De șapte ani, a merge la festival înseamnă și altceva decât muzică pe imaș, grătare sfârâitoare, discursuri în vocale prelungite și în inițiale politice care mai de care mai gălăgioase. De șapte ani, a merge la festival a devenit un loc în care încap deopotrivă întâlnirile cu oameni de poveste și inițiativele curajoase care pun la colț prejudecățile, în care muzica bună atrage turiști din întreaga Moldovă, dar și din Bucovina, Ardeal, Maramureș, în care sportul înseamnă în primul rând pasiune și apoi competiție.
O dată pe an, Nordul își lasă porțile deschise pentru sute de oameni veniți să îi dezlege misterele. Muzică, teatru, conferințe, ateliere, dar și proiecte – unele abia începute, altele finalizate cu succes -, toate pentru dezvoltarea comunității.
Într-o lume a firescului cotidian, Festivalul Nordului - organizat de Asociația Nord - nu ar fi un fenomen, ci o normalitate. În care societatea își asumă dezvoltarea comunitară și prin cultură, sub toate formele ei. Însă tocmai continuitatea acestui fenomen – chiar și în acest an al barierelor pandemice – face ca Darabaniul să devină un spațiu al normalității.
Ștefan Teișanu, președintele Asociației Nord, este cel care – alături de fratele său, Alexandru – a dezvoltat la Darabani un festival ajuns anul acesta la ediția a șaptea.
Despre Zilele Nordului în vreme de pandemie, despre organizarea unui mare festival într-un mic oraș, despre dificultăți, împliniri și alte fericiri vă invităm că citiți în interviul oferit de Botoșăneanul.ro cu doar câteva zile înainte de debutul celui mai important eveniment al verii.
-Ediția din acest a Zilelor Nordului pare să fie cea mai mare încercare și deopotrivă provocare dintre cele care s-au rostogolit până astăzi. Pe de altă parte, așezată sub semnul celor #Cei7AniDeAcasă, dacă ne gândim la o împreună-experiență (public și organizatori), semnificația acestei ediții poate căpăta și alte nuanțe. Așadar, Ștefan Teișanu, încotro Zilele Nordului, cu cei șapte ani de acasă?
Ștefan Teișanu: Încercările anului 2020 nu sunt mai mari pentru Zilele Nordului decât sunt pentru restul lumii. A trebuit și noi să ne închidem în casă pentru o vreme, să ne reorganizăm, să ne îngrijim de cei din jur, să ne punem întrebări despre viitor și să ne facem curaj pentru a ieși din nou în lumea nouă, una în care regulile, inclusiv cele sanitare, dar nu numai ele, s-au schimbat.
Când am pornit festivalul și asociația, ne-am spus că vom trage concluzii despre munca noastră în comunitate după 25 de ani, iar acum suntem abia în al șaptelea, așa că nu avem motive să ne oprim. Ne vedem de drum ca întotdeauna, însă cu respectarea normelor de acum.
(Ștefan Teișanu, președintele Asociației Nord)
Împlinim #Cei7AniDeAcasă, e un moment simbolic pe care ne străduim să-l onorăm făcând pași importanți înainte, la care visam de mult. Lansăm două școli de vară, una pentru ONG-uri și una pentru administrații locale. Începem munca de reconstrucție a primei școli sătești din Moldova. Pornim prima inițiativă comunitară de revitalizare urbană din Botoșani, pentru Centrul Vechi al orașului. Aducem la festival, în premieră, un produs artistic conceput special pentru Nord: un spectacol de teatru inspirat din istoria celor șapte ani de acasă ai Darabanilor.
Și continuăm tot ce am început în anii de dinainte: concerte, conferințe, competiții sportive, formare pentru voluntari, campanii sociale.
