A fost un mare actor de teatru și film. Dar și fost deţinut politic condamnat pentru "trădare" în lagărul comunist.
Actorul Mitică Popescu a încetat din viaţă, a anunțat medicul Silvius Negoiţă, purtătorul de cuvânt al Spitalului Elias din București.
Conform medicului de la Spitalul Elias, actorul Mitică Popescu a avut ”probleme cardiace, pe fondul multiplelor comorbidităţi”.
Mitică Popescu avea 86 de ani.
Născut pe 2 decembrie 1936, în București. În 1967 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti. A urcat pe scena Teatrului Naţional ”Mihai Eminescu” din Timişoara, dar a jucat şi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.
A debutat la Teatrul Mic din Bucureşti, în 1973, în piesa ”Philadelphia eşti a mea” de Brian Friel, în regia Soranei Coroamă Stanca. În anul următor a jucat în spectacolul ”Matca” de Marin Sorescu, în care a interpretat rolul logodnicului, alături de regretata actriţă Leopoldina Bălănuţă, care i-a fost soţie din 1977. A rămas fidel acestui teatru, unde a jucat până în 2010.
Cea mai mare parte a carierei, actorul Mitică Popescu a jucat pe scena Teatrului Mic. A realizat roluri de excepţie în piesele de teatru ”Cititorul de contor” de Paul Everac (1976, regia Paul Everac), ”Să îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello (1978, regia Cătălina Buzoianu), ”Maestrul şi Margareta” de Bulgakov (1980, regia Cătălina Buzoianu), ”Nişte ţărani” de Dinu Săraru (1981, regia Cătălina Buzoianu), ”O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Eduard Radzinski (1986, regia Dragoş Galgoţiu), ”Pescăruşul” de Cehov (1993, regia Cătălina Buzoianu), ”Cum vă place” de William Shakespeare (1996, regia Nona Ciobanu), ”Sonata fantomelor” de August Strindberg (1999, regia Cătălina Buzoianu), ”Şcoala femeilor” de Moliere (1999, regia Alexandru Dabija), ”Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (1999, regia Mihai Constantin Ranin), ”Viitorul e maculatură” de Vlad Zografi (2000, regia Nona Ciobanu), ”Alex şi Morris” de Michael Elkin (2004, alături de regretatul Ştefan Iordache, regia Gelu Colceag) sau ”Colonia îngerilor” de Ştefan Caraman (2007, regia Nona Ciobanu).
Memorabil, în cariera sa cinematografică, rămâne rolul lui Cocoşilă din filmul ”Moromeţii”, de Stere Gulea, în care a jucat alături de Victor Rebengiuc şi Luminiţa Gheorghiu. Un alt rol de referinţă este cel din filmul ”Vânătoarea de vulpi” (regia Mircea Daneliuc, 1980), ecranizare a romanului ”Nişte ţărani” de Dinu Săraru, în care Mitică Popescu are o apariţie de neuitat.
Filmografia sa mai include roluri în filme precum ”Stejar, extremă urgenţă” (regia Dinu Cocea, 1973), ”Mere roşii” (regia Alexandru Tatos, 1976), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1981), ”Înghiţitorul de săbii” (regia Alexa Visarion, 1981), ”Glissando” (regia Mircea Daneliuc, 1985), ”Căsătorie cu repetiţie” (regia Virgil Calotescu, 1985), ”Secretul armei…secrete” (regia Alexandru Tatos, 1988), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993), ”Dulcea saună a morţii” (regia Andrei Blaier, 2003), ”Păcală se întoarce” (regia Geo Saizescu, 2006), ”Ticăloşii” (regia Şerban Marinescu, 2007) sau ”Umilinţă” (regia Cătălin Apostol, 2011), conform site-ului imdb.com.
A fost prezentatorul uneia dintre cele mai longevive producţii TVR, emisiunea ”D’ale lui Mitică”, difuzată din 1999 la postul TVR 2.
A fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alţi actori, ”pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului românesc”.
Românii îl cunosc de pe scenă, însă puţini ştiu că în anii `60 a trecut, ca deţinut politic condamnat la trei ani de detenţie, prin infernul de la Periprava. Actorul Mitică Popescu a ajuns în lagărul din Deltă, unde Ion Ficior instituise un regim de teroare şi exterminare.
"Eram la nişte vecini, de un Sfântul Ştefan, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povesteşti la întâlnirile astea tot ce-ţi trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram 1958. Îţi dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă. După câteva zile mă trezesc umflat de Securitate. Că eu n-am ştiut că ăia vor să fugă din ţară? "N-am ştiut". Că au trimis o scrisoare la Ambasada Americii, n-am ştiut? "Nu, n-am ştiut". "Aţi discutat lucrurile astea între voi; n-ai auzit?". "Nu". "N-ai auzit... Lasă că-ţi spunem noi. Uite că noi ştim!". Şi m-au condamnat la trei ani pentru "Nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei". Adică pentru că nu mi-am turnat nişte prieteni care visau să ajungă în America. Dar nu-i nimic, că ne-a turnat altul care era acolo cu noi. Lasă că ăştia n-au ajuns nici în Gara de Nord, că nu le-a răspuns nimeni. Au fost arestaţi pe vorbe, şi eu, odată cu ei", povestea Mitică Popescu.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
