Deşi la cei şase ani ai săi este un pui de om greu încercat de viaţă, zilele trecute, Gabriel a impresionat o comunitate întreagă prin spiritul său de solidaritate.
După ce i-a ars casa, a împărţit toate ajutoarele primite, inclusiv tortul, cu toţi copiii nevoiaşi de pe uliţă.
S-a luptat cu sărăcia şi neajunsurile de când a văzut lumina zilei. Trăieşte împreună cu părinţii săi într-o casă de lut şi nuiele în satul Popeni, comuna Brăeşti, undeva pe drumul ce duce de la Botoşani la Dorohoi.
Capul familiei, Alin Pădurariu, este singurul care aduce un venit în casă, muncind cu ziua, ca cioban. Este un tânăr foarte muncitor, dar şi el născut într-o familie săracă. Deşi însărcinată în şase luni, mama merge şi ea cu ziua, pe unde apucă, cu Gabriel după ea. Nu au cerut nimănui nimic, au muncit pe brânci şi au reuşit să supravieţuiască, ba chiar să-i cumpere lui Gabriel o pereche de adidaşi şi un rând de haine noi, pentru prima zi de şcoală, din septembrie, când va merge în clasa pregătitoare.
Pentru că erau singurele haine bune, le păstra într-un loc ferit, alături de ghiozdănel. Era fericit că va avea un frăţior sau o surioară. A mers cu părinţii în oraş, atunci când tatăl său a făcut rost de bani, şi a ales o cădiţă pentru bebeluş, scrie Adevărul.
Pentru toţi oamenii din sat, Gabriel este simbolul veseliei şi al bunătăţii.
„Copilul ăsta, dacă are un măr, îl împarte cu ceilalţi. Uneori rămâne şi fără bucata lui. Atunci zice că nu-i nimic, că mere mai face copacul pentru toţi. Eu nu l-am văzut plângând pe băiatul ăsta, el ia numai ce-i frumos din jurul lui“, spune moş Eugen, un sătean din Popeni.
A învăţat să se mulţumească cu puţin, iar hainele noi, cele câteva jucării de pluş, toate botezate şi iubite în egală măsură, dar mai ales perechea nouă de încălţări erau toată bucuria micuţului Gabriel.
Miercurea trecută, toată lumea lui s-a prăbuşit. A plecat cu mama sa la stână, să ducă tatălui de-ale gurii. Între timp, s-a petrecut tragedia: o bucată de jar din sobă a căzut pe o grămadă de lemne din apropiere, iar umila locuinţă a luat foc. Oamenii din sat au chemat pompierii şi, în acelaşi timp, l-au anunţat şi pe Alin Pădurariu, care a venit într-un suflet să vadă ce a mai rămas din singura agoniseală a familiei. În pofida intervenţiei pompierilor, casa din nuiele a ars ca o torţă, iar când au ajuns, Gabriel şi mama sa au mai găsit doar o ruină fumegândă.
Şocat, copilul s-a dus printre resturi să-şi găsească încălţările şi hainele cele noi. Erau arse toate, ca şi prietenii săi de pluş.
„Pentru Gabriel, a fost o nenorocire. Visa să-i încalţe. Nici nu s-a atins de ei să nu-i strice. Iar jucăriile, dormea cu ele. Eu nu l-am văzut niciodată atât de trist. Parcă a căzut cerul pe el! Totul a ars, tot, tot, tot! Nu mi s-a rupt sufletul de casă şi de lucruri cât mi s-a rupt de copilul meu“, mărturiseşte mama lui Gabriel.
A fost ziua în care Gabriel a plâns în hohote, când sătenii l-au văzut pe copilul cu suflet de aur al familiei Pădurariu plângând cu adevărat.
„Pe mine m-a nenorocit să-l văd aşa. M-am dus mai încolo şi-am plâns şi eu“, spune unul dintre vecini.
Gabriel a fost fericit că a primit înzecit ceea ce a pierdut, însă sufletul lui minunat nu putea fi mulţumit până la capăt. Avea pungi pline cu jucării, haine, papuci, chiar şi o cădiţă nouă pentru bebeluşul care aşteaptă să vină pe lume. Cu toate acestea, copilul din Brăeşti avea o nelinişte.
„Stătea aşa îngândurat şi nu ştiam ce se întâmplă. Am aflat apoi. Dorea să împartă ce are cu ceilalţi copii din sat, cu prietenii lui“, povesteşte mama băiatului.
Ceea ce a urmat a impresionat o comunitate întreagă. Micuţul de şase ani a decis să-şi împartă jucăriile, hainele şi papucii cu ceilalţi copii săraci din satul lui.
„Că şi ei vor să se joace şi nu au cu ce“, a mărturisit băieţelul.
Ajutat de mama sa, a făcut pachete pentru ceilalţi copii şi le-a dus fiecăruia mulţumit că le poate face şi lor o bucurie.
“Ne-a adus jucării şi haine. Eu mă aşteptam, că-l ştiu pe Găbiţă de băiat bun. Dă totdeauna tot ce are“, spune fetiţa unor vecini nevoiaşi.
„Acum am mulţi adidaşi. Şi de ce să am prea mulţi? Îi de ajuns o pereche. Am zis să aibă şi prietenii mei“, adaugă Gabriel.
Zeci de copii au primit lucruri de la Gabriel, care a împărţit cu prietenii din sat chiar şi tortul primit de 1 Iunie, scrie sursa citată.
„Sunt ca fraţii mei, fără ei nu pot mânca tort“. spune Gabriel.
Vecinii lui Găbiţă au rămas impresionaţi de gestul copilului de şase ani.
„Într-o săptămână m-a făcut să plâng de două ori. Nu am mai plâns de 20 de ani. Când îl văd, am speranţă de mai bine. Ce om mai face aşa astăzi? Darămite un copil“, este concluzia unuia dintre vecinii micuţului cu ochi de peruzea.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