-Rădăcinile cresc, ne-ați spus și ne-ați amintit apoi, an de an. Știm, însă, că fără atentă îngrijire, fără minuțioasă organizare, fără preocupare susținută, nicio rădăcină nu supraviețuiește în timp. Cum ați reușit să asigurați continuitate vreme de 7 ani și, mai ales, ce anume a fost cel mai dificil în acest demers?
-Principalul nostru merit este reziliența, capacitatea de a te pregăti din timp pentru a evita situațiile dificile sau, după caz, pentru a le face față într-o manieră care să-ți permită să o iei din nou și din nou de la început. Unii ar zice că a fi rezilient e un mare noroc, noi am zice, parafrazând un fost președinte american, că ne simțim tot mai norocoși cu fiecare an în care muncim mai mult.
Noi am pus la bătaie reziliența noastră, o viziune privind revitalizarea regiunii noastre prin cultură și multă muncă voluntară. Toate acestea s-au întâlnit cu o regiune care nu se lasă niciodată, deși de multe ori pare letargică și lipsită de speranță: am găsit oameni extraordinari, unii locuind în Nord, alții plecați de acasă peste tot prin lume, iar ei ne-au oferit un răspuns pe măsura eforturilor și speranțelor noastre.
Avem și acum o echipă fantastică, cu oameni din Darabani, Dorohoi, Botoșani, Pomârla, Siret și Iași care sunt în stare de minuni în orice loc de pe pământ, însă o dată pe an aleg să le facă împreună, acasă în Nord.
-Festivalul Nordului a fost dintru început unul care și-a propus obiective clare, a construit și a mers mai departe. Cu transparență, cu deschidere către parteneri, fie că vorbim aici despre firme, instituții sau media. Cu toate acestea, au fost și povârnișuri, răsturnări/schimbări de planuri sau blocaje de-a dreptul. Pentru antreprenori culturali la început de drum, ce sfaturi le-ați oferi pentru a nu renunța de la primele greutăți ivite în astfel de inițiative?
-Nu are nicio logică să renunți după primele greutăți. A o face e pur și simplu a-ți arunca șansa pe fereastră. Primii ani, primele greutăți, primele eșecuri sunt fundația esențială, singura pe care poți cu adevărat construi. Cu cât mai grele, cu atât începuturile îți aduc mai multe informații, mai multe cunoștințe, mai multă învățare. Te aduc mai aproape de a fi în stare să faci ce ți-ai propus.
Totuși, pentru niște sfaturi ceva mai tehnice, aș aminti două care îmi par importante. Mai întâi, e important ca inițiativele pe care le pornești să fie pe măsura energiei pe care ești dispus să o investești în ele: prea multă energie disponibilă le va face să pară insignifiante, prea puțină le va face să pară imposibile. Și ambele scenarii sunt demotivante și, prin urmare, pierzătoare.
Apoi, e important să te asiguri că ți-ai construit sisteme de sprijin pentru toate aspectele muncii tale despre care știi că nu te poți ocupa personal. Oamenii din jurul tău, organizațiile și instituțiile care te sprijină, furnizorii cu care lucrezi, toată această rețea se va dovedi curând esențială și te va face în permanență mai bun.
(Frații Teișanu, foto: Sorin Onișor)
-În plan personal, ce a însemnat în acești ani Festivalul Nordului? Și ca să pășim mai mult pe tărâmul mărturisirilor: dacă acest festival ar fi avut loc în urmă cu, să spunem, 20 de ani, care ar fi fost impactul asupra lui Ștefan Teișanu de atunci? Ar fi contribuit, ar fi influențat în vreun fel raportarea la Botoșani, la trecut, la viitor?
-Deși sunt implicat și în proiecte culturale semnificativ mai mari, trebuie să mărturisesc că Asociația Nord, prin Festivalul Zilele Nordului și prin proiectele conexe, îmi aduce un tip de satisfacție pe care nu l-am mai întâlnit în nicio altă activitate. Transformările pe care le văd în oamenii din jurul festivalului, mai ales în tinerii noștri voluntari, care evoluează incredibil de repede și de bine de la o ediție la alta, ne aduc o bucurie aparte.
