Au fost organizate tot felul de proteste stradale în Piața Revoluției, au intrat în audiență pe la prefecți, președinți de Consiliu Județean sau primari sute de persoane, s-au invitat miniștri la Botoșani, cu alte cuvinte a fost un adevărat scandal cu arhivele fostelor fabrici de pe platforma industrială a orașului. Unii spuneau că arhiva nu mai există deloc, alții că-i ținută sub cheie într-o locație secretă, pentru interesul unora sau altora.
Iar prefecții care s-a zbătut cel mai tare pentru rezolvarea acestei probleme care pe atunci afecta mii de pensionari de la .JPG)
Botoșani au fost Cristian Roman și Gheorghe Sorescu. Și până la urmă, arhivele a aproximativ 10 fabrici au fost preluate de un operator privat, adică SC Gallileo Company SRL Botoșani, care avea obligația de a elibera, contra cost, adeverințele de care aveau nevoie pensionarii, foști lucrători pe la Integrata sau Textila, pentru recalcularea pensiilor fiind luate în calcul grupe superioare de muncă sau anumite sporuri precum cel de vechime, de conducere, de toxicitate sau de noapte.
Toată lumea fericită! În sfârșit, după ani de zile de zbateri, vârstnicii orașului și ai județului intrau teoretic în posesia .JPG)
adeverințelor care să le ateste sporurile sau grupele de muncă, iar gurile rele arătau spre patronul de la Gallileo ca fiind norocosul care a prins lozul cel mare și care era la un pas de a se îmbogăți pe viață. În realitate însă, totul nu a fost decât un mare fâs, iar operatorul privat este aproape falimentar. Pensionarii care s-au bătut că pumnul în piept că sunt nedreptățiți de statul român și de foștii angajatori au dat năvală în primă fază pentru ridicarea actelor din arhivă pentru ca mai apoi să renunțe cu totul la acest demers.
Dar cum s-a ajuns aici?
Explică Adrian Filip, cel care a preluat arhivele:
”În 1984 anumite secții se mai regăsesc cu sporuri defalcate. După 1984 până prin 1992, sporurile nu mai sunt defalcate, nici măcar pe procente, nu mai sunt cele de noapte, de toxicitate, de vechime, de conducere…și nu sunt trecute deloc, apar paragrafe goale. Angajatorul nu le-a mai trecut. Apoi, pentru anii 1992 și 1994 apar niște fluturași de salariu la unii, nu la toate secțiile. La o secție, două. Și după aia, iar nu mai apare nimic până în 2007 sau cam așa ceva”.
Ce înseamnă asta?
Că foștii angajatori nu au trecut în statele de plată sau alte documente informațiile complete privitoare la orele de muncă prestate de salariați, sporuri sau venituri realizate, iar arhivele sunt astfel incomplete.
O altă problemă este cea privitoare la stabilirea grupelor superioare de muncă și unde, din nou, există o problemă la modul .JPG)
în care au fost completate documentele.
Adrian Filip:
”Până la 1 februarie 1990 pot să eliberez grupa A, pe baza pontajelor. După anul 1990, este făcută de către societatea angajatoare pe secții și meserii. Art. 6 din Legea 50/1990 spune că trebuie pe persoane. Și oamenii merg în instanță și câștigă în instanță. Alții nu câștigă și atunci în baza sentinței Casa de Pensii le ia în considerare grupa de muncă și le recalculează pensia”.
Dar problema principală nu o reprezintă neapărat procesul, ci banii pe care îi pot obţine oamenii în urma litigiului şi, mai ales, a taxelor plătite către amintitul operator privat. Astfel, tarifele pentru eliberarea adeverințelor diferă în funcție de numărul de ani pentru care se face cercetarea și sunt cuprinse între 125 și 225 de lei. În schimb, sumele primite în plus la pensie în urma recalculării pe baza adeverinţelor emise de SC Gallileo Company SRL Botoșani sunt nesemnificative şi variază de la 5 la 50 de lei. Mai exact, unii botoşăneni riscă să îşi recuperere abia în 45 de luni, adică în aproape patru ani, banii care i-au dat pe taxă. Şi asta fiindcă, în rezumat, mult aşteptatele arhive sunt incomplete şi oamenii nu îşi pot dovedi întreaga perioadă lucrată într-o anumită grupă de muncă, în schimbul III, în condiţii speciale etc. Iar patronul de la Gallileo nu poate umbla deloc la tarife fiindcă nu le stabileşte el, ci de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România. Şi atunci, la ce rost atâta zbatere?
.JPG)
Faptul că foștii angajatori au completat grupele de muncă defalcat pe meserii și nu pe persoane, a fost adusă în atenția .JPG)
factorilor decizionali de la București și de directorul Casei Județene de Pensii (CJP), pentru ca oamenii să nu mai fie puși în situația de a cheltui bani pe procese. Și asta în vederea eliminării articolului din legea care datează din 1990 și nu a mai suferit modificări.
”Vin oamenii la mine în birou și se uită de parcă aș fi Dumnezeu. Mi-e milă de ei. Mi-e milă pentru că nu am cum să-i ajut. Nu am posibilitate legală. Și trebuie să-i trimit la instanță. Când pleacă din birou, pleacă cu o bucată din inima mea”, explică situația și Marius Budăi, director executiv CJP Botoșani.
Și din aceste motive, majoritatea pensionarilor care făceau scandal că nu pot intra în posesia adeverințelor au renunțat la intrarea în posesie a acestor acte. Au plătit jumătate din tariful de eliberare, iar restul de bani urmau să-l achite la finalul cercetării actelor. S-au lăsat pierduți de avans.
”Nu am ce să le dau la oameni, arhiva este incompletă, sau deteriorată. Au ținut-o în condiții improprii, plouată, jos, pe pământ”, mai spune Adrian Filip.
.JPG)
Face referire la fostul Ascon care a redefinit bătaia de joc la adresa unor acte privitoare la salariați, predând dosare întregi cu foi mototolite, rupte, pline de mucegai, îmbibate cu apă.
Iar efectul preluării acestei arhive îl resimte operatorul privat, care este la un pas de a închide prăvălia.
„Am peste 100 de adeverințe neridicate încă din 2014, am de încasat vreo 100 de milioane. Dar ce să fac? Asta este. Nu mai am bani să plătesc chirie. Sunt calic, vă spun. Am dat deja jumătate de oameni afară, i-am trimis în șomaj, am rămas cu arhivar, arhivist, contabil, soția care e administrator, eu și secretara. Dar și secretara, o dau de la 1 iulie în șomaj. Nu mai am cu ce-i plăti”, mai afirmă Adrian Filip, care adaugă şi că numai chiria este de 2.000 de lei pe lună.
În cazul pensionarilor care nu și-au ridicat adeverințele, spune că i-a notificat la domiciliu prin scrisori sau i-a sunat, însă rezultatul a fost același, ba chiar unii i-au trântit telefonul în nas.
Mai în glumă, mai în serios, Adrian Filip a arătat că în cazul în care își va înceta activitatea, va lăsa întreaga arhivă care l-a dus spre faliment, pe marginea drumului.
Gabriela ERDIC
Arhivele fostelor intreprinderi din zona industriala a municipiului Botosani from Echipa Botosaneanul on Vimeo.
[[galerie-foto]]
