Zeci de enoriaşi ai Bisericii Izvorul Tămăduirii s-au strîns marţi dimineaţă la lăcaşul de cult după ce au aflat că acesta a căzut iarăşi pradă flăcărilor. Oamenii privesc şi aproape că nu le vine să creadă... s-au rugat într-un tramvai, apoi într-o biserică de lemn care a ars anul trecut, iar acum, cînd în sfîrşit aveau un lăcaş trainic cu un acoperiş deasupra, a fost din nou cuprins de furia focului. Unii sînt veniţi cu copiii, alţii fac poze, chiar şi un alt preot imortalizează momentul.

Peisajul este unul dezolant. Fostul acoperiş trainic din stejar este o stafie arsă. De jur împrejurul bisericii sînt bucăţi mari de stejar înnegrit de fum şi foc, iar găleţile de apă folosite la stingere sînt pline cu lemn ars. Apa utilizată din abundenţă la stingerea focului a ajuns pe pămînt, unde totul este un noroi şi-o baltă. Într-una dintre acestea doi pompieri, istoviţi de lupta cu flăcările, se spală pe mîini. Cîteva covoare scoase la repezeală din biserică se „odihnesc” pe iarbă.

Înăuntru, apa înfiltrată prin pereţi curge în câteva cîteva ligheane de apă. Afară, părinte paroh Ioan Alupoaiei dă declaraţii într-o dubă a Poliţiei. Îşi pune mîinile la ochi... „Nu avea cum să ardă, nu avea de la ce să ardă...Numai pe cuite cîţi bani am dat”. Apoi schimonoseşte un zîmbet : „dimineaţă eram mai disperat, dar acum parcă mi-am mai revenit”.