Pe 15 noiembrie se împlinesc 29 de ani de la dispariţia uneia dintre cele mai importante personalităţi botoşănene. Este vorba despre tatăl unui medic celebru în România.
Un nume care, deşi s-a aflat, în ultimii 40 de ani, pe buzele tuturor românilor, rămâne şi astăzi aproape necunoscut în ce privește istoria familiei sale. Istorie care, puțini știu acest lucru, își are rădăcinile în Botoșani.
Lina şi Gherghina sunt cele două fete siameze născute în 1982, în Botoşani. Elena Boaru era filatoare la Uzinele Textile Moldova, avea deja doi băieţi şi o fată. Era însărcinată din nou şi a aflat că va avea gemeni. Îşi dorea încă o fată. Nu făcuse prea multe analize. Aşa o prinseseră vremurile...
Pe 29 iulie 1982 vieţile multor oameni aveau să se schimbe. Naşte prin cezariană, o operaţie grea, dificilă. A fost ziua în care Elena Boariu a auzit din nou cuvântul siameze. Din nou pentru că, deşi femeie simplă, ştia deja ce înseamnă asta. Orfană de mică şi crescută la o casă de copii, Elena văzuse demult, la o vizită la Muzeul Antipa din Bucureşti, un borcan cu doi gemeni siamezi. Când doctorul care îi făcuse cezariana a rostit acelaşi cuvânt în Maternitatea din Botoşani, Elena Boaru şi-a amintit imaginea celor doi fetuşi de la Antipa. A putut doar să întrebe: Unde sunt lipiţi? Pentru a nu o speria, i-au spus doar: Foarte puţin, la abdomen.
Petre Mihai Băcanu a fost primul jurnalist care a aflat de cazul siamezelor, aflăm din reportajul ”Adevăruri despre trecut” al Televiziunii Naționale (realizator Roxana Tarhon, producător Raluca Rogojină), echipă care a readus în atenția publică povestea fetelor de la Botoșani. Intervievat de echipa TVR, Petre Mihai Băcanu îşi aminteşte şi azi că medicul de la Botoşani a decis să le trimită pe fete la o clinică de specialitate din Iaşi. Aici se afla doctorul Gabriel Ionescu.
Era 13 august 1982. Medicul Ionescu a avut nevoie de câteva minute bune pentru a-şi trage răsuflarea. Avea în faţă două corpuri lipite de la stern până la ombilic.
Vestea făcuse deja înconjurul României. Ajunsese, aşadar, şi la Ceauşescu. Elena Ceauşescu, despre care se ştia că nu suporta copiii cu handicap, indiferent de ce natură, a dat ordin clar în legătură cu separarea copilelor: Să se încerce în ţară!
Ceea ce însemna condamnarea la moarte, aflăm din același reportaj al Televiziunii Române. Nu pentru că România nu avea medici buni. Dimpotrivă! Problema era, spune Gabriel Ionescu, ce se întâmplă după operaţie. Postoperator, nici un spital din România nu putea asigura condiţii optime după o astfel de operaţie.
Medicul Gabriel Ionescu a chemat-o pe mama fetelor şi i-a spus că singura şansă pentru fete este operaţia în Elveţia, la un spital din Lausanne. O fundaţie din Elveţia suporta cheltuielile, în afară de drum.
Secretul era tot la medicul Ionescu.
”Relaţia mea cu această clinică din Elveţia era bazată pe faptul că sunt pe jumătate elveţian, mama fiind de origine elveţiană. Pe profesorul Noel Genton de la Lausanne îl cunoscusem la nişte congrese în străinătate. Avusese o experienţă nefastă, adică făcuse o operaţie de acest gen pe un caz mult mai complicat, amândoi muriseră, dar profesorul învăţase o seamă de lucruri”,
dr. Gabriel Ionescu
Medicul Gabriel Ionescu a făcut toate demersurile şi presiunile pentru a se aproba plecarea din ţară a fetelor.
”Marele merit al separării siamezelor îl are medicul Gabriel Ionescu. El se putea împăuna pentru că a încercat să le separe în România. Dar a făcut tot posibilul ca fetele să ajungă în altă parte”,
Petre Mihai Băcanu, jurnalist
Pe 20 ianuarie 1983, Lina şi Gherghina pleacă spre Elveţia. Tot spre Lausanne a plecat şi medicul Gabriel Ionescu.
”A operat cot la cot cu ceilalţi chirurgi. Evident, experienţa majoră o aveau medicii de la Lausanne. Erau doar câteva operaţii în lume reuşite, nu era o joacă separarea. Dovadă că au făcut tot soiul de investigaţii, cei de la Lausanne au fost foarte mulţumiţi de tot ce se făcuse în România”,
Petre Mihai Băcanu
7 februarie 1983. Ziua operaţiei. Emoţii, speranţe. O mamă al cărei suflet era rupt în două, dar care nu voia să vadă decât spre întregul fiinţei sale.
”Mă rugam la Dumnezeu. Nu ştiam cum să mă împart. Ziceam: Doamne, ori amândouă, ori niciuna”,
Elena Boaru, mama Linei și a Gherghinei
A fost şi ziua în care mama şi-a văzut pentru prima dată fetele. Îşi aminteşte primul gând care a înfiorat-o de fericire: Sunt frumoase!
