Au fascinat dintotdeauna prin formele neobișnuite, care par prea regulate ca să fie create de natură și dau impresia că sunt opera omului.
Sunt pietre bizare, cu forme sferice, elipsoidale, care în unele variante au aspectul cifrei opt sau a unor melci gigantici grei. Sau par a fi doar niște simpli bolovani în ochii unora... Pentru alții, au devenit de un real folos la construirea unor fundații, pietre de temelie, chiar decorare.
”Ce sunt trovanții?”, se întreabă Ionuț Haidău, neobositul explorator de la Botoșani - Atracții și trasee turistice. ”În cazul nostru, este doar despre construirea unor priviri contemplatoare și cu durată promovabilă – valabilă în timp”, spune acesta.
Au mărimi diferite, de la câțiva centimetri la câțiva metri. ”Se nasc” într-un deal nisipos, se desprind dintr-o râpă și cad într-o vale sau pur și simplu li se fac descoperite creștetele în albia unor râuri ca și în cazul trovanților din râul Siret – Cândești.
În principiu, trovanții sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Tendința lor este de creștere spontană - din centru către periferie - cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani, potrivit Wikipedia. Apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană (stratificată), având dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva metri. Sunt incorect cunoscuți în anumite cercuri sub numele de "pietre care cresc".
Trovanții au fascinat dintotdeauna datorită formelor neobișnuite, care par prea regulate ca să fie create de natură și dau impresia că sunt opera omului.
”De așa surpriză am avut și noi parte când am intrat în curtea Bisericii de lemn din Cândești. Inițial ne pregăteam de vizitarea frumosului lăcaș de cult, dar cele patru formațiuni din curtea bisericii ne-au atras instantaneu privirile spre descoperire”, spune Ionuț Haidău.
Din discuțiile avute cu dascălul bisericii, trovanții de la Cândești au fost transportați de pe malurile râului Siret în curtea bisericii pentru a anima într-un fel plăcut acest mini-muzeu în aer liber.
”Să veniți când debitul Siretului este foarte mic, atunci pietrele se văd foarte bine, și cele din apă și cele de pe ambele maluri, de aici de la noi din Cândești, dar și de pe partea cealaltă din Bălinești. Unele nici măcar nu se văd, sunt îngropate pe sub maluri, altele stau ascunse în apă, când debitul este mic puteți traversa Siretul pe aceste pietre în Suceava”, este îndemnul dascălului bisericesc.
(Foto: Facebook / Ionuț Haidău)
