Ștefan și Mirela Huțanu se aflau în sicrie în curtea casei părintești. Peste tot, puhoi de lume și cadre militare. Înainte de a porni pe ultimul drum, unul dintre camarazii săi a rostit un discurs de rămas bun extrem de impresionant care i-a făcut pe toți cei din jur să plângă. Iată-l mai jos:
Caporalul Ștefan Huțanu după ce a urmat cursurile Liceului Ștefan cel Mare și Sfânt din Vorona în anul 2007 și-a dorit să urmeze o carieră militară absolvind modulele de formare a soldaților gradaților profesioniști în anul 2008 în Garnizoana Sibiu, la Centrul de Pregătire pentru Artilerie Terestră Ioan Vodă. Începând cu data de 18 iunie 2008 a fost angajat ca servant în Batalionul 335 Artilerie Alexandru cel Bun Botoșani.
În perioada 2008 – 2015 activitatea sa a fost apreciată cu calificativ Foarte Bun în fiecare an fiind promovat succesiv în gradul de fruntaș la 3 octombrie 2010, respectiv caporal 3 noiembrie 2011.
În iunie 2008 te-ai alăturat nouă, braț a batalionului 335 artilerie și tot într-un iunie 2015 ai ieșit pentru ultima dată pe poarta cazărmii, lăsând în locul tău doar amintiri. Dragul nostru coleg, ieri erai printre noi, astăzi bați la porțile cerului, mâine și pentru totdeauna, te vom pomeni și te vom păstra în inimile și conștiințele noastre. Pentru noi vei exista mereu, subordonat responsabil, prieten bun și sociabil, soț iubitor, om de încredere pentru de la tine cu toții am avut ceva de învățat.
Societatea, armata, familia și-au fost timp de 25 de ani coordonate ale unei existențe drepte, demne și ireproșabile. De tine numai de bine am auzit vorbindu-se și suntem siguri că aceste vorbe reliefează omul ce a fost printre noi. Dragă Ștefan astăzi ca de altfel ca în toate zilele, suntem lângă tine doar că în locul vorbelor tale pline de pace, ascultăm prohodul pentru ultimul drum.
Ce s-a întâmplat cu tine și cu soția ta a depășit orice justificare a morții. Nedreaptă a fost plecarea voastră, dar ce folos, toate aceste resentimente, nici patima, nici lacrima nu vă aduc înapoi. Să punem totul pe seama destinului ar fi prea simplu. Locul și clipa sunt elemente ale fatalității și reduceri la absurd a vieții noastre de creștini. Ascultăm resemnați fără puterea de a învinui pe cineva, omul, drumul, mașina, neatenția, graba, reprezintă contextualități de țin de decorul acestei lumi.
Moartea este un nonsens, motivarea ei este peste puterea noastră de a înțelege. Dumnezeu a avut nevoie de voi și tot Dumnezeu va purta de grija îngerașilor voștri, Iustin și Maria. Noi colegii tăi, dincolo de compasiune, dincolo de amintirea vie și nepătată, vom da dovadă de solidaritate față de cei rămași fără voi. Acum în memoria ta, caporal Ștefan Huțanu, luăm poziția de drepți, cu lacrimi pe obraz, cu sufletul trist, cu inima mâhnită, îți prezentăm onorul. Adio dragă camarad!
(G.E.)