Medicul Gabriel Ionescu rememorează şi el acea zi, documentarul televiziunii naționale ilustrând cu imagini sugestive momentul din 1983. Îşi aminteşte în primul rând că a fost o operaţie foarte bine planificată, la secundă. S-au construit mulaje pe care s-a repetat întreaga operaţie. Preparaţia este cheia succesului, spune medicul. Cu 10 minute înainte de ora 11.00 a început operaţia propriu-zisă, la 15.45 fetele erau separate. După separare au urmat alte două operaţii. Cel mai dificil aspect al operaţiei a fost faptul că fetele aveau un ficat comun.
După 7 zile, medicul Ionescu revine în România. Cele două fetiţe şi mama lor aveau să mai rămână câteva săptămâni în Lausanne, sub îngrijire medicală. Este momentul în care Elena Boaru le dă tuturor o lecţie de omenie ce avea să-i surprindă, dar şi să-i emoţioneze.
”M-au găsit acolo români care fugiseră din ţară. Mi-ai spus: rămâi, îţi aduci mai târziu şi ceilalţi copii aici. Nu pot, le-am spus. Mă gândesc la copiii de acasă, dar mai mult mă gândesc la cariera acelui om care m-a ajutat să ajung aici. Nu pot să fac asta”,
Elena Boaru, mama gemenelor Lina şi Gherghina
Întoarsă la Botoşani, Elena Boaru a urmat o viaţă normală alături de cei cinci copii. După o vreme s-a mutat la Bucecea, unde fetele au mers la şcoală. Timpul a trecut. Pentru o viaţă mai bună, Lina Şi Gherghina au luat şi ele drumul străinătăţii.
În 2014, aflată în Italia, Gherghina se îmbolnăveşte. Cel mai probabil, a contactat un microb dintr-un spital unde fusese cu bătrâna pe care o îngrijea. Aflând că este bolnavă, mama se adresează din nou medicului în care avea cea mai mare încredere: Gabriel Ionescu, care la vremea respectivă se afla în Emiratele Arabe Unite. Acesta îi confirmă că starea Gherghinei este gravă şi o sfătuieşte pe Elena Boaru să îşi aducă fata acasă, pentru că mai târziu va fi mult mai dificil.
Medicul Ionescu îi contactase pe colegii săi din Italia şi aflase care era starea femeii de numai 32 de ani. Anume că boala e în fază terminală, făcuse chimioterapie, dar fără succes. Elena înţelege. Pleacă la drum şi îşi aduce fata acasă. Gherghina avea să mai trăiască doar trei săptămâni. Lina, rămasă fără sora ei dragă, decide să devină mamă pentru fetiţa Gherghinei.
O poveste care rămâne în istoria medicinei drept un succes incontestabil al echipei de chirurgi din care făcuse parte şi un român: Gabriel Ionescu.
Pe 25 iunie 1901, în localitatea Vorniceni, din judeţul Botoşani, se năştea Octavian Ionescu. Fiul preotului Ioan Ionescu. În satul natal avea să urmeze Octavian Ionescu primele clase, pentru ca apoi să umble la şcoala din oraş. Până în 1920 este, aşadar, elev al Liceului A.T. Laurian din Botoşani. Studiile universitare le urmează la Iaşi, unde se înscrie la Facultatea de Drept şi la Facultatea de Filosofie. În 1925 pleacă în Franţa, unde studiază la Facultatea de Drept din Paris, dar şi Facultatea de Litere din Sorbona. Avea 30 de ani când susţinea, la Paris, teza de doctorat. Imediat părăseşte Franţa pentru a studia din nou, de această dată în Germania şi Austria.
În 1942 este profesor titular la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi.
Avântul profesional avea să fie brusc oprit când, în anii 50, este îndepărtat din rândul cadrelor universitare, fiind reîncadrat abia peste aproape patru decenii, în 1989. După ce a fost îndepărtat pe motive politice din învăţământul superior a fost profesor de limba română în învăţământul gimnazial şi secundar din Iaşi (1950-1961).
Pe lângă studiile de la Paris, Berlin, Sorbona sau Viena, prof. Octavian Ionescu avea să se mai aplece asupra unui aspect: Vornicenii natali. Scrie o monografie a satului pe care l-a îndrăgit nemăsurat.
A iubit nespus uliţele satului, oamenii simpli. S-a stins din viață pe 15 noiembrie 1990, la Iaşi. A dorit să fie înmormântat în curtea bisericii din Vorniceni, alături de soţia sa.
Octavian Ionescu şi soţia sa, Rica-Cecilia Ionescu, de origine elveţiană, au avut patru copii. Lucian Ionescu este profesor universitar doctor în Drept, Ilinca Barthouil Ionescu, de asemenea profesor universitar în Franţa (plecată din România în 1964, la un an după căsătoria cu Georges Barthouil), Maria Mureşanu Ionescu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi. Gabriel Ionescu este chirurg pediatru.
Cel din urmă este chiar medicul care, în anii 80, făcea istorie nu doar în România, ci şi în lume, realizând în Elveţia, alături de o echipă internaţională de medici, operaţia de separare a siamezelor Lina şi Gherghina Boariu, din Botoşani.
Astăzi, şcoala din Vorniceni poartă numele lui Octavian Ionescu, în semn de aleasă preţuire pentru omul care i-a făcut să fie mândri de locul în care s-au născut.
Din păcate, România nu a știut să-și păstreze medicul genial. Imediat după 1989, doctorul Gabriel Ionescu a plecat în Africa de Sud, unde a rămas până în anul 2012, când a plecat în Emiratele Arabe Unite. A activat în neonatologie, cu rezultate excepționale. S-a întors în țară în 2017. Locuiește la Iași, alături de soție.
(Foto: capturi din reportajul Adevăruri despre trecut, TVR)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
