Liviu Câmpanu, 28 octombrie, declaraţie pentru Evenimentul Zilei:
"E adevărat, dl. Oprea mi-a pus insigna în piept şi m-a rugat să nu votez moţiunea. Dar sunt hotărât. E ca vorba aia a unui golan care a devenit celebru: ori suntem golani, ori nu mai suntem? Ori suntem bărbaţi, ori nu mai suntem? Votez moţiunea şi rămâne la latitudinea colegilor mei dacă îmi acceptă demisia. Eu nu vreau să plec".
Liviu Câmpanu, 29 octombrie, conferinţă de presă:
"În şedinţa biroului permament de acum două săptămîni am anunţat clar că senatorul Liviu Câmpanu nu va mai susţine nici un demers al PDL atît timp cît comportamentul PDL nu va fi în beneficiul acestei ţări".
"Nici una din măsurile de relansare economică propuse de UNPR în cadrul coaliţiei nu au fost acceptate de PDL".
"Ca orice partid UNPR îşi doreşte să fie la putere, însă, dacă am fi avut capabilitatea de comunicare pe care orice partid trebuie să o aibă puteam fi la putere în orice condiţii, nu neapărat la remorca PDL. De cîte voturi erau nevoie pentru a trece moţiunea? 23! Cîte voturi avea UNPR? 27!"
"Din păcate, nu mai întrezăresc orizontul spre care se îndreaptă UNPR şi asta bineînţeles că îmi crea reale probleme".
"Din păcate, dacă mîine ar fi alegeri, UNPR nu ar intra în Parlament. Mă bazez pe ceea ce am văzut în ţară, la conferinţele judeţene. Există doar o stare de emulaţie, care, dacă nu este întreţinută prin activităţi politice explicite, s-ar putea atenua".
"UNPR-ul avea ocazia să arate că nu este a 5 - a spiţă la căruţa PDL-ului".
Liviu Câmpanu, 29 decembrie, postare pe blog:
„La Botoşani s-a născut cu acte în regulă un partid gata mort. Spun asta deoarece fiecare partid are program de guvernare, doctrină, principii ş.a.m.d. Singurul scop al mortului născut (din punct de vedere politic) este să pupe dosul preşedintelui şi să facă muşchii mari unor oameni din PDL”.
Liviu Câmpanu, 23 februarie, comunicat:
„Sunt membru fondator al UNPR, cred foarte mult în acest proiect politic şi în oamenii care şi-au asumat o politică a interesului naţional”.
Aşadar, mai suntem golani ori nu mai suntem?
Sergiu BĂLĂŞCĂU