Nordul e un dar pe care am marea șansă de a-l putea face regiunii mele natale. Și nu e numai darul meu, ci și al colegilor mei din echipa ZN, al voluntarilor și al tuturor susținătorul festivalului. A face acest dar în fiecare an e o satisfacție greu de pus în cuvinte. Sunt recunoscător că pot face asta și le sunt recunoscător tuturor celor care fac darul acesta posibil.
Acum 20 de ani mergeam la primele mele concerte în Botoșani, unde făceam liceul. Tot atunci și tot acolo am făcut pentru prima oară voluntariat, la Crucea Roșie. N-am avut șansa de a fi parte din mari proiecte colective atunci, a fost nevoie să mai treacă 2-3 ani și să ajung la Cluj pentru a descoperi voluntariatul, implicarea în comunitate, antreprenoriatul, munca împreună.
Nordul pe care îl vedem azi a crescut în noi dintr-o absență. Din acest punct de vedere, nu am regretul de a nu fi avut un Nord în viața mea acum 20 de ani, pentru că a-l fi avut atunci ar fi putut duce la multe, însă cu siguranță nu și la a-l avea acum așa cum e.
Cred că istoria se scrie la timpul prezent și doar se înțelege la trecut. De aceea, pentru a afla răspunsul la întrebare, pentru mine e de ajuns să mă uit la cei care au astăzi 17 ani și vin la Zilele Nordului ca voluntari sau ca participanți la diferitele activități. Văd câte lucruri și cât de repede învață, văd ce încredere în sine și în cei din jur dobândesc, văd ce mândrie locală constructivă crește în ei. Văd ce impact produc chiar cu mâinile lor, în ei înșiși, în cei din jur, în comunitate. Pentru mine, când vine vorba de Nord, cei tineri sunt răspunsul la toate marile întrebări.
-De bună vreme ești director al Centrului Cultural Clujean. O entitate care reunește alte peste 100 de organizații și instituții culturale, academice, de afaceri și administrative din Cluj. Cuvântul cheie pare să fie aici „împreună”. Pentru un oraș mic precum Darabani, chiar Botoșani, cât de important este ca cele câteva ONG-uri de aici să lucreze împreună pentru un singur scop, acela de dezvoltare comunitară?
-Cred că e esențial să lucrăm și împreună, și individual, în același timp. O comunitate este formată din actori diverși, cu viziuni și cu misiuni diverse, cu obiective diverse și, de aceea, nu e realist să ne așteptăm că vom putea acționa vreodată toți ca unul. Însă între toate aceste viziuni, misiuni și obiective diverse există legături majore, interconectivitate, interes comun.
Acest interes comun, cred eu, e esențial să fie identificat în interiorul unei comunități, iar acest lucru e la fel de important în Cluj sau București și în Darabani sau Botoșani deopotrivă. Motivul principal e acela că, din cauza transformărilor sociale și tehnologice extrem de rapide, provocările societății de azi sunt de o complexitate care nu mai poate fi rezolvată prin intervenție individuală, prin efort singular, ci numai prin acțiune colectivă.
Iar a crea cadre pentru acțiune colectivă în comunitate este la fel de important, după părerea mea, cu a crea mecanisme care să permită demersurilor sectoriale și individuale, să se dezvolte la rândul lor.
-Ne aflăm într-un moment electoral și, oricât am vrea, nu putem ignora acest lucru. Factorul politic face parte din viața comunității și, nu de puține ori, este și cel decizional atunci când vorbim de finanțări, de deblocarea unor proiecte etc. Ați reușit, de 7 ani, să rămâneți departe de politică și totuși să nu excludeți oamenii din politică. Este vorba despre o cale de mijloc, de strategie sau pur și simplu de antreprenoriat de calitate (îmi vine a spune ca la carte).
-Nordul, atât Asociația, cât și, mai ales, regiunea omonimă, trebuie să fie aici multă vreme după ultimele mandate ale aleșilor locali sau regionali cu care discutăm și colaborăm. Aceasta este o realitate pe care și aleșii ar trebui să o înțeleagă, iar dacă nu o înțeleg, atunci avem grijă să le-o explicăm.
Noi am fost acuzați ca am avea partizanate ba cu stânga, ba cu dreapta, în funcție de cine era la putere. De multe ori, pentru că lucrăm în comunități numeroase, unde aleșii vin din partide diferite, am fost acuzați că avem partizanate și cu stânga și cu dreapta în același timp.
Eu unul găsesc că e superficial, poate chiar ridicol, să numim politizare colaborarea cu instituțiile statului. Noi lucrăm cu instituțiile, nu cu partidele din spatele celor care le conduc vremelnic. Să renunțăm la un parteneriat instituțional pentru că s-a schimbat partidul de la timonă ar fi la fel de ridicol. Misiunea noastră este să lucrăm la dezvoltarea comunității, iar în comunitate administrația este un actor la fel de important ca societatea civilă, mediul de afaceri, sectorul de învățământ și celelalte. Nu poți face dezvoltare regională fără să lucrezi cu administrația și ar fi absurd, găsesc eu, să îți propui așa ceva.
-Revenind la ediția din acest an. „Darabaniul e pentru mine o metaforă a României și a întregii noastre societăți”, spui atât de frumos într-un interviu acordat la Cluj. Cum lucrează un antreprenor cultural cu această „metaforă” astfel încât ea să dezvolte și să crească în cetățean simțul de apartenență, de datorie chiar la binele comun?
-Deși fiecare tip de oraș are rolul său în dezvoltarea regională și a societății în ansamblu, aș zice că România e făcută mai degrabă din Darabaniuri decât din Clujuri. De aceea găsesc că este esențial să lucrăm și cu comunitățile mici, să nu le lăsăm în urmă, cum am tot făcut-o în ultimele decenii.
În fiecare comunitate e nevoie de un răspuns local, care ține de memoria locului, de identitatea comunității, de specificul zonei, de credințele oamenilor și de potențialul lor general. Însă procesele de lucru în comunități sunt asemănătoare, de aceea experiența de a lucra local poate fi împărtășită și transferată dintr-un loc în altul.
Am dezvoltat o teorie a schimbării sociale prin cultură pe care o folosim în munca noastră de la Centrul Cultural Clujean și, pentru că de fapt ea e foarte intuitivă și naturală, o folosim în egală măsură și în Nord. Schimbarea socială prin cultură presupune, în viziunea mea și a noastră, o trecere uneori succesivă, alteori înainte și înapoi, prin procese interconectare: unul de cunoaștere și curiozitate pentru nou și pentru celălalt, unul de explorare în detaliu al ideilor care ne stârnesc interesul în prima fază, unul de testare a soluțiilor pe care le imaginăm în fază anterioară, unul de analiză a rezultatelor experimentelor și de schimb de experiențe cu alții care au făcut demersuri asemănătoare și unul al scalării, al replicării la scară largă a soluțiilor care și-au dovedit, prin experimentare, viabilitatea. Această teorie a schimbării sociale prin cultură am numit-o WEAST (Wonder, Explore, Activate, Share, Trust).
Lucrăm cu acest tip de procese, prin care cultura navighează cu lejeritate și cu impact în același timp. Lucrăm la a crea cadre în care comunitățile să exerseze lucrul împreună și în care încrederea în societate poate crește. Pentru că avem o nevoie esențială, ca națiune și ca specie, să ne preocupăm de asta.
Recomandări din programul ediției 2020 a Zilelor Nordului AICI
(Nicu Alifantis, invitat în acest an la Zilele Nordului)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
