Maica Paraschiva, medicul care are astăzi în grijă peste 2000 de pacienți, și-a început viața duhovnicească la Mănăstirea Vorona, din judeţul Botoşani.
Avea 17 ani când a decis să renunţe la viaţa lumească şi să intre în casa lui Dumnezeu pentru totdeauna. S-a întâmplat într-o zi de duminică, atunci când a plecat să se roage la mănăstire şi acolo a rămas.
„Am simţit mereu că am har pentru credinţă, că am fost aleasă de Dumnezeu să fac asta. Familia nu s-a împotrivit alegerii mele. Eu sunt mulţumită şi-i mulţumesc Domnului pentru că m-a susţinut şi este alături de mine în tot ce fac. Aşa le spun şi pacienţilor mei: să creadă şi să se roage tot timpul la Dumnezeu“, rosteşte cu blândeţe maica Paraschiva Cornea.
Fiecare zi petrecută în călugărie a însemnat post, rugăciune şi, bineînţeles, multă ascultare şi îngăduinţă faţă de superiorii de la mănăstire.
Pe când era încă la Vorona, a fost selectată să facă parte, alături de alte 150 de maici din ţară, dintr-un proiect-pilot iniţiat de Patriarhia Română în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. Scopul acestuia era de a le învăţa pe călugăriţe noţiuni medicale. Iniţial, a refuzat să participe la aceste cursuri, însă, într-un final, a acceptat.
„Prin 1999, domnul doctor Pavel Chirilă, internist la vremea aceea, a iniţiat un proiect alături de Patriarhie şi Ministerul Sănătăţii, pentru ca maicile să facă o şcoală postliceală de asistente. Am fost 150 din toată ţara. Atunci m-am gândit că n-ar fi bine, pentru că eu mi-am dorit enorm mănăstirea. Dar eram sub ascultare şi am mers la şcoală“, mărturiseşte pentru Adevarul.ro maica Paraschiva.
După absolvirea şcolii postliceale de asistente, a decis să meargă mai departe şi s-a înscris la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, pe care a terminat-o în 2007, cu specializarea medicină de familie.
„Ţin minte şi acum că am intrat în aulă şi m-au prezentat. Eram o fire foarte retrasă. Dar, până la sfârşitul facultăţii, s-a creat o relaţie foarte frumoasă între mine şi colegi, iar ea rezistă şi acum, pentru că suntem prieteni şi colaborăm profesional foarte bine“, îşi aminteşte maica despre viaţa de studenţie în București.
La Slobozia a ajuns la câteva luni de la absolvirea facultăţii, iar acum are 2.500 de pacienţi înscrişi pe listele sale. Oamenilor le-a fost puţin mai greu la început să se acomodeze cu ideea că o călugăriţă ar putea să le trateze bolile. Din spatele mesei de lucru, maica Paraschiva Cornea povesteşte cu zâmbetul pe buze despre întrebările şi privirile curioase pe care i le-au aruncat în timpul primelor consultaţii pacienţii săi.
„La început, bolnavii intrau, făceau ochii mari şi întrebau de doctoriţa Cornea. "Eu sunt, luaţi loc!". "Ştiţi, spuneau ei, aş vrea, totuşi, să văd un medic!", rememorează maica. Totodată, nu puţine au fost cazurile în care pacienţii s-au prezentat în cabinetul ei aducând şi acatiste. „Într-o zi, s-a întâmplat să fie foarte mulţi şi am ieşit pe hol şi le-am spus: "Cei care aveţi acatiste mergeţi la preot, că există preoţi foarte buni. Cei care vor tratamente naturiste să meargă la homeopat, iar la mine să rămână cei pe care îi doare ceva şi au nevoie de tratament!"“, încheie maica Paraschiva Cornea.
Activitatea maicii Paraschiva nu se reduce doar la cabinetul medical. Alături de angajaţii Centrului Social al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, ea oferă sprijin şi alinare pentru 200 de nevoiaşi, aflaţi în grija Asociaţiei „Matei Basarab“ a Episcopiei, în ale cărei acţiuni maica este implicată.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
