Sebastian Chitoșcă (27 de ani) a renunțat la fotbal vara trecută. Fostul stelist aștepta oferte din Liga 1 în vară, însă nimeni n-a sunat. Decât să joace în B, la Farul, sau în Ligă a 4-a, la CSA Steaua, Chitoșcă a hotărât să părăsească România.

Decisivă a fost întâmplarea în care a căzut victimă fratele său, scrie Sport.ro. Bărbatul a fost atacat în Piatra Neamț, pe o terasă, și lăsat în comă după o lovitură la cap. Chitoșcă și-a făcut vlog și povestește momentele incredibile prin care a trecut în ultimul an.

Adus la FCSB în 2015 de la Ceahlăul, la recomandarea lui Mirel Rădoi, alături de Popadiuc și Ștefănescu, Chitoșcă n-a fost jucat de Reghecampf și a plecat împrumut la Voluntari și FC Brașov, înainte să fie cedat definitiv la Botoșani, în 2017.

"Am dispărut foarte rapid din fotbal, la 26 de ani, după ultima mea experiență de la U Cluj. Ultimul meu meci a fost barajul cu Hermannstadt, meciul de promovare. Am fost titular cu Hermannstadt, a fost ultimul meu meci. Înainte să ajung la U Cluj, am jucat 30 și ceva de meciuri într-un an și puțin pentru FC Botoșani. Mi-am făcut treaba excelent acolo, nu poți să joci la un nivel atât de bun fără să ai realizări. Am fost titular atât pe postul meu, cât și pe alte posturi. Postul meu de bază a fost mijlocaș stânga și mijlocaș dreaptă, depinde foarte mult de cerințele antrenorului. Dacă se joacă pe atacant, cu centrări, joc în stânga.

Dacă antrenorul atacă mai mult pe zona centrală, jucam în dreapta. Am jucat și fundaș stânga. Mă așteptam să am ceva propuneri după ce s-a întâmplat la Botoșani. La Botoșani aveam 3500 de euro net + bonusuri de performanță. Ciobotariu a promovat un junior pe postul meu. Nu era nimeni peste mine în poziția aia la echipă. Nu aveam cum să accept să rămân rezervă pentru a se promova un junior. Am acceptat decizia clubului, sunt oameni extraordinari la Botoșani. Mi-am luat banii. Clubul mi-a zis că pot să rămân până în vară. Am avut o perioadă moartă la Steaua... Dacă mai am perioadă moartă, cariera mea s-a dus. Am zis că plec și n-am cum să nu-mi găsesc. Am zis că poate m-a văzut cineva în meciurile alea și mă vrea și pe mine cineva.

Nu am vrut să mă duc în liga a două să joc pe 2000 de euro. Nu-mi puteam lua soția într-un alt oraș ca să mergem undeva să mâncăm și atât. Am fost refuzat de majoritatea echipelor de Liga 1! Nu puteam să accept să joc la Liga a 2-a pe un salariu OK în B, dar pentru mine nu ajungea, pentru modul meu de viață. Un mod modest, totuși. Ultima ofertă a fost de la Farul, 1000 de euro salariu. Am zis că nu pot să vin pe banii ăștia doar ca să joc și eu fotbal. Nu am păcălit fotbalul, nu am luat bani pe care nu-i meritam. Nu am stat la nicio echipă fără să joc și să le iau banii. Nici la Steaua nu am făcut asta, am fost împrumutat. Pe ultima sută de metri, am avut propunere de la CSA Steaua. Am vorbit cu domnul Oprită, că mă știe, proiectul îmi plăcea.

Mă mânca chestia asta: de ce să nu joc eu în Liga 1? De ce să ajung eu în liga a 4-a? Salariul era decent pentru liga a 4-a. Mai mult decât mi-a dat Farul. La 26 de ani, ligă a 4-a... e nasol. Nu mai plecam nicăieri. De la liga a 4-a nu te mai ia nimeni, indiferent cum te cheamă. Prima data am zis că vin, apoi i-am dezamăgit pe oameni, am zis că nu mai vin.

Cel mai bun motiv al meu de a renunța la fotbal a fost ce s-a întâmplat cu fratele meu. A venit în concediu cu familia, în România. A fost la o terasă, a fost lovit după o altercație și a ajuns în comă de gradul 4 la spital. A fost dus de la Piatra Neamț la Iași, operația a reușit, sângerarea de la creierul mic a fost oprită. La două zile nu mai putea să deschidă ochii, a fost oprit iar. I s-au dat 6% șanse de viață. Nu știam... să trăiască, să nu trăiască... Ne rugam să trăiască. Ne-am dus zi de zi la Iași, au fost momente critice. Am slăbit, a fost un stres infernal. Două săptămâni, zi de zi, m-am dus la el. Mă rugăm să deschidă ochii. Mișca, dar făcea mișcări necontrolate. Doctorul ne zicea că starea nu s-a agravat, dar nu s-a îmbunătățit.

Are 35 de ani. Doctorii ne-au zis să sperăm. După 6 zile a deschis jumătate de ochi. Eram speriați. Nu făcea niciun semn. A doua zi după ce-a deschis ochii, îl voiam mai bine, dar era din nou în comă. Făcuse pneumonie, înapoi în comă... A luat antibiotic, a trecut și peste asta, a început să deschidă ochii. Respiră cu o masca de oxigen. Au intervenit medicii din Germania, pentru că avea asigurare. Era stabil, putea fi transportat. Au venit cu un avion privat, l-au transportat în Germania. Medicii de la Iași au rămas mască. După ce s-a intervenit din Germania, lumea vorbea altfel cu noi. I-au făcut teste, l-au luat în Germania, ușor-ușor fratele meu și-a revenit. Am luat decizia, alături de familie, să ne mutăm în Germania, să fim împreună. Sunt pregătitor auto la o vopsitorie. Mi-a plăcut, am învățat meseria în două luni. M-am gândit să mai joc fotbal, dar n-am avut pe nimeni", a spus Chtioșcă pe canalul sau de youtube.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: