Procedurile, echipamentele de protecție și aparatura medicală esențială lipseau din spitale atunci când au apărut primele cazuri de Covid-19, iar medicii au fost direct expuși contaminărilor, un risc pe care au fost nevoiți să și-l asume, pentru a putea salva viețile celorlalți.
Solidaritatea oamenilor și intervenția rapidă a Salvați Copiii România, prin Fondul de urgență pentru spitale, au acoperit însă din mers decalajele și au ridicat un zid de protecție, pentru ca personalul medical să nu cedeze. La 10 minute după ce un ventilator a ajuns la spitalul din Botoșani, viața unui copil era salvată cu ajutorul lui.
Situația încă arată apocaliptic, cu medici în spatele măștilor de protecție și copii separați de mame în maternitate, pentru a fi protejați, dar încrederea vine de la capitalul de solidaritate de care oamenii au dat dovadă în cele două luni de pandemie, povestește, într-un interviu pentru Forbes, doctorul Carmen Zaboloteanu, Şef Secţie Neonatologie, Spitalul Județean de Urgență Mavromati din Botoșani.
-În spital situația se prezintă ciudat, parcă am fi în perioadă de război sau în perioade apocaliptice. Avem circuite separate Covid si Non-Covid, toată lumea este echipată, nu recunoști pe nimeni, în spital se intră după ce gravida este inițial monitorizată epidemilogic în cortul de triaj. Și apoi ajungem la nou-născuți. Totul este diferit, în încercarea să îi protejăm limităm accesul la maxim la cei mai vulnerabili, prematurii sau cei gravi din terapie intensivă. Și asta înseamnă despărțirea de mame, care sunt vulnerabile și vor să stea cât mai aproape de puiuții lor. Și asta ne face să ne simțim ca niște monștri care despart o mamă de copilul ei. Purtăm non stop echipamente de protecție, este un chin dacă îți este sete sau foame.
În prima fază ne-au lipsit de toate. Am avut măști chirurgicale și halate de unică folosință subțiri, care nu protejau. Când au apărut primele cazuri, am primit puține măști de protecție și câteva combinezoane. Inițial au fost câteva cazuri suspecte și nu știam cum să procedăm – folosim protecția sau nu? Dacă o foloseam, într-o zi, maxim două, terminam tot echipamentul la personalul din ture. Erau asimptomatici, nu aveam teste dar veniseră din zona roșie. Și dacă foloseam acum echipamentul ce vom face la pacienți confirmați? Apoi au început să vină și echipamente și teste, din toate părțile.
- Cred ca ar trebui cât mai multe teste. Să nu se ajungă să lucreze personal neechipat la pacient pozitiv, dar asimptomatic. Sau să stea în salon cu alt pacient sănătos. Și izolarea pacienților.
- Reacția societății civile a fost la înălțime. A fost, cred, singurul lucru care ne-a făcut să trecem prin momentele inițiale de panică. De peste tot, oameni care nu ne cunoșteau veneau să ne întrebe dacă avem nevoie de ceva. În primele zile, când peste tot în jurul nostru oamenii se îmbolnăveau, primele echipamente de protecție pe care am început să le folosim pe scară largă au venit din partea unor grupuri ale societății civile care s-au reprofilat și în câteva zile au început să producă viziere. Era un lucru minunat. Îmi amintesc că îmi era foarte greu, mă izolasem de familie, nu aveam contact nu nimeni, nu vorbeam cu nimeni fără mască, care ne lăsa urme adânci pe față și totuși oamenii aceștia ne făceau să ne simțim apropiați.Când ne-au contactat cei de la Salvați Copiii și ne-au zis: “facem tot posibilul să vă găsim ce aveți nevoie”, am început să înțelegem că totul va fi bine. Nu suntem singuri, și din acel moment chiar lucrurile au început să fie bine. Atât de necesar era aparatul de ventilație donat de Salvați Copiii, încât la 10 minute după ce a fost livrat și instalat era deja folosit pentru un copil.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
