A lăsat în urmă tristeți și regrete, dar și o operă literară vastă.
Scriitorul Ioan Dan Bălan, originar din comuna Hlipiceni, județul Botoșani, a plecat la cele veșnice în cursul zilei de sâmbătă, 17 decembrie, la vârsta de 71 de ani.
Ioan Dan Bălan locuia în Petrila, acolo unde se bucura de o reală apreciere pentru munca de decenii pe tărâmul literaturii și nu numai.
Născut pe 30 mai 1951 în satul Victoria, din comuna Hlipiceni, din județul Botoșani, Ioan Dan Bălan a trăit cea mai mare parte a vieții la Petrila, din județul Hunedoara. A fost deopotrivă apreciat ca scriitor, dar și ca profesor și om de presă, fiind un prieten prețios și un tată iubitor. Ioan Dan Bălan a urmat cursurile primare și generale pe plaiurile natale, apoi Liceul ”C. Negruzzi” din Iași și Facultatea de Filologie la Universitatea din Timişoara. A fost profesor la Şcoala Generală Nr. 5 din Petrila, dar a fost de asemenea şi consilier local, activând în comisia de cultură-învăţământ.
Din 2011 era membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba Iulia. A debutat în anul 1987, în revista Vatra, iar după 1989, creațiile sale au fost publicate în aproape toate revistele literare din România. A fost deopotrivă pasionat de folclor, de etnografie și de legendele dacilor, de-a lungul timpul semnând numeroase culegeri și prelucrări folclorice.
”Trecerea în eternitate a scriitorului Ioan Dan Bălan lasă un loc gol în lumea culturală a Petrilei, a Văii Jiului, a județului Hunedoara și a României, dar mai ales în inimile celor care l-au cunoscut, l-au admirat și apreciat pe măsura personalității și sufletului său uriaș”, este mesajul celor din Petrila.
Plecarea la cele veșnice a lui Ioan Dan Bălan este plânsă și la Hlipiceni, acolo unde cei care l-au cunoscut au lăsat mărturie prin cuvinte alese cu privire la cel care a fost un bun coleg și prieten.
”Cât voi trai voi rămâne cu amintirea lui, cu amintirea copilăriei noastre și a anilor petrecuți împreună la școala din Victoria. Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să te ierte, Dănuț!”, a scris Nicu Ohriniuc.
”Fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică... Țin minte trei generații de-ale lui; bunicul lui cu ceva probleme la o mână sau chiar la ambele din timpul războiului, pe tatăl lui Dan, pe nume Tuță, ce cânta la acordeon, și pe cel plecat acolo unde cu toții vom merge mai devreme sau mai târziu în ordinea după cum am venit pe acest pământ”, spune și Ioan Scarli.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
