn masiv de stejar. Biserica, de tradiţie ucraineană, este învelită ca un „dragon“ cu solzi de lemn şi acoperită cu draniţă. Cel mai bine cunoştea biserica preotul Derscariu, parohul din Hilişeu-Crişan. S-a îndrăgostit de ea la prima vedere şi a dorit să slujească în sat tocmai pentru a-i fi aproape. Alături de soţia sa, i-a descifrat mare parte din taine. Preotul Derscariu a trecut însă la cele veşnice, în vara anului trecut, la numai 40 de ani. Soţia acestuia continuă munca soţului de a studia şi de a încerca valorificarea bisericii. „Este un complex bisericesc unicat. Este o îngemănare de elemente catolice cu elemente de tradiţie ortodoxă. Vorbim de o bisericuţă de lemn moldovenească, ortodoxă, cum se făceau acum câteva sute de ani în urmă, înconjurată de o incintă cu clopotniţă şi statui din lumea catolică. Totodată monumentul funerar din curtea bisericii este tot de influenţă catolică“, spune Valeria Derscariu. Deşi sunt două stiluri total diferite, specialiştii sunt de părere că, prin minune, acestea s-au armonizat pe deplin. „Este o îmbinare uluitoare de stiluri. Când vorbim de stiluri atât de diferite, oricine s-ar aştepta să iasă un kitsch. Nu este vorba despre aşa ceva aici. Este artă curată. Meşterii au reuşit să armonizeze aceste două stiluri diferite în aşa măsură, încât a rezultat o capodoperă“, precizează Dănuţ Huţu, director al Direcţiei Judeţene de Cultură Botoşani.
De parcă nu ar fi fost de ajuns această îngemănare de catolicism şi ortodoxie în cadrul acestui complex, elementele misterioase abundă în interiorul bisericuţei de lemn. Odată intrat în pridvor, oricine poate să observe doi dragoni misterioşi, îngemănaţi, păzind parcă uşa de intrare. ”Sunt un element straniu şi interesant. Se spune că ar fi blazonul familiei. Dar este greu de explicat prezenţa lor”, precizează Valeria Derscariu. Apoi pe canatul uşii de la intrare dar şi peste tot prin biserică abundă simboluri solare, ce par să nu aibă legătură cu creştinismul. Dincolo de pridvor de altfel se deschid o lume magică.
Prin ferestrele minuscule, situate la înălţime, lumina cade mistic peste stranele mici din lemn, decorate cu simbolistică veche românească. Abia se zăresc icoanele acoperite de negreaţa timpului, dar şi catapeteasma din lemn de tei şi împodobită de marele stăpân al locurilor, cu foiţă de aur. Asemeni vechile boieri, Vasile Curt, ctitorul bisericii, se odihneşte în interiorul ei, sub o piatră funerară, lângă portiţele atent sculptate de lângă strană. Istoria bisericii catolice şi ortodoxe în acelaşi timp se leagă mult de familia boierilor Curt. „Au fost cei mai vechi boieri pământeni din zonă. Înainte, satul se numea Hilişeu-Curt şi toţi oamenii le aparţineau”, spune primarul din Hilişeu Ioan Butnariu. De fapt, boierii Curt sunt cei care au ridicat şi bisericuţa din lemn din centrul complexului. „Iniţial, în zonă a fost o mănăstire de maici, care a dispărut fără urmă. Astăzi, nu se mai ştie de ce. Cert este că boierul Vasile Curt a ridicat pe locul ei o biserică ortodoxă din lemn, cu meşteri aduşi inclusiv din Ucraina. A rezultat o minunăţie de biserică, cu «solzi» din lemn la exterior, cu pridvor şi acoperită cu draniţă. Biserica, aşa cum arată şi pisania, a fost terminată şi sfinţită în anul 1802. De altfel, data este inscripţionată şi pe uşa de lemn masiv de la intrare“, spune Valeria Derscariu.
La începutul secolului al XIX-lea, pe dealul de la Hilişeu, se afla o bijuterie arhitectonică din lemn, mărturie a iscusinţei meşterilor din aceea vreme.
