Într-un colț uitat al lumii, într-un sat din comuna Păltiniş, o mamă cu 8 copii se luptă zilnic cu viața pentru a asigura supraviețuirea celor mici.
Nu pentru confort, nu pentru lux, ci pentru a le oferi un trai decent. Patru dintre copiii ei sunt în plasament, departe de brațul mamei, iar ceilalți patru trăiesc alături de ea într-o casă cu chirie.
Una dintre fetițele sale suferă de semipareză, iar femeia cheltuie lunar 800 de lei pentru transportul copiilor la grădiniță, deoarece microbuzul școlar nu ajunge până în satul lor. În loc de ajutor din partea autorităților, femeia a primit doar un răspuns rece: „Descurcă-te cum poți.”
Deși s-a adresat Primăriei și a cerut sprijin, răspunsul a fost tăcerea. Mai mult, i s-a retras ajutorul social de 170 de lei, deoarece, într-o lună în care a fost internată cu un bebeluș, nu a putut să își ducă fetițele la școală. De asemenea, când a cerut ajutorul directoarei școlii, a primit o replică dureroasă: „Descurcă-te cum poți.”
Aceasta nu este doar povestea unei mame, ci reflectă o mentalitate care ar trebui să ne pună pe gânduri. Cum poate o comunitate să prospere dacă cei mai neajutorați dintre noi sunt lăsați fără sprijin? Cum putem vorbi despre dezvoltare, tradiții sau sărbători, când lângă noi există o mamă care strigă după ajutor și nu o aude nimeni?
Uneori, nu durerea faptei în sine este cea mai mare, ci nepăsarea. Tăcerea celor care ar trebui să ajute poate fi mult mai grea decât orice cuvinte dure. Deși nimeni nu a ridicat tonul sau nu a lovit-o pe această mamă, indiferența față de suferința ei este de neimaginat.
Această poveste nu este o acuzație, ci o invitație la reflecție: Într-o zi, dacă am fi în locul acelei mame, am dori să fim tratați așa?
Numărul de contact al mamei: 0750.625.281 - Loredana Arianaisabela.
Este momentul să ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat ajutorul real.
(Sursa: Facebook/ Stelică Cheptroșu)
Trebuie evacuați din locuințele statului cetățenii cu mai mult de trei amenzi pentru tulburarea liniștii și ordinii publice?
