Orașul nostru rămâne din ce în ce mai gol și trist. Sute de botoșăneni au plecat spre Italia, Germania sau Anglia după sărbători, pentru a-și croi un trai mai bun. În fiecare an, luna ianuarie este cea mai tristă pentru botoșănenii care sunt nevoiți să se despartă de casă pentru a-și relua activitatea la locul de muncă, care din păcate, este la mii de kilometri de cei dragi.
În fiecare vineri, pleacă autocare bucșite cu botoșăneni către Italia, locul care a devenit casa pentru cei care de ani de zile, vin în Botoșani doar de sărbători. Vinerea trecută, în fața unei firme de transport internațional era mare aglomerație.
Oameni cu zeci de bagaje așteptau nerăbdători autocarul care avea să-i ducă spre un viitor pe care ei îl văd mai strălucit. Erau tot felul de persoane, de la copii de câteva luni, până la bătrâni. Unii își conduceau rudele, alții erau călători.
Cu siguranță, cea mai grea despărțire este dintre părinți și copii. De data aceasta noi am observat o mamă nevoită să-și părăsească copiii.
Printre oamenii care așteptau autocarul spre Italia era și o femeie, mamă a doi copii. Cu fața roșie și mâinile înghețate, nu se putea desprinde de băiatul său, pe care îl ținea strâns la piept. Deși a încercat din răsputeri să nu plângă, lacrimile i-au năpădit chipul trist. Era imposibil, căci știe că doar peste câteva luni își mai poate vedea din nou copiii, pozele fiind singura alinare. Șiroaie de lacrimi curgeau fără oprire, iar tot ce mai putea face era să se ascundă de iubiții săi copii. Pentru ultima dată, le-a sărutat chipurile și cu pași repezi a suit în autocar. Deși adolescenți, erau vizibili emoționați, probabil cu gândul că sunt nevoiți să se descurce singuri de acum încolo.
Așteptând să-și urce bagajul, un bărbat ne-a spus că a venit pe 12 noiembrie, pentru a fi lângă familie de sărbători, dar este nevoit să plece înapoi. A ales autocarul deoarece, spune el, nu își poate permite un bilet de avion, mai ales că în această perioadă sunt foarte scumpe. Chiar dacă face zeci de ore până în Italia, nu a știut o dată exactă când poate reveni la locul de muncă, iar acest lucru l-a împiedicat să-și cumpere un bilet la avion din timp.
L-am văzut un om muncit și deja cu un accent tipic italienilor. Ne-a spus că face de ani buni drumul acesta și câștigă bani din agricultură, mai precis lucrează via italienilor, lucru de care nu se ferește să-l spună deschis. A stat puțin timp acasă și acum se întoarce, căci în Botoșani nu are cum să aibă același venit.
Erau familii întregi care plecau spre Italia, iar pentru a simți puțin aerul românesc au ales să-și cumpere covoare din România. Împachetate strâns, oamenii le-au îmbulzit în spațiul destinat bagajelor și s-au grăbit să-și ocupe locurile în autocar.
O femeie cu un copil în brațe ne-a spus că este nevoită să se întoarcă în Italia, chiar dacă timpul petrecut acasă a trecut foarte repede. A venit de sărbători, pentru ca bebelușul său să petreacă timp alături de bunicii săi, dar și pentru a-i arăta obiceiurile și tradițiile noastre. Ne-a mărturisit că drumul este greu și obositor, dar nu au găsit o soluție mai bună, deoarece au multe bagaje.
Este adevărat că de sărbători toate drumurile duc acasă, însă se pare că o dată cu trecerea lor, toate duc spre alte meleaguri, unde botoșănenii duc un trai mai bun și sunt mai bine plătiți. Pentru asta, pleacă, unii mai triști, alții mai veseli, unii cu lacrimi în ochi, alții cu zâmbete pe chip, unii cu familia, alții lăsându-și copiii departe. Oricum ar fi, străinătatea nu înseamnă fericire, distracție sau lux. Oamenii pleacă, căci nu au o opțiune mai bună și pentru că vor mai mult. Tot ce lasă în urmă este un oraș tot mai gol de la o zi la alta, căci pe străzi rămân parcă doar copiii părăsiți de părinți, împreună cu bunicii lor.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
