Recunoaște că măririle salariale au oprit hemoragia plecărilor în străinătate. Pe de altă parte, spune că se mulţumeşte cu mai puţin şi este împotriva plicului dat la doctor.
Medicul Vlad Hârtie este născut în Botoșani, absolvent al Liceului Pedagogic din orașul natal, apoi al Universității de Medicină și Farmacie "Gr.T.Popa" Iași. Are o specializare foarte căutată în Occident, dar a rămas în țară, unde știe că este mai multă nevoie de el.
Vlad Hârtie este medic specialist ATI la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi.
„Dacă nu aş putea să îmi câştig un venit satisfăcător, nu aş ezita şi aş pleca în străinătate. Decât să aştept ceva din partea bolnavului mai bine plec“, povesteşte dr. Vlad Hârtie.
Medicul susţine că, deşi în România a existat o criză de personal în rândul anesteziştilor, ce se întâmpla acum şase ani nu mai este valabil şi acum, măririle salariale din anul 2018 reuşind să îi convingă pe tinerii medici să rămână aici, scrie în ediția de astăzi Ziarul de Iași.
Recunoaşte că salariile mici erau într-adevăr un motiv destul de puternic pentru medicii tineri, însă acum, crede el că am ajuns într-un punct în care ar trebui să înceteze practica „plicului“ din partea pacienţilor.
„Eu consider că sunt remunerat în mod corect acum şi regret că încă ne confruntăm cu probleme de acest gen. Totuşi, faţă de acum patru ani numărul pacienţilor care dau atenţii a mai scăzut, însă trebuie să dispară categoric. Nu am făcut medicina pentru bani, nu vreau să am trei maşini şi casă cu cinci etaje“, este de părere medicul.
Având doi metri înălţime, să stea în picioare ore întregi în sala de operaţie ar fi fost mult mai greu. Încă de la început, dr. Hârtie a ales să facă Facultatea de Medicină pentru că şi-a dorit să ajute oamenii şi a considerat că este acea meserie în care nu ai timp niciodată să te plictiseşti, mereu existând situaţii şi cazuri noi, scrie sursa citată.
Recunoaşte că atunci când a dat examenul de rezidenţiat a ales să facă ATI tocmai cu ideea de a pleca în străinătate.
”Iniţial am vrut să plec nu pentru că erau foarte prost plătiţi medicii, ci ca să scap de un sistem corupt. Am avut de-a face cu sistemul medical ca pacient în timpul liceului şi atunci m-am confruntat cu ideea de a da atenţii la medici, cu lipsă de atenţie în cazul în care nu dădeam, astfel încât am hotărât că vreau să fac parte din sistem. Am vrut să fac aici rezidenţiatul, să câştig cât mai multă dexteritate la manevre pe care orice medic din Vest trebuie să ştie să le facă şi apoi să plec“.
În anul al patrulea de rezidenţiat a avut ocazia să participe la o şcoală de vară în Anglia, acesta fiind momentul care l-a convins să facă parte din rândul medicilor români. Spune că, deşi întreg personalul medical era prietenos şi zâmbitor, atunci când pleca de la spital, avea impresia că este văzut diferit, ca şi cum nu ar fi „de-al lor“.
Astfel, a pus şi familia pe acelaşi plan cu profesia, a găsit un post în cadrul spitalului şi anul trecut a devenit şi medic specialist.
„Când iei o decizie de genul acesta te gândeşti şi la familia ta. Eu nu fac parte dintr-o familie bogată, de medici, am şi o soră, care este medic gastroenterolog tot în Iaşi, este o diferenţă de un an între noi. Sunt conştient că părinţii mei au facut eforturi financiare foarte mari pentru ca amândoi să facem facultatea, îi apreciez foarte mult pentru asta şi sper să pot să le întorc favoarea când vor avea nevoie. Dacă părinţii tăi te-au ajutat toată facultatea tu nu poţi să le întorci spatele, nu poţi să vii în vizită doar de două ori pe an, de Crăciun şi Paşte“, susţine dr. Vlad Hârtie.
Medicul spune că nu există un moment mai frumos decât atunci când un pacient pe care a reuşit să îl salveze vine şi îi mulţumeşte pentru tot ce a făcut. Deşi există şi clipe de frustrare când oricât s-ar dedica unui pacient acesta nu mai răspunde tratamentului, crede că un medic anestezist îşi trage puterea din cazurile salvate.
„Eu trăiesc pentru momentele în care un pacient, care era între viaţă şi moarte, vine la control pe picioarele lui, şi-mi spune: mulţumesc, mi-aţi salvat viaţa. Nu sunt un om care se emoţionează uşor, dar mi se întâmplă atunci când îmi spune asta un pacient sau un aparţinător. Ajung să îmi dau seama că o persoană trăieşte şi datorită mie“, a concluzionat medicul.
Continuarea materialului AICI
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
